Dragilor,
Azi e o zi mare… E ziua Sfintilor Mihail si Gavril si doi dintre oamenii la care eu tin foarte tare si de la care am invatat imens, sunt purtatori ai acestor nume…
Deci, ca sa omor articolul de mai de dimineata, in care imi criticam dur colegii… si sa imi pun cenusa in cap, ca am uitat pana la ora asta ce zi e azi, LA MULTI ANI, MIHAELE, GABRIELE, MIHAI SI GAVRILI!!!
Sa aveti parte de zambete si soare si sa va fie viata plina de bucurii!!!
Tot azi e ziua in care am plans, efectiv… Am de scris o cerere de finantare si cercetarea facuta m-a daramat complet… Am mai scris proiecte cu tenta sociala, dar nici unul nu m-a impresionat ca cel de astazi. Citind informatiile publicate cu referire la subiect si la organizatie, m-a luat pur si simplu, plansul… Si acum, stau si ma intreb: cum pot pune in cuvinte ceea ce fac cei din aceasta organizatie? Ar trebui sa fiu cel putin un geniu – si ma tem ca nu sunt.
Tot citind presa si construind contextul si justificarea, mi-am adus aminte de o chestie… Am citit, mai demult, o povestioara tare simpatica, in care personajele – un tip bogat si unul sarac, devin prieteni. Cel sarac are un accident si ajunge in spital. Tot salonul se umple cu flori, trimise de colegii si prietenii lui. Cel bogat are un soc – isi da seama ca cei care i-ar trimite lui flori, ar face-o din obligatie… sau din dorinta de a-si asigura o favoare ulterioara… Eu azi am trimis 4 sms-uri – unul lui Gabi, finantistul cu care lucru la cererea asta de finantare si care a tras un SF exceptional si acu’ sper ca bea, nu face bugete. Unul lui Mihai Lotreanu, k mi-e tare dor de el. Unul lui Emmy. Si unul fostului meu sef. Daca primii 3 isi imagineaza ca nebuna de Mel nu i-a uitat, fostul meu sef probabil e ca personajul cel bogat – se gandeste „ce naiba vrea asta de la mine?”. Ei bine, nu vreau nimic, multumesc! Pur si simplu am vrut sa stie ca mi-am adus aminte.
Deci, inca o data, La multi ani tuturor Sfintilor si Sfintelor!!!
Melania
5 Comments on “o zi mare… :-)”
You can track this conversation through its atom feed.
Melani ai talent.
Pragmatismul de azi ne omoara toate sentimentele si visurile pe care am avut in copilarie. Ritmul vietii, munca, stresul … ne face sa uitam cine suntem si incotro.
Mai scrii sa ne trezesti din cind in cind.
Posted on 9 noiembrie 2009 la 10:29 am.
Duminica e mai indicat sa bei. Dumnezeu ne-a dat o zi libera si aceasta e duminica.
Mai lasati computerul, macar duminica. Acest instrument malefic ne depersonalizeaza. Am auzit de cineva care cauta partener pe internet, avea 20 de ani si a dat de una de 60 de ani.
Sa va spun un lucru. Sunt birocrat, adica lucrez la birou si in acelasi timp navetist. Ajung acasa pe intuneric, dupa ora 18.00. Sambata am mutat o masina de lemne dintr-un loc intr-altul si m-am simtit extraordinar, atat fizic, cat si psihic. Am adormit bustean la ora 21.00. Incercarti si dvs. Lemne de mutat inca mai am.
Posted on 9 noiembrie 2009 la 1:01 pm.
1. De acord…
2. Am avut o scuza buna… Jur! In tineretile mele, m-am inamorat fara drept de apel de un gigel… pe net… Prietena mea cea mai buna a fost simpatica: l-a urmarit, a aflat ca de fapt, tipul avea 2 copii, un divort, o relatie incerta si eu eram o vaca… pe romaneste… 🙂
3. Aia da viata… Si tata al meu, la fel… Spre deosebire de dumneavoastra, tata mai trage si o tuica (o sa ma omoare cu matura cand o afla)…
Posted on 9 noiembrie 2009 la 4:54 pm.
Draga Melania,
M-ai topit cu lacrimile tale la scrisul unui proiect pe social. Ce linie de finantare mai e deschisa pentru ONG-uri, ca eu nu mai stiu niciuna acum, la momentul inceput de nov.????
Posted on 13 noiembrie 2009 la 12:03 pm.
Am aprobat – cu restul sters… Mