Zilele astea, lucrurile sunt un pic mai linistite… Unii dintre noi (ma refer la consultanti, aici), mai au de lucru pe una-alta (ba un POR, ba un PNDR)… iar daca nu au, sunt in febra pregatirilor pentru urmatorul apel de proiecte…
Eu sunt printre cei care se pregatesc pentru urmatorul apel… Si imi pregatesc si examenele… 🙂
Sincera sa fiu, ceea ce nu imi place la consultanta este ca exista perioade de stagnare… Dupa ce intri intr-o viteza din aia superluminica (asta se intampla inainte de termene limita), ai perioade in care pur si simplu incerci sa te pregatesti sufleteste si mentaliceste pentru urmatorul hey-rup…
Oricum, din punctul meu de vedere, pauzele lungi si dese nu au cum sa fie cheia marilor succese… Te obosesc si iti mananca nervii… Iar uneori, te fac sa nu te mai recunosti…
Ei, dar ma luai cu acest blogpost si nu spusei numaidecat ce aveam de zis… Daca aveti o pauza si v-ar placea sa mai vedeti si o alta fata a project managementului, ia mergeti dumneavoastra sa cititi un blog super destept: http://pmin.ro/2009/01/21/manager-project-manager/comment-page-1/#comment-62… Am pus si eu comentarii pe acolo… 🙂
Ok, chiar ca sunt Pacala – nu stiu cum fac de ajung iar la ACB – la care nu sunt experta.. 🙂
Pe la inceputul lui ianuarie ma intorceam cu fratele si cu sorela (cumnata) la Bucuresti… Si dintr-una intr-alta, imi spune sorela, fumatoare convinsa, ca pana la 1 mai vor sa se lase de fumat…
Zic: „da’ ce v-a apucat?”
Si-mi spune: „iaka am facut un calcul – cu cat fumam amandoi (si la ce nasol s-au scumpit tigarile in ultima vreme), cheltuim in jur de 30 de lei pe zi (o sticla de suc fiecare si cate 2 pachete de tigari/medie). Asta inseamna in jur de 10.950 de lei / an.”
La care frate-meu, hatru, sa nu cred eu ca nu s-a gandit si el la reducerea cheltuielilor: ” si cate o bricheta la 3 saptamani, asta inseamna inca vreo 50 de lei/an.”
Ce poti sa mai zici? Cand le-am spus de sanatatea lor, de faptul ca pisicii lor o sa ii placa mai mult sa stea pe langa ei, ca eu nu o sa ma mai imbolnavesc de nervi si de plamani de cate ori ma duc in vizita… si ca probabil nici nu se vor mai imbolnavi atat de des – pai ca sa fumezi, lasi geamul jos, e iarna, racesti…
Evident, si costurile aferente lasatului de fumat vor fi mari – plasturi cu nicotina, guma de-aia speciala, etc… Ma rog, nu eu sunt fumatoarea in familie…
Iaka cum face omul normal, care n-are nici o treaba cu consultanta, analize cost-beneficiu…
Nu voi intra in teoriile invatarii si alte asemenea, asa cum nu am vrut sa intru nici in teoriile project managementului…
Mie mi se pare in felul urmator – adultii au moduri specifice de invatare (lasam educatia la o parte)… Ce ma frustreaza pe mine cand incerc sa facilitez cuiva asimilarea unor cunostinte, este tocmai ca omul acela habar nu are cum invata… Adica… mai iau pe mine drept cobai: sunt in stare sa stau ore intregi ca sa inteleg cum functioneaza un tabel in excel, luat de pe net, de la americani, cu cash-flow-ul prin metoda directa… Oricum, tot nu m-am prins, deci mai am de stat cateva zeci de ore ca sa pricep metoda asta blestemata…
Desenez in toate culorile (colegii mei sunt martori) si fac mici figuri pe toate ghidurile printate, iar in momentele de maxima concentrare, imi pun castile pe urechi si ascult muzica.
