Buna seara, tuturor!
De ceva vreme am iesit din blogroll-ul finantare.ro, pentru doua motive: primul e ca n-am mai avut de cine sa ma „iau” – ghidul de Conditii Generale pe 2011 al onor AM POSDRU (salutari cu drag celor care monitorizeaza presa, va pup si va multumesc din suflet ca ma cititi si pe mine!) a fost foarte ok, l-am citit de 3 ori si n-am gasit nici un loc unde sa ma ia cu nervi ca sa ma pun pe comentat, la tembelizor nu ma mai uit de niste ani buni, iar viata mea pe baricadele consultantei ajunsese atat de anosta ca nu aveam ce povesti.
Cel de-al doilea motiv e personal si il pot sumariza intr-un singur cuvant: identitate. Nu stiu cati dintre cititorii mei au observat ca in ultima vreme am scris mai mult despre lucruri de suflet si de inima albastra, decat despre educatie, management de proiect sau ACB. In lumea asta ciudata, m-am regasit. Vreau sa va multumesc tuturor celor care ati citit pana aici, pentru ca de aici incolo urmeaza partea mai amuzanta.
Citesc pe avocatnet.ro (AICI) ca posturile de televiziune si radio generaliste sunt obligate sa difuzeze 120 de minute de emisiuni culturale si educative in alt interval orar decat 1:00-7:00 (banuiesc ca am). Si titlul e simpatic: „sunteti de acord?”
No, daca ma intrebati pe mine personal, eu nu sunt de acord. Si nu sunt de acord din 2 motive:
1. libertatea de exprimare, libertatea in general si toate celelalte porcarii de acest gen a persoanelor juridice de drept privat, care poate mai si platesc taxe la stat…
2. daca ii obligati, incalcati romanitatea neamului nostru… Nu acu’ vreo mie si ceva de ani, chiar doua, era un gagiu pe la Roma cea antica pe care il lovise zeita intelepciunii cu o idee numita <<paine si circ>>? Pai cum sa impiedicati onoratele tembeliziuni private sa nu mai dea circ multimii? Cum sa scoateti natia asta din letargia in care a intrat de vreo 20 de ani, de cand s-a tot liberalizat expresia? De ce sa ii ametim de cap pe tugulani si sa nu ii lasam sa traiasca in inertia lor zilnica?
Deci… eu sunt impotriva. Ma opun!
De ce?
Lasand la o parte bascalia, eu consider ca este obligatia morala a fiecarui om sa se educe, iar daca educatia nu ii este oferita – ba mai mult, cum este cazul romanesc, ii este refuzata in mod sistematic, de un sistem cretin in care profesorii au salarii mai mici decat ale soferilor parlamentarilor, iar parintii traiesc cu ideea ca „merge si asa”, copiii fiind victimele colaterale nevinovate (pana la 12- 14 ani), omul are posibilitatea si obligatia de a o cauta singur.
Daca vrea emisiuni culturale si educative, romanul le va cere. Din ceea ce am vazut in ultimii 20 de ani, romanul are exact ceea ce si-a dorit.
Va pup cu drag si va doresc un sfarsit de saptamana frumos!
Melania
Scaunul era plin de pungi si pungute. Ei stateau frumos la masa – mama, tatal si un pusti.
Asa incepe povestea mea.
Nu mai stiu cum am ajuns acolo, cert e ca era singurul scaun nefolosit de o fiinta umana. Prietena mea isi gasise deja un scaun, de asemenea acoperit initial de diverse obiecte care nu aveau ce cauta pe un scaun.
M-am apropiat destul de jenata si i-am intrebat daca nu se pot lipsi de acel scaun. Ea s-a uitat la mine de parca aveam doua capete. Nu m-am miscat – mi s-a parut o tampenie sa stai cu un scaun plin de pungi, in timp ce alti oameni stau in picioare. El s-a simtit si mi-a dat scaunul lui. Cred ca m-am inrosit si i-am spus ca nu doream sa ii provoc un astfel de inconvenient. Mi-a adus scaunul la masa si i-am multumit.
In timp ce acel scaun statea plin de pungi si pungute, el statea in picioare.
Ce mishto trebuie sa fie casnicia in care sotul este mai putin important decat cumparaturile pe care ti le-ai facut in mall!
Dupa un an, vreau sa ma rog asa:
„Doamne, fa ca finantare.ro sa creasca si sa infloreasca si peste 20 de ani, dar eu sa nu ajung la postarea cu titlul cartii de Dumas!”
Acum vreo cateva luni, va povesteam cu drag si spor cum m-am apucat eu de dieta… Cu poze…
Si ma laudam cu rezultatele intermediare aici.
A trecut un an de atunci si cred ca am slabit in jur de cateva sute de kilograme… Pe bune! Nu ca ma laud, dar pentru fiecare data cand am zis: „Vreau sa slabesc X kile!” sau „Vreau sa mai slabesc inca Y kile!”, ele se tot aduna… si se aduna…
Vestea buna e ca sunt sanatoasa, incap in blugii de la 25 de ani, am dat o groaza de centimetri de pe mine, dar inca sunt certata rau de tot cu cantarul…
Ce as fi vrut sa stiu sau sa fie altfel in anul asta care a trecut?
– as fi vrut sa stiu mai multe lucruri despre creierul uman si despre unde incepe, de fapt, slabitul
– as fi vrut sa stiu mai multe despre chestiile pe care le ingurgitam intr-o fericire, crezand ca ele ne satura si sunt bune… Surpriza! Nu sunt!
