Saptamana trecuta a fost un fel de roller-coaster emotional, care s-a sfarsit cu ziua de vineri cand mi-a murit laptopul de tot… in mijlocul unui email.
Asta se intampla pe la mijlocul zilei. Dupa vreo 2 ore de plans / scos baterie / deschis calculator / inchis calculator / pus baterie la loc / re-deschis, etc…, m-am hotarat sa ii curm suferinta si l-am scos din priza de tot si l-am pus bine…
Evident, am bocit o groaza dupa laptopul meu Toshiba, care implinise 4 ani in martie anul asta… Am vampirizat o multime de oameni, am urlat la toti cei care incercau sa fie intelegatori, inclusiv la doua foarte bune prietene si la mama din dotare, am fost o veritabila scarba…
Cred ca numai cineva care stie cat de scump era calculatorasul ala in 2006 si cineva care stie cat de greu este sa iti economisesti banii cand ai un salariu de rahat si chirie / intretinere de platit isi poate da seama cat de mult a insemnat sa iau decizia de a-l cumpara.
Intre timp, si-a scos saracul toti banii, am scris 2 disertatii la el, ca sa nu mai zic de zeci de proiecte, din care multe finantate. A fost un laptop plimbat – a mers cu mine la Alba Iulia, la Sinaia, la Sibiu, Iasi, Tirgu Mures si, cel mai des, acasa la Campulung.
Deci, pentru toti cei care si-au luat-o vineri de la mine, sa stiti ca de la pierderea unuia dintre cei mai buni, tacuti si eficienti prieteni ai mei mi s-a tras chestia asta.
Cam atat… Va pup si la buna revedere, cand oi termina cu ceea ce am de facut saptamana asta.
Ciao!
M
9 Comments on “o pierdere devastatoare…”
You can track this conversation through its atom feed.
Sincere condoleante!
Stiu feeling-ul…
Posted on 24 mai 2010 la 12:43 pm.
De aia suntem in criza. Ca unii trag de un laptop 4 ani. Ia treci si fa bine si consuma rapid un laptop sa creasca vanzarile si sa fie toata lumea multumita: statul ca ia TVA, magazinul ca incaseaza profit, vanzatoarea ca pleaca acasa cu salariu si cei care l-au asamblat (chinezii si restul) ca mananca si ei o paine de la unii de peste mari si tari.
Cu siguranta criza ne-a invatat ceva: laptopurile trebuie sa fie schimbate mai des. Deci trebuie sa reziste mai putin. Atentie cu urmatorul laptop. Ca e de criza.
Spor la consum.
Posted on 24 mai 2010 la 5:40 pm.
Nu cred ca trebuie sa iti ceri scuze pentru starile tale de vineri. Cine ti-o fi prieten te-o intelege.
Macar ti-ai recuperat datele de pe el? Sper ca nu aveai prea multe documente pe desktop. 🙂
Posted on 24 mai 2010 la 9:09 pm.
OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF!
Nu, inca n-am recuperat datele din creierasii lui obositi – uneori nici nu stiu daca era un Toshiba – el sau o Toshiba – ea… Inclin sa cred ca era un el, am avut multe probleme de a ne intelege unul pe celalalt… mai ales cand eu aveam deadline-uri si el nu voia sa coopereze…
N-aveam decat doua filme pe desktop…
M
Posted on 24 mai 2010 la 10:40 pm.
@ Cristian
Sa stii ca asta e cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata – de criza nu m-a mai acuzat nimeni ca as fi vinovata… Ce-i drept, s-au vehiculat opinii legate de implicarea mea in foametea mondiala si in ultimele pandemii, ca sa nu mai zic de un oaresice zvon cum ca eu as fi in spatele inundatiilor…
Cu norul de cenusa nu am avut nimic, sa stiti, eram prea ocupata sa pregatesc urmatoarele catastrofe!!!
Ca sa nu mai zic ca criza asta nenorocita ma tine cu mainile ocupate!
M
Posted on 24 mai 2010 la 10:43 pm.
Incredibil! Doar 2 filme pe desktop! Ia de te mai mira ca a crapat bietul calculator!
Posted on 24 mai 2010 la 10:49 pm.
Condoleantele mele!
Cand e inmormantarea? Cu fiecare laptop schimbat, ne despartim si de o parte din viata noastra. Figurativ, putem „masura” viata prin numarul de laptopuri consumate. Fiecare dintre ele are un „story”, care este strans legat cu evenimentele petrecute, sentimente consumate, momente mai mult sau mai putin importante.
Iti doresc sa recuperezi tot ce ai pe el, inclusiv lucruri fara importanta in jobul tau, dar cu valoare sentimentala de nepretuit, care creste cu timpul.
Succes cu urmatorul!
Posted on 25 mai 2010 la 9:08 am.
Iti inteleg durerea. Eu si calculatorul meu avem o viata foarte tumultoasa. Suntem impreuna de vreo 7 ani. Are valoare sentimentala, caci mi l-am cumparat din primii mei bani – din bursa. Mai tuseste, mai lesina, il mai resuscitez, ii mai fac cate un transplant de placa de baza, sursa… il mai alint, poate-poate ii mai trece supararea pe mine, dar nimeni nu ne poate desparti si pace.
Posted on 25 mai 2010 la 2:54 pm.
Draga mea sorella, singurele lacrimi pe care le-am varsat pentru laptop-ul tau au fost de ras, dar din inima…
Cred ca e din cauza ca la un moment dat ai postat o poveste cu un coafez pe care il chema Ra(o)ul si mi-ai cauzat o depresie legata de ocupatiile cu care m-am indeletnicit, realizand tardiv ca as fi fost cel mai coafez mare existent in viata…
Mai da si tu cate un telefon ca dupa cum ai vazut eu am prostul obicei sa nu dau 😀
Posted on 28 mai 2010 la 3:54 pm.