Sau baba si mitraliera… Sau alte asocieri amuzante la care va puteti gandi… 🙂

Iaka aici, la colegii de la fonduri minus structurale, unde cei care suntem abonati si interesati de a ne angaja oamenii in proiectele ioropene pe care le implementam suntem pacaliti sa lasam 5 minute din timpul nostru pretios ca sa citim o agenda a unui asa zis curs hands-on de cum sa folosim codul muncii (cu c mic si m mic) in avantajul proiectelor mentionate.

Eu n-am vazut legatura. Daca o vedeti careva, dati-mi si mie de stire, eventual cu mentiunea sa-mi frecventez oculistul… De! Poate nu mai bat lentilele pana acolo!

Cu drag, Melania


Azi am avut o mica discutie cu un bun amic consultant. El mi-a cerut o recomandare pe Linkedin, eu i-am dat-o. El a crezut ca o sa fie o recomandare asa… mai simpla… N-a fost sa fie. Imi place sa scriu lucruri bune despre oameni, mai ales atunci cand le cred. 🙂

Provocarea mea este urmatoarea:

Luati o persoana care nu va place si gasiti 3 calitati ale acelei persoane sau gasiti 3 lucruri mishto pe care le-ati invatat de la acea persoana. Puteti sa ii dati o recomandare pe Linkedin, sa ii spuneti ca astea sunt 3 chestii mishto pe care le-ati identificat la ea / el sau puteti sa le tineti pentru voi… Mai puteti sa le scrieti si pe blog la mine, la comentarii, da’ fara nume si fara alte aluzii…

Si as vrea sa va ganditi voi de ce e important sa faceti un astfel de efort…

Pentru mine e importanta chestia asta, pentru ca eu cred ca nu exista oameni care nu au calitati. Orice om are ceva…

Ia sa va vad!

Melania


Hristos A Inviat! Si buna ziua tuturor!

Ultima luna a fost destul de dificila pentru mine (ultimele 5-6 saptamani, de fapt).

Nu voi intra in detalii aici, insa mi-am permis sa imi iau niste multe zile departe de ganduri intelectuale legate de educatie, formare, proiecte si project management in afara serviciului. Aceste zile au fost zile de la 9 la 6, urmate de seri introspective sau de seri amuzante sau de seri linistite, petrecute in varful patului, cu o carte buna.

Asa cum bine spune prietenul meu Ed, „nimeni, pe patul de moarte, n-a zis vreodata <<cat mi-as fi dorit sa mai stau pe la birou!>>”. Odata ce ai prins ideea asta, devii mult mai productiv si mai dispus sa folosesti in mod intelept cele 2, 4, 6, sau 8 ore muncite….

Nu prea am vorbit cu multa lume – am incercat, pe cat posibil, sa am doua-trei zile cap-coada de depresie (nu prea mi-a iesit pasenta) si sa imi revin, incetul cu incetul.

Ce e provocarea de 30 de zile?

Este o chestie inventata de o amica de-a mea, care spune asa: in urmatoarele 30 de zile, daruieste ceva cuiva, privindu-l in ochi. Poate fi o jucarie, o haina, o pereche de pantofi, timpul tau, sau pur si simplu o incurajare.

AICI mai multe informatii.

Ideea e sa tii un jurnal pentru ceea ce faci, in care sa spui ce ai simtit in momentul in care ai daruit acel ceva – orice o fi fost…

O alta povestire e ca voi incerca o chestie propusa de Hugh Jackman – sa traiesti cu 1,5 Euro / zi timp de minimum 5 zile… 🙂 Asta da provocare! Inca nu m-am apucat de ea, dar nu m-am re-apucat nici de dieta, asa ca timp mai este. Gasiti AICI mai multe informatii.

Cu dieta… Trebuie sa va marturisesc ca am incercat sa imi armonizez noul stil de viata cu programarea mentala existenta (cand de 5 ani de zile te tot vezi luand proportii, creierul incepe sa aiba idei ciudatele) si cu propriii mei demoni emotionali si alimentari… Pot sa zic doar atat: intotdeauna mi-a placut de mine, da’ acu’, de cand am slabit, parca ma plac mai mult… 🙂

Ii multumesc lui Codrin ca ii e dor de mine pe finantare.ro. N-am intentionat sa lipsesc atat de mult, dar asa a fost sa fie.

