Dragilor,
A trecut ceva timp de cand nu am mai ras bine impreuna… De fapt, ma irita teribil ca, de cele mai multe ori, cei care raspund mesajelor mele, o fac mai ales atunci cand ii critic pe altii. Aveti liber la rupt in bucati – cu mici exceptii, am aprobat toate comentariile venite pe acest blog.
Ultimul comentariu este al unui profesionist, care declara sincer, in sprijinul celor spuse de mine, ca nu se poate implementa un proiect de POS DRU cu un project manager care lucreaza 4 ore pe zi.
Eu stiu ce inseamna un proiect FSE dintr-o experienta mai veche, cu colega mea Vero, inca din 2007. Am zis, de amorul artei, sa le cant in struna tuturor celor care vor proiecte POS DRU cu manageri de proiect inexistenti si lipsiti de orice competenta tehnica. De fapt, le-am cantat atat de bine in struna, incat nici nu am depus, vreodata, astfel de proiecte.
Dar… am un comentariu pentru doamna care a venit si a declarat sincer ca are un salariu de 6000 de euro si munceste de isi rupe coatele. Vorbim despre un proiect pe economie sociala, pe care nu exista, in prezent, mare lucru facut in Romanica, deci un deschizator de drum. Vorbim despre un proiect POSDRU, unde ne aflam de-abia la inceputuri cu regulile de implementare. Vorbim despre un proiect pentru care eu cred ca as plati sa fiu inclusa in echipa. 🙂
Vedeti legislatia, hartogaraia si munca pentru care, uneori, sunteti (foarte) bine platiti, ca pe o corvoada… Cu totii… Nu ma refer la comentariul Andreei acum. Ma refer la mai toti consultantii pe care ii cunosc. Vedeti munca peste program si un sacrificiu de n zile sau n luni ca pe un martiriu. Vedeti si spuneti doar „Ce porcarie!”, „Uite cu ce trebuie sa imi ocup eu timpul!”, „Sa faca altul daca e asa de destept!”
M-a impresionat enorm o melodie, pe care o ascult destul de des (se cheama Olvidame, si puedes!, e cantata de Ana Barbara). Unul dintre versurile acestei melodii spune asa: „tu sabes que cantar, cantar hasta caer, es parte de mi vida” (stii ca a canta pana cand cad este o parte a vietii mele)… Restul e neimportant… 🙂
Acum – vreau sa imi ziceti voi: cantam pana cadem, sau ce?
4 Comments on “subiect fierbinte: atitudine…”
You can track this conversation through its atom feed.
Depinde daca jobul e doar job sau e si pasiune.
Si mai depinde si cum lucrezi… mai aveam eu niste cunostinte care in timpul programului de 8 ore mai mult stateau decat lucrau, apoi stateau dupa program sa-si termine treaba de dragul de a da bine la public faptul ca fac ore suplimentare.
Posted on 12 martie 2010 la 1:33 pm.
@Clarra,
Lucrurile sunt un pic mai complicate (zise sociologul incepand sa faca o structura sociala :)).
Stiu oameni care nu reusesc sa se apuce de treaba pana cand nu le pleaca seful. Too much energy allocated to block the moron.
Posted on 12 martie 2010 la 1:49 pm.
Mai, uneori nici eu nu fac mare lucru in cele 8 ore, dar termin tot ceea ce aveam de facut inainte si dupa program – nu pentru a face impresie, ci pentru ca e LINISTE!!!
Posted on 12 martie 2010 la 2:01 pm.
@ Emmy
Eu vorbesc de oamenii cu care lucrez, si care in mod cert nu simt vreo alta presiune sociala in afara de lene, ca n-au vreun sef care sa le sufle in ceafa. Culmea e ca mai pretind si plata pentru orele suplimentare, in contextul in care ei isi fac treaba care se poate face lejer in 6-7 ore in 11-12 ore.
Posted on 12 martie 2010 la 2:08 pm.