Buna sa va fie dimineata!
E tare frumos afara si eu, cel putin, ma bucur foarte mult de ziua de astazi.
Citesc presa – mai precis articole recomandate de ejobs.ro (din Wall Street Romania) si iaca ce mi-a atras atentia aici: „Ce trebuie sa stii despre noul Cod al muncii”…
Intai – o motivatie: Romania este pe ultimul loc in Europa la numarul de contracte de munca pe perioada determinata… si ocupa locul 114 intr-un clasament de 139 de tari in ceea ce priveste usurinta gasirii unui loc de munca.
Hai sa analizam un pic situatia: in Romania, conform vechiului Cod al muncii, contractele se incheiau pe perioada nedeterminata, ceea ce insemna ca eu, dumneavoastra sau oricare persoana avea iluzia unui contract pe viata… Sa mori in acelasi loc de munca – ce priveliste minunata!
De asemenea, tot conform vechiului Cod al muncii, pana reuseai sa dai afara un angajat care iti statea ca un ghimpe in coaste, tu – antreprenor, care ii dadeai luna de luna salariu si plateai luna de luna taxe si impozite la stat, trebuia sa faci un dosar cu jumate de iad si cu Talpa Iadului si tot tu erai Omul Negru…
Dar sa lasam vechiul cod si sa revenim la cel nou… si la explicatia Premierului… Ma indoiesc ca azi voi trece de ea. Dar, sa vedem…
Deci… Romania se afla pe locul 114 din 139 in ceea ce priveste gasirea unui loc de munca… Si, evident, in mintea luminata a celor care au creat acest cod al muncii, contractele de munca pe perioada nedeterminata sunt cele din cauza carora nu se gasesc locuri de munca… Dinozauri imbatranesc in pozitii uitate in organigrame si le papa veniturile de drept tinerelor sperante…
In tot timpul asta nu se mentioneaza ca, dpdv statistic, sectorul public contribuie semnificativ la PIB, iar industria si serviciile private, care ar trebui sa asigure „motorul” economiei, sunt afectate de fiscalitate net superioara celei din cel putin 130 dintre tarile concurente in clasamentul anterior mentionat… Nu stiu daca am depasit Suedia si Olanda, poate il intrebam pe Cristian Orgonas (http://businessday.ro/03/2011/ce-se-mai-intampla-pe-piata-imobiliara/) sau pe Lucian Davidescu (http://www.riscograma.ro/).
Si tot in timpul asta nu se mentioneaza cate firme au dat faliment sau au intrat in insolventa sau si-au sistat activitatea in orice alta forma in ultimii 2 ani.
Sa vedem si cine angajeaza in Romania – www.anofm.ro ne dadea saptamana trecuta cca 7800 de joburi pe toata tara, la…. firme… Ejobs si bestjobs, la fel ca toate celelalte site-uri de recrutare online, ne pun in legatura tot cu… firme… Exact…
Deci, n-ar fi logic sa scadem taxele aferente salariului pana la niste minime normale la cap? N-ar fi muuuuult mai bine sa scadem si taxele PFA-urilor? Sa vezi atunci cum incep sa iasa locurile de munca – poate nu bune si mirobolante, dar multe, nene! Locuri de munca pe care acum nu le gasim nici cu detectivul Gadget si nici cu caini antrenati special, pentru ca, nu-i asa, de ce sa declar ca am nevoie de 3 locuri de munca daca pot sa folosesc un singur om sa faca toata treaba? Ori moare magarul… ori…
Da… nu trec de aceasta explicatie a nevoii pentru un nou cod al muncii… Mie nu mi se pare asa o chestie tragica – mi se pare ca responsabilizeaza mai mult forta de munca, si ca va creste si nivelul salariilor – cu cat termenul de angajare este mai scurt, cu atat salariul trebuie sa fie mai mare!
Cei care iau in tragic acest nou cod – sau ar trebui sa il ia in tragic – sunt cei care nu muncesc. Pe ei ii vizeaza masurile cu pricina. Pentru sectorul privat, securitatea oferita de vechiul cod al muncii era iluzorie. Nu stiu de ce se considera ca noul cod schimba ceva in directia asta…
Inchei cu un ton mai optimist, spunandu-va ca atata timp cat stiti care este valoarea voastra si nu va e teama de cuvantul cu M (M U N C A), nu cred ca veti avea probleme, orice cod al muncii ar fi in vigoare.
Melania
5 Comments on “Codul muncii – intre infamie si faima…”
You can track this conversation through its atom feed.
De fapt…
Codul Muncii este o aberaţie de intervenţionism (sau socialism) în piaţa liberă a forţei de muncă pe motiv că antreprenorii sunt ticăloşi şi nu ştiu cum (pe banii lor) să aprecieze mai bine o resursă. Şi al dracului resursă de muncă, bună sau rea, e la mâna antreprenorului ticălos.
