Pentru ca in weekend-ul ce tocmai a trecut am mai luat o scatoalca de la onor sistemul educational formal de la Romanica, in urma examenului de la Me-Re-U, unde, va rog sa ma credeti, nu a fost nici ca la biserica si nici ca la politie…
Paranteza: Ne-am obisnuit atat de mult cu hotia si cu shmekereala unora, incat tindem sa ii consideram pe toti studentii plagiatori si hoti si pusi pe copiat? Eu nu inteleg de unde vine atitudinea asta – probabil din stilul de evaluare, care e, in continuare, bazat pe memorare… Probabil din experienta proprie a profesorului, care plagiaza si el, la randul lui… Pardon, face research. 🙂
Sunt si eu curioasa – chiar ne ducem la scoala si platim bani grei ca sa ne furam singuri caciulile?
Pentru ca, daca as fi trimis tema lansata de Prof. Soitu azi si nu acum doua saptamani, probabil ca i-as fi spus ca aceasta a fost materia cea mai prost prezentata si cu cele mai stupide cerinte, singurul castig fiind faptul ca am mai studiat si eu codul muncii…
Pentru ca, de ce nu, uneori trebuie sa ne bucuram de invatare si sa ii urmam sfatul lui Mark Twain, care spunea „I never let my schooling interfere with my education”…
Ii multumesc Prof. Gianina Massari, care e cu ceva ani mai mare decat mine (nu multi) si care a reusit sa se ridice la standardul Prof. Ellinor Haase (cel putin pentru mine).
Deci, enjoy the pictures!
Povestea invatarii - trecut
Povestea invatarii - Prezent
Povestea invatarii - viitor
Dupa ce anul trecut va povesteam de forfetar, anul asta, vine legea pensiilor. Dupa ce au fost sufocati 130.000 de intreprinzatori… acum ne omorati si pe noi, restul…
Eu trimit la onor Ministerul Muncii o scrisoare, spunandu-le sa-si ia adio, cel putin de la costurile mele cu CAS. De platit, le voi plati. O sa imi fac si o pensie facultativa, pe unde o da Domnul. Doua, chiar. Doar nu se iau dupa CNP. O sa am grija sa deduc cat mai mult, sa nu le mai ramana lor nimic. Chiar de va trebui sa imi transform casa in depozit de gadget-uri deductibile.
Cine mama ma-sii i-a pus pe astia sa faca legi?
In loc sa faceti proiecte europene reale, de masuri active de ocupare, normale la cap, care sa stimuleze (chiar si pentru 3 ani) pe indivizii aflati in pragul pensionarii sa mai munceasca 3 sau 5 sau 6 ani, va faceti de cap cu banii nostri.
Sunt foarte curioasa cine isi va mai plati taxele. Eu una, probabil. Dupa ce ca dau bani la sanatate, din solidaritate – cum mi s-a spus la CJAS Pitesti… La pensie de ce sa mai dau? Tot din solidaritate???
Cu cine? Cu cei care ies la pensie de la Electrica, Hidroelectrica, RADET si alte zeci de gropi negre consumatoare de resurse publice?
Dragilor,
A trecut ceva timp de cand nu am mai ras bine impreuna… De fapt, ma irita teribil ca, de cele mai multe ori, cei care raspund mesajelor mele, o fac mai ales atunci cand ii critic pe altii. Aveti liber la rupt in bucati – cu mici exceptii, am aprobat toate comentariile venite pe acest blog.
Ultimul comentariu este al unui profesionist, care declara sincer, in sprijinul celor spuse de mine, ca nu se poate implementa un proiect de POS DRU cu un project manager care lucreaza 4 ore pe zi.
Eu stiu ce inseamna un proiect FSE dintr-o experienta mai veche, cu colega mea Vero, inca din 2007. Am zis, de amorul artei, sa le cant in struna tuturor celor care vor proiecte POS DRU cu manageri de proiect inexistenti si lipsiti de orice competenta tehnica. De fapt, le-am cantat atat de bine in struna, incat nici nu am depus, vreodata, astfel de proiecte.
Dar… am un comentariu pentru doamna care a venit si a declarat sincer ca are un salariu de 6000 de euro si munceste de isi rupe coatele. Vorbim despre un proiect pe economie sociala, pe care nu exista, in prezent, mare lucru facut in Romanica, deci un deschizator de drum. Vorbim despre un proiect POSDRU, unde ne aflam de-abia la inceputuri cu regulile de implementare. Vorbim despre un proiect pentru care eu cred ca as plati sa fiu inclusa in echipa. 🙂
Vedeti legislatia, hartogaraia si munca pentru care, uneori, sunteti (foarte) bine platiti, ca pe o corvoada… Cu totii… Nu ma refer la comentariul Andreei acum. Ma refer la mai toti consultantii pe care ii cunosc. Vedeti munca peste program si un sacrificiu de n zile sau n luni ca pe un martiriu. Vedeti si spuneti doar „Ce porcarie!”, „Uite cu ce trebuie sa imi ocup eu timpul!”, „Sa faca altul daca e asa de destept!”