Eu macar stiu cum naiba invat… Si o stiu de cand eram copil. Si practic chestia asta cu invatatura a inceput de cand am fost in stare sa silabisesc primele cuvinte scrise, care se aflau intr-o carte de Jules Verne, din cate imi aduc aminte…
Cei mai multi oameni, ajung la varsta mea (sa nu zic la varsta parintilor mei) fara a-si fi pus creierul la munca, fara a fi avut bucuria de citi Jules Verne, sau sentimentul reusitei de a fi rezolvat cine stie ce problema de matematica dupa ce au visat-o toata noaptea… (desi matematica nu a fost punctul meu forte)
Am vazut comentarii de la oameni care probabil ca invata… in mod continuu… Dar vreau sa va intreb: cum ii convingeti si pe altii sa invete?
Imi aduc aminte ca, la un moment dat, in autocar, citeam Cartea de la San Michele si ma amuzam, a nu stiu cata oara, la una dintre povestioarele de acolo. Vecina mea m-a intrebat ce carte citesc, si daca nu ii pot recomanda si ei ceva k lumea de citit. I-am dat titlul si autorul si i-am mai recomandat si alte carti… Cand m-am reintalnit cu ea, dupa vreo 2 luni, a scos din ghiozdan o carte si mi-a aratat-o si mi-a multumit pentru selectia recomandata… Citise deja cam tot ce ii recomandasem eu si trecuse si la alte carti. Si era, poate o fi fost doar o parere, dar chiar era… fericita…
Adultii nu mai pot fi educati de altii… Adultii aleg singuri sa intre intr-o forma sau alta de educatie… Tot ce putem face este sa ii sprijinim, sa nu ii judecam si sa le fim alaturi… no matter what.
Asta face un project manager bun… Asta face un om care vrea sa faca lumea mai buna.
Cand am inceput sa studiez partea asta de educatie a adultilor, am avut mai multe „interventii” din partea unor binevoitori, care m-au intrebat, mai mult sau mai putin ironic: „Da’ ce, draga, adultii se mai educa?”
Aseara l-am intrebat pe unul dintre colaboratorii mei, cu care fac niste cursuri de engleza cum invata… Si el mi-a zis foarte senin: „Eu invat facand…”
Lasand la o parte mica injuratura pe care i-am zis-o in gand, mi s-a parut o chestie de foarte mult bun simt – asa invat si eu, doar ca la mine se retine mai repede ceea ce aud si ceea ce vad… pot invata cantece intregi intr-o zi, dar nu pot sa invat o definitie seaca nici daca ma tai… Cel mai usor imi era, pe unul dintre proiectele mele, sa imi faca al meu coordonator o schema…
E important sa stii cum inveti, este important sa stii de ce inveti si e important sa vrei sa inveti… Ca adult, tu stabilesti cand inveti, cum inveti, de ce inveti, cu cine / de la cine inveti…
Mi-am dat seama zilele astea – ca urmare a discutiilor despre ACB – ca pana si specialistii au nevoie de aprobare, de validare, de cineva care sa ii bata pe spate si sa le zica: „Eu cred ca e foarte bine, pisi!”
Mai ales acum, intr-o perioada plina de incertitudini pentru consultanta (ca si pentru intreaga lume), toti cautam un referential, un standard… Cu totii asteptam sa se intample ceva, sa ni se valideze ipotezele de lucru…
De aici si acest post – resurse infinite… Site-urile mele preferate zilele astea, de unde imi iau daca nu o doza mare de cunoastere, macar o doza mica, mititica, de umilinta:
1. gogole.com – este favoritul meu pentru cautari… Mai am si altele, dar crezul meu este:”If you don’t know it, google it!”
2. reteaua IPMA – nu va dau link-ul, ca e imposibil de tinut minte… eu mi-am uitat pana si contul si parola – accesul la grup este pe baza de invitatie si in general, de acolo imi iau o doza mare de tot de incredere… De la IPMA merita citit International Competence Baseline 3.0. – standardul lor de project management.
3. gantthead.com este un website care are doua mari avantaje:
– articole interesante pe project management (singurul inconvenient e ca majoritatea celor de acolo sunt IT-isti)
– retea de project manageri / program manageri la nivel mondial
pentru acest link ii multumesc Elenei Plop, Business Analyst Vodafone
4. www.scribd.com – aici gasiti e-books (de toate felurile si de toate domeniile) – preferatele mele sunt povestile si romanele, dar e un loc bun de gasit inclusiv informatii de specialitate. Avantaj major – e gratis.
Singura resursa care cred eu ca ne lipseste tuturor e timpul…
Comentarii recente