Dragilor,
Azi e o zi mare… E ziua Sfintilor Mihail si Gavril si doi dintre oamenii la care eu tin foarte tare si de la care am invatat imens, sunt purtatori ai acestor nume…
Deci, ca sa omor articolul de mai de dimineata, in care imi criticam dur colegii… si sa imi pun cenusa in cap, ca am uitat pana la ora asta ce zi e azi, LA MULTI ANI, MIHAELE, GABRIELE, MIHAI SI GAVRILI!!!
Sa aveti parte de zambete si soare si sa va fie viata plina de bucurii!!!
Tot azi e ziua in care am plans, efectiv… Am de scris o cerere de finantare si cercetarea facuta m-a daramat complet… Am mai scris proiecte cu tenta sociala, dar nici unul nu m-a impresionat ca cel de astazi. Citind informatiile publicate cu referire la subiect si la organizatie, m-a luat pur si simplu, plansul… Si acum, stau si ma intreb: cum pot pune in cuvinte ceea ce fac cei din aceasta organizatie? Ar trebui sa fiu cel putin un geniu – si ma tem ca nu sunt.
Tot citind presa si construind contextul si justificarea, mi-am adus aminte de o chestie… Am citit, mai demult, o povestioara tare simpatica, in care personajele – un tip bogat si unul sarac, devin prieteni. Cel sarac are un accident si ajunge in spital. Tot salonul se umple cu flori, trimise de colegii si prietenii lui. Cel bogat are un soc – isi da seama ca cei care i-ar trimite lui flori, ar face-o din obligatie… sau din dorinta de a-si asigura o favoare ulterioara… Eu azi am trimis 4 sms-uri – unul lui Gabi, finantistul cu care lucru la cererea asta de finantare si care a tras un SF exceptional si acu’ sper ca bea, nu face bugete. Unul lui Mihai Lotreanu, k mi-e tare dor de el. Unul lui Emmy. Si unul fostului meu sef. Daca primii 3 isi imagineaza ca nebuna de Mel nu i-a uitat, fostul meu sef probabil e ca personajul cel bogat – se gandeste „ce naiba vrea asta de la mine?”. Ei bine, nu vreau nimic, multumesc! Pur si simplu am vrut sa stie ca mi-am adus aminte.
Deci, inca o data, La multi ani tuturor Sfintilor si Sfintelor!!!
Melania
Dragii mei,
Am mai vorbit la un moment dat despre consultanti si etica…
Articolul de fata isi propune sa fie in completa opozitie cu acela…
Nu stiu daca v-am mai povestit despre colegii mei consultanti de prin tari straine. Unul dintre ei, David Yates (nu glumesc, asa il cheama), spunea despre majoritatea consultantilor romani pe care i-a intalnit ca sunt aroganti si ca le lipseste cu desavarsire talentul de a lucra cu oameni.
Ex. intra coordonatorul de proiect in sala de conferinte, impreuna cu David si cu alte doua persoane, incepe sedinta, vorbeste 15 minute, dupa care pleaca. Cei 3 se uita unul la celalalt, scarpinandu-se in crestet si zicand: „Ok, and now what? And who the hell are you?”
O alta minunata trasatura a consultantului roman este agresivitatea… fie ca o vezi intr-o strangere de mana, fie intr-o discutie unde nu ai loc decat ca victima (pardon, receptor!), fie intr-o intelegere din care iesi un pic lovit.
O alta trasatura care imi place in mod deosebit este legata de fitze. Cine are laptopul cel mai dragut, telefonul cel mai de ultimul tzipat, masina cea mai puternica, toalele cele mai de firma, s.a.m.d. Cu riscul de a ma transforma in fan Puya, „orice amarat are macar un telefon, macar o haina de firma, macar sa fie domn”, dar asta conteaza atat de putin, in comparatie cu ce trebuie sa fie in sufletul si in capul tau – adica skills, baieti! si atitudine si cunostinte!
In fine, preferata mea… aproape toti consultantii romani ii injura de mama focului pe functionarii publici… ca „e prosti”, ca „nu face nimic” toata ziua, ca „e tampiti”, etc. Eu v-am spus cu ce oameni am lucrat – nicaieri, in toata cariera mea, nu am intalnit functionar public prost, tampit sau care sa nu isi indeplineasca sarcinile legate de proiectele pe care am lucrat eu. Asa oi fi eu, norocoasa… 🙂
Am intalnit, in schimb, functionari publici pretentiosi, care cereau din partea consultantului sa stie macar cat stiau ei, si care PRETINDEAU profesionalism. Bravo lor!