As vrea, daca se poate, sa promovez si blogul proiectului pe care lucrez – http://femei2010.wordpress.com.

Va pup! O zi faina!

Melania

PS: Lui Cata C. – bafta multa, prietene!!!


Neatza tuturor!

Foarte scurt si la obiect.

N-am mai luat antibiotice din 2005 toamna. Pe bune! Atunci am avut o nenorocita de pneumonie, care m-a tinut 3 saptamani la pat, cu Augmentin si Klacid la greu.

Ieri seara aveam temperatura. 39. Pe bune! Am speriat-o pe coana mare, care mi-a zis: „Sa faci bine sa te duci sa iti iei si niste Augmentin!”

Ca un copil bun ce ma aflu, azi dimineata mi-am calcat pe suflet si m-am dus la prima farmacie pe care o stiu… De 4 ani intru in farmacii si aud oameni cerand Augmentin si primindu-l, de parca ar fi Aspirina. Mie gagica de la farmacia asta mi-a cerut reteta. M-am uitat ciudat la ea si i-am multumit frumos, dupa care am iesit.

M-am dus la a doua farmacie pe care o stiu, am cerut Augmentin si mi-au dat. Nu m-au intrebat de reteta.

Wow! Ce pot sa mai zic? Ca avem in tara asta farmacii unde mai lucreaza si oameni cu etica profesionala, care sacrifica vanzarea si profitul ca vacuta sau bouletul care cer Augmentin sa mai ajunga si pe la doctor inainte de a se automedica? Ca astfel de farmacii sunt condamnate sa vanda doar spirt si OTC-uri?

Fara cuvinte…


Neatza tuturor!

Of, de cand voiam sa abordez tema asta!

Sper sa o pot face si mai formal, dar, pana una-alta, ma apuc si eu de o scurta interventie in lumea managementului de proiect si a managementului ego-ului in proiecte.

People can’t long tolerate a ruler, nor can a master his servant, a maid her mistress, a teacher his pupil, a friend his friend nor a wife her husband, a landlord his tenant, a soldier his comrade nor a party-goer his companion, unless they sometimes have illusions about each other, make use of flattery, and have the sense to turn a blind eye and sweeten life for themselves with the honey of folly.
–Erasmus, In Praise of Folly

Mi se pare ca acest citat al lui Erasmus este oportun discutiei, mai ales ca vorbim despre o chestie serioasa in management, in general si in managementul de proiect, in special.

Gestionarea ego-ului mie mi se pare oarecum sinonima gestionarii conflictelor. De multe ori, sunt conflicte care nici macar nu se manifesta asa cum ar trebuie sa se manifeste un conflict… Imaginea mea ideala despre conflict = cineva trebuie sa fuga de bombe… Imaginea generala a conflictului in organizatii si in proiecte? Persoane botoase, care fac sau nu fac, stiind foarte bine care sunt consecintele lui a face sau a nu face… 🙂

Problema cu ego management e ca, de multe ori, nici nu stii ca ai o problema. Tu esti linistit si iti vezi de treaba ta, e liniste si frumos afara si ai deadline la activitatea tz poimaine, iar expertul tau Gigel, care e ofuscat pe nu stiu ce problema (care tine de ilustra ta persoana sau de ilustra sa persoana), in loc sa isi faca treaba pentru activitatea tz si sa te trimita la stramosi, nu face ceea ce trebuie si nici nu zice nimic. Sau se ia la harta cu expertul Ionel si creeaza o atmosfera perfect stimulativa pentru munca, facandu-i pe toti cei din jur sa vrea sa omoare pe cineva…

Trebuie sa recunosc ca imi place partea asta din management, pentru ca imi plac oamenii. La un moment dat, cand eram mai tanara, eram chiar foarte buna la ego management (pentru ca sunt Gemeni si deci sunt suficient de duplicitara sa imi si iasa)… dar stateam prost la self-ego management… Adica impacam capra, varza, lupul si managerul de proiect, dar nu eram in stare sa ma impac pe mine cu mine si cu cele din jur.

Daca e sa incepi de undeva in ego management si in conflict management, trebuie sa incepi cu tine. O sa cercetez chestia asta si ma intorc la ea cat pot de repede.

Melania