M-a impresionat enorm o melodie, pe care o ascult destul de des (se cheama Olvidame, si puedes!, e cantata de Ana Barbara). Unul dintre versurile acestei melodii spune asa: „tu sabes que cantar, cantar hasta caer, es parte de mi vida” (stii ca a canta pana cand cad este o parte a vietii mele)… Restul e neimportant… 🙂
Acum – vreau sa imi ziceti voi: cantam pana cadem, sau ce?
N-am concluzii de tras, ca imi vine sa ma impusc cand vad (pe net, evident) ce aberatii se petrec in realitatea economica romaneasca zilele astea.
Am luat legatura cu Sf. Petru si l-am intrebat de una si de alta – Harry Potter nu va veni la Cotroceni, pentru ca, nu-i asa, pana una-alta, HP nu exista, de fapt…
Dar tata a tinut sa ma intrebe aseara urmatoarele:
1. daca am ceva mov la mine – eu aseara nu stiam nimic de flacara cea violeta
2. daca am auzit de noua ordonanta de urgenta: „Pensionarii au voie sa treaca pe rosu!!!”
(Evident, gravitatia nu functiona la mine, deci nu m-am prins de semnificatia intrebarii numarul 2)
Vazui un articol azi, legat de valori si de cum isi stabilesc oamenii valorile. Dupa care, in money.ro, citii cu mare interes cum onor ministrul de finante (sau mai bine zis, o firma de-a dansului) are probleme cu ANAF. Mi se pare genial.
Nu m-as fi gandit.
Dupa isteria vaccinarilor, despre care scriam acum cateva zile, iata ca avem o noua isterie – asta cu ezoterismul. A inceput brusc saptamana trecuta si probabil ca se va termina la fel de brusc. Pana atunci, nu stiu voi, dar eu mi-am facut un semn rosu pe mana. Sa nu ma deoache careva, ca-s tare frumusica.
Iar cu privire la cel de-al doilea lucru – valorile si executarea silita a unei firme a ministrului – pai mie mi se pare deja foarte clar ca intr-o tara fara valori, carevasazica, valorile „nu e”.
Eu zic ca are rost sa scriu in continuare si despre educatie si despre educatie civica – poate totusi, s-o rataci pe aici vreun ezoteric cu super-powers, care sa traga o unda energetica si peste scoala romaneasca, locul unde, se pare, se pun bazele valorilor…
Cifra zilei – 7… ani de acasa.
Vineri am fost la un curs de specialitate, destinat tuturor celor care isi voluntariaza timpul, sau expertiza, celor care lucreaza cu sau celor care au in jurul lor persoane cu tulburari din spectrul autismului.
Am invatat ca spectrul autismului este mult mai larg si unele dintre intrebarile lui John Lawson, m-au facut sa rad, dar si sa imi pun probleme serioase… Va dau doar un exemplu:
1. Aveti intotdeauna numai interactiuni sociale reusite?
2. Aveti intotdeauna numai comunicari eficiente, fara probleme?
3. Sunteti cumva singurul om din lumea asta care nu are ticuri, stereotipii, etc?
Evident, raspunsul la aceste intrebari, cel putin pentru mine, este: Nope!
Ceea ce s-ar putea sa va uimeasca este ca, in diagnosticarea autismului, acestea sunt cele 3 mari arii de interes.
Tot din ciclul: „fara cuvinte”, aflu cu surprindere ca seful tarii asteia se foloseste de ezoterici (asta e cuvantul?) (prin canale extrem de avizate si complet opuse politic). Daca imi spuneti ca s-a mutat Harry Potter la Palatul Cotroceni, ma duc si eu sa il vad.
Din ciclul „mama, ce ma poate enerva natura asta”, iaka, s-a decis sa ninga. Dar nu stiu de ce s-a decis sa ninga luni, nicidecum vineri si, mai ales, de ce sa ninga ACUM, cand sunt eu in butoiul cu melancolie. Putea sa ninga in alta zi, ca sa nu simt nevoia sa devin 10% sinucigasa, si nici 10% criminala.
Ca tot am vazut Avatar.
Ceea ce ma aduce la ciclul „inca una, si ma duc” (sa ma fac consultant in Kazakhstan), cik Avatar le creeaza persoanelor foarte deprimate o deprimare si mai mare.
Impresia mea – mie mi-a placut, desi am stat 3 ore cu gatul in sus, uitandu-ma la ecranul cu pricina – e un film frumos, cu matze albastre care aduc cu indienii americani, cu suficient umor sa nu simti ca ai pierdut 3 ore degeaba, cu neste efecte speciale de-ti pica creierii in sosete (daca ii aveai, evident) si concluzia trasa dupa ce tembelii de soldati angajati de corporatia invadatoare au distrus Arborele-Casa a fost ceva de genul: „si americanii se mira de ce ii uraste toata lumea”.
A, apropo, asta era raspunsul meu extrem de adecvat la intrebarea: „ce ai mai facut in ultima vreme?”
Comentarii recente