Si, inca una si ma duc… Ca e buna, nu de alta… Majoritatea consultantilor romani nu sunt „alfabetizati”… in ale consultantei… E vorba de A-B-C-ul meseriei… Nu stiu sa discute cu clientul, nu stiu sa ii explice clientului care sunt responsabilitatile lui si care ale consultantilor, nu se vad muncind, ci doar incasand bani si, pusi la colt de cineva care stie, v-ar face sa radeti mai ceva ca Stan si Bran.
Cam atat de la mine – ma duc sa aprob un comentariu si sa-mi adaug si eu parerea…
Melania
Iaka sa vedeti si voi de ce nu imi place mie poporul romanesc si de ce m-as duce bucuroasa sa traiesc si sa muncesc in Turcia (Va rog, care aveti asistente tehnice pe acolo, nu aveti nevoie de un consultant pe HRD inca tanar?)
Proiectele contractate in cadrul PODCA acopera doar 35% din alocarea pentru 2007-2009!
Tot via prietenii fonduri minus structurale…
Hai k nu ati priceput de ce nu imi place mie poporul romanesc si vreu sa va explic:
Orice alt popor ar zice: „Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!! Iaka am absorbit 35% din fonduri…”
Ce zicem noi: „Bai, ai dracului ratati ce suntem, n-am luat decat 35% din fonduri….:-(”
Va spun ca nici nu am avut curiozitatea sa citesc scuzele si acuzele celor ce scrisera articolul, pentru ca mi-a provocat o greata teribila cand am vazut titlul acestuia…
Nu stiu prea multa istorie – doar cata ne-au povestit profesorii din generala si liceu, dar mie mi se pare ca ne tot scuzam de la Decebal incoace… Intotdeauna este vina altora, intotdeauna noi suntem curati ca zapada…
Si in loc sa cautam solutii… cautam scuze…
Sa traim, ca grozavi mai suntem…
Melania
Si eu care credeam ca o sa ma odihnesc dupa Albania… 🙂
Astazi am inceput sa alerg frumos pe campiile patriei cu 2 noi licitatii… precum si cu niste scrieri noi. Nu pe blog…
Am vazut ca nu v-a placut titlul pe care l-am pus articolului ce tocmai a devenit istorie… Sa stiti ca asta a fost senzatia mea cand am vazut in ce hal putea sa arate relatia beneficiar – consultant si stadiul in care se afla documentatiile aferente proiectului din cauza acestei relatii. N-am omorat pe nimeni si totusi… uite ca sunt pedepsita.
Probabil ati vazut si comentariile lui Emmy… Ea inca mai are o Albanie de finisat, dupa care imi va explica ce intelege ea prin implementare. Mi-ar placea sa o faca pe blog, sa avem cu totii un punct de vedere…
DAR…
Ce sa va spun eu in acest moment decat ca tocmai ma simt ffff mandra de mine pentru ca am facut materialele pentru informare si publicitate pentru proiectelul acela de pe POS CCE si arata ghinishor… Mai ales ca eu sunt absolut 0 barat la partea de estetica… 🙂
O seara buna sa aveti si o saptamana usoara (ce a mai ramas din ea)!
Melania
Cred ca asta ar trebui sa spuna un castigator de POS CCE cand ajunge sa si implementeze proiectul finantat.
De ce spun asta?
Hai sa le luam incetul cu incetul, ca asa trebuie si sa identificam si principalele motive pentru care tara asta nu va absorbi in vecii vecilor, amin, fondurile structurale, pana nu se vor pune niste lucruri in ordine…
Achizitii si contracte
Este un lucru bine cunoscut ca daca o companie privata se apuca sa isi caute de cumparat echipamente se va duce pe la targurile de profil si, de obicei, dupa ceva privit si placut (si negociat), va bate palma cu careva.
De asemenea, este un lucru bine cunoscut ca pentru o companie privata „value for money” este un important criteriu cand se apuca sa faca o asemenea investitie.
Acu’ hai sa punem chestia asta in cadrul furnizat de onor GS, onor OUG 34/2006 si mai micul pui – Normele interne de achizitii. Cand primesti intrebari de genul: „Da’ invitatia de participare de ce o trimiti inaintea primirii ofertei?”, cred ca va puteti da seama si voi ca lucrurile nu stau prea bine.
Informare si publicitate
Intrebare: stiati ca se da anunt de presa dupa incheierea fiecarei etape majore? Nu? Nici eu, mai ales ca informarea si publicitatea, din cate tin eu minte, nu erau eligibile.
Si lista ar putea continua, dar mai am eu un picut de trebshoara, asa ca inchei aici.
A… va jur ca nici eu nu am omorat-o pe mama, e bine mersi, ma asteapta weekendul asta sa ajung acasa… Deci eu de ce merit sa trec prin chestiile astea?
A… da… sunt consultant…
Comentarii recente