– as fi vrut sa nu mi se mai spuna in continuu ca n-am vointa… cand incerci sa slabesti si te chinui cu dieta, cu ore, cu grame, cu restrictii, cu nu aia si nu ailalta, iti vine sa rupi din ala care iti zice ca nu ai vointa…
– as fi vrut ca stresul sa fie un nivel mai jos si relaxarea doua nivele mai sus
– as fi vrut sa gasesc forta sa spun ca nu pot face asta singura… cand ai pe cineva alaturi, care a trecut – sau trece – prin chestia asta, e mult mai usor…
– as fi vrut sa imi fi stabilit obiective realiste si sa nu fi cazut in capcana de marketing: „7 kile/luna”… da, e posibil, dar trebuie sa fii someroaica pentru a atinge aceasta performanta… Cineva ar fi trebuit sa imi spuna sa las dracului jobul, ca dupa 3 luni o sa ma pot marita cu orice milionar in dolari sau euro, fara probleme… Evident, nimeni nu mi-a spus asta, deci sunt, in continuare, certata cu cantarul…
– as fi vrut sa am relatii mai bune si mai constructive cu oamenii din jurul meu – foamea te face bitchy…
Ultimul – si poate cel mai important lucru pe care vreau sa il mai spun legat de acest proiect (care continua) – este ca ca totul se leaga de ceea ce gandim, iar ceea ce gandim dicteaza ceea ce facem pentru noi insine – ne dicteaza deciziile si alegerile – bune sau rele – legate de mancare…
Proiectul asta continua – nu ma voi omori ca sa ma impac cu cantarul – nici nu pot, pentru ca n-am fost in viata mea in stare sa imi induc stari fiziologice utilizate in bulimie sau anorexie, dar acum stiu ca am preluat controlul si ca nu vointa si nu dieta sau sportul vor fi factorii primordiali in slabit, ci modul meu de gandire.
Psiho-mumu… O, da! Cu galeata!
Melania
Citesc azi doua chestii care m-au amuzat.
AICI, fonduri-structurale ne informeaza despre stadiul absorbtiei la 30.09.2011. Cica nu s-ar fi modificat nici macar cu un procent in plus. Ca sa citez si eu pe cei care scriu rubrica de gossip de pe omg.yahoo.com, „What were you thinking?”
Cum era sa salte absorbtia pana la ceruri din august pana in septembrie 2011? Whatever… 🙂
Si celalalt articol – uite-l AICI – ne povesteste despre calendarul lansarilor de propuneri de proiecte de prin toate ame-urile adunate…
Ce ma frapeaza pe mine e ca AMPOSDRU are 3 cereri programate pentru octombrie… Intrebare: cand ati scos Ghidul Solicitantului – Conditii Generale 2011? Sau nu e necesar?
Ne descurcam cu cel din 2010? Sigur nu e nevoie sa revizuim oaresice lucruri, ca de ex. niveluri salariale, subcontractari si alte asemenea? Si daca tot suntem la capitolul asta, pot sa va rog si eu ceva? Puneti niste cerinte de Doamne ajuta, gen capacitate financiara si operationala si tehnica, si ce mai vrea sufletul vostru, da’ scrieti cu manuta voastra si descrierea exacta a ceea ce inseamna chestiile alea…
Si mai adaugati si vreo 10000 de caractere la management de proiect, ca sa va poata descrie orisicine cum si cu cine va face management de proiect.
Zic asta pentru ca nu am apucat sa imi vars toata frustrarea cauzata de tanti aia cu coalitia ei de oengeuri, care m-a iritat ingrozitor: cucoana, mie personal chiar mi se scarbeste de pi-ar-ul si lobby-ul tau – in afara de un comunicat de presa comun cu AMPOSDRU, ce ai rezolvat? Nimic!
Dar atata timp cat aia care vad chestia aia zic: „Mama, ce mishto! Ce i-am pus pe astia la respect!”, ce mai conteaza?
NOTA:
Stiu ca 2.3. era programat de acum un an, vara-toamna, deci s-ar putea merge pe GS-CG 2010. Dar totusi!!! Mai e un pic si intram in 2012. Ce naiba?
Neatza, tuturor!
Da, sunt constienta de ora la care scriu…
Cazui azi pe ganduri si slava Domnului, am scapat fara sa imi rup un picior sau mai rau, ca am cetit pe nu stiu unde ca pe 7 se mai lanseaza un apel de propuneri de proiecte pe POSDRU.
Si ma gandeam ca singura chestie sigura este ca nu putem fi siguri de nimic… mai ales cand e vorba despre implementare.
Am un articol de pe fonduri-structurale pastrat la bookmarks, pe care nu ma duc sa il reiau ca sa ma umplu iar de spume… In acel articol se povestea de minunata intalnire AMPOSDRU + Coalitia oengeurilor, soldata cu comunicat de presa comun si 0 rezultate palpabile si urmat, la vreo 2 saptamani, de o clarificare privind modul cum se va lua prefinantarea inapoi de la privilegiatii primei schimbari a regulilor jocului cu privire la prefinantare…
Deci… cum ziceam, ceea ce stim sigur este ca regulile jocului sunt facute sa fie schimbate.
Distractie placuta tuturor si o seara minunata!
Melania
Comentarii recente