E ca şi cum am merge la piaţă cu banii în buzunar să luăm roşii (aici suntem antreprenori) şi vine STATUL, inventează un COD DE CUMPĂRAT ROŞII şi ne obligă, dacă găsim roşii stricate între cele cumpărate, sau dacă ne păcăleşte ţăranul (pardon fermierul) la cântar, sau dacă nu ne dă bine rest, sau dacă ne vorbeşte urât SĂ CUMPĂRĂM TOTDEAUNA (adică pe perioadă nedeterminată) tot de la el. Ce va face fermierul când ştie că ÎNTOTDEAUNA vom cumpăra de la el e lesne de înţeles. NU PRICEP cum de românii sunt atât de tâmpiţi să mai creadă în sindicalism şi în valorile socialiste în condiţiile în care au murit o grămadă să ne scape de ele. Nu înţeleg de ce ne tot întoarcem ca naţiune la ele. Probabil suntem prea slabi.
Posted on 5 martie 2011 la 10:42 pm.
Draga Cristi,
Am avut aceeasi discutie cu buna mea prietena Emmy.
Dilema ei: „De ce pun oamenii in aceeasi fraza siguranta si munca ?” Si continua cu rationamentul, de altfel foarte normal la creieri: „daca iti place ceea ce faci si te pasioneaza, nu ai nevoie de siguranta… daca nu te pasioneaza, te intereseaza cat de sigura iti e inchisoarea?”
Raspunsul meu – „doar in masura in care e o inchisoare cu tratament usor.”
De ce voi, profesorii, nu ne invatati sa ne pasioneze ceea ce facem? 🙂
Na, ca am gasit vinovatul! Glumesc, bineinteles… Dar nu e ca si cand am fi avut exemple peste exemple de oameni care fac ceea ce fac pentru ca cred in meseria lor, oricat de mult le-ai spune ca e o porcarie… Nu este cazul tau – mi se pare ca esti unul dintre cei mai consecventi oameni cu care am interactionat si sunt sigura ca asa te prezinti peste tot…
Nu e vorba de slabiciune, e vorba de lipsa de VIZIUNE!
Atata timp cat mesajul mare in tot Bucurestiul este „romanii nu stiu sa se distreze” si toti il putem vedea… cine stie ce alte mesaje subliminale mai primim si de la cine?
Melania
Posted on 6 martie 2011 la 7:12 am.
As pune eu un mesaj mare:
ROMÂNII IUBESC SOCIALISMUL!
sau
ROMÂNII URĂSC (SAU NU ÎNŢELEG) PIAŢA LIBERĂ!
Totul se reduce de fapt la neînţelegerea rolului pe care o piaţa (inclusiv) cea a muncii ar trebui să o joace în stabilirea condiţiilor de muncă şi a salariilor. De fapt, se pleacă de la o falsă impresie sau imagine asupra egalităţii (sau inegalităţii) dintre clase: clasa antreprenorilor autentici (rari) şi clasa angajaţilor (enorm de mulţi). Se presupune, absolut greşit, că în piaţa liberă a muncii antreprenorul vine şi dă de toţi pereţii cu angajaţii săi. Păi asta este FALIMENT! Datul de pereţi cu angajaţii e posibil doar ÎN SISTEMUL PUBLIC unde falimentul nu e posibil şi unde locul antreprenorului e luat de UN ŞEF NUMIT POLITIC. Acolo e nevoie de CODUL MUNCII. În piaţa liberă NU!
Am scris un articol pe blog mai detaliat.
SUNTEM PREA SLABI (să nu spun proşti) CA SĂ MAI AVEM VREO VIZIUNE!
Posted on 9 martie 2011 la 12:13 am.
PS:
Articolul pe care l-am scris a fost „provocat” de articolul tău.
Mi-a plăcut abordarea ta CORECTĂ din final: „atata timp cat stiti care este valoarea voastra si nu va e teama de cuvantul cu M (M U N C A), nu cred ca veti avea probleme, orice cod al muncii ar fi in vigoare.”
E perfect valabilă însă DOAR ÎN PIAŢA LIBERĂ unde e posibil falimentul!
Posted on 9 martie 2011 la 12:15 am.
@ Cristi
Te rog, nu pune si tu afise din alea!!! Mi se face greata numai cand le vad pe cele cu „romanii nu stiu sa se distreze”…
Iti multumesc mult pentru ca ai acceptat provocarea pe care nu stiam ca am lansat-o… 🙂
Sunt sigura ca nu sunt singura cu aceasta abordare. Si sunt increzatoare ca vor mai aparea si altii si ca, pana la urma, ne vom mobiliza ca popor… Si vom invata sa ne si distram!
Melania
Posted on 9 martie 2011 la 10:02 am.