de ce nu se misca Romanica de unde este…

Neatza, tuturor!

Ieri am luat un microbuz catre Bucuresti, la o ora indecent de matinala, chiar si pentru mine (6:15).

Intrucat soferul nu se astepta ca multi clienti, respectiv 15 sau 18, sa apara la ora aceea, ne-a spus sa lasam bagajele pe interval. Un om cu multa initiativa si-a pus bagajul pe un scaun si s-a dus sa se faca comod. In alt scaun.

Cum planul de acasa nu se aseamana cu ce se intampla pe drum, microbuzul cu pricina a inceput sa se umple. Secretul e urmatorul – eram eu acolo. Mie mi se intampla intotdeauna chestiile cele mai interesante, in urma carora mama si tata nu mai pot sa isi arate fata prin oras / sat pana nu uita lumea.

Tipa care s-a asezat langa mine plecase cu juma’ de  casa si nu putea sa isi lase ditamai valiza pe interval. Ca o deranja. Asa ca si-a pus valiza si borsetuta langa bagajul celeilalte eminente. Si s-a re-asezat langa mine, ignorand faptul ca ma sufocam de indignare.

Urca o tanti. Se uita si ea dupa un loc, il vede in spatele masinii, se duce acolo. Ma uit in spate, mai era un loc langa un tanar si unul in fata de tot, dar tot cu bagaje pe el. Si atunci se urca un tanar cu mama lui. Mergeau la Bucuresti. Zic si eu ca ar fi vrut sa stea jos, eventual impreuna. Ma uit in stanga, nimic. Ma uit in dreapta, nimic. Toti calatorii se uitau in orice directie, mai putin la cei doi oameni care platisera bilet intreg si acum stateau in picioare.

Si, inainte sa pot sa ma opresc, imi iese perla:

„Domnule sofer, mare pacat ca cineva si-a uitat bagajul aici!”

Soferul zice: „Ce bagaj, doamna? Unde?”

Eu, de colo: „Aici, pe bancheta!”

Se intoarce spre mine o blonda bine trecuta de vreo 50 de ani, insa cu fitze. Of, Doamne, unii oameni n-ar trebui sa iasa nemachiati din casa la 6 dimineata! Imi zambeste si zice: „e al meu… nu e uitat!”

Lasand la o parte faptul ca era s-o pleznesc, m-am abtinut si am zis: „Ok, si nu-l luati de aici? Si oamenii astia au platit un bilet. Daca vreti sa va tineti bagajul pe bancheta mai platiti un bilet si se rezolva!”

Ma rog, dupa ce au sarit la mine cam toti cei care se simteau cu musca pe caciula, si le-am zis in termeni foarte politicosi ca sunt niste nesimtiti, m-am enervat si mai tare si nu m-am lasat. Cred ca orice alt om ar fi renuntat, ar fi zis, „lasa, frate… daca vor sa stea jos, sa isi bata capul!” Dar acum stiam ca am dreptate si stiam ca oricum am comis-o, le-am spus frumos si argumentat: „dragilor, asta e unul dintre motivele pentru care Romanica e in rahat. Daca nici noi, intr-un spatiu atat de restrans, nu suntem in stare sa actionam ca niste oameni educati si cu bun simt, atunci ce sa mai zici de o tara intreaga?”

Lasand la o parte ca inca ma apuca indignarea, pentru ca ceea ce am vazut ieri e o chestie care se intampla de cand calatoresc eu cu autobuzul – si sunt 12 ani de atunci si nu a fost prima data cand am pus la punct oameni de 2 ori mai in varsta decat mine pe astfel de motive, am stat si am facut o comparatie intre ceea ce vad la altii si ceea ce vad la noi.

O sa iau cateva exemple, ca sa va edificati:

– resurse umane:

Stefan Murgeanu zice la un moment dat ceva de sefii care contribuie la imputernicirea si dezvoltarea angajatilor. Ii raspund: „eu vreau sa ma lase sa muncesc” – e chestie de acum un an si jumatate, insa cred ca toti am avut o astfel de experienta in viata.

– educatie:

Monstrul Funeriu – de ale carui credentiale si „succesuri” academice nu ma leg, ca nu am de ce – vine si demonstreaza ca educatia romaneasca este pe butuci. De ce ar fi fost un soc acest lucru? Pur si simplu pentru ca inchidem ochii si ne uitam in orice directie, mai putin cea in care trebuie…

– Facebook

Nu stiu cati aveti cont pe FB si il mai si folositi. Eu am si il folosesc. Si ma oripilez de ce pot sa scrie unii romanasi pe peretii altor romanasi. In spiritul minunat al libertatii de exprimare, nu ii condamn. Fiecare dintre noi are dreptul sa scrie ce ii trece prin cap. Dar atunci cand nu esti in stare sa te exprimi corect si frumos, cand nu esti capabil/a sa spui ceva frumos, util, placut, mai bine joaca un solitaire, ca poate iti trece.

– autobuz, metrou, magazine, farmacii, la medic, etc. – la vie cotidienne

Nu stim cum sa ne impingem, cum sa dam din coate sa obtinem cel mai bun loc, sa apucam cea mai buna bucata, sa… sa… sa…

Sunt la fel de egoista ca oricare altul de pe strada, pe bune! Dar am niste limite.

E ca si cum cineva ne-ar da tuturor narcotice sau somnifere, care ne lasa moi si indiferenti la tot ce inseamna viata adevarata. Da, exista suferinta, foame, frica, grija. Dar exista si bunavointa, dragoste, mila, compasiune…

Trezeste-te, Romanie, inainte sa devii o tara bananiera, cu primitivi care au i-phone si blackberry! Trezeste-te, romane, inainte sa iti vinzi sufletul si mintea pentru iluzia confortului!

Sau, mai bine, ia toata sticla de pastile si lasa-ma pe mine sa traiesc!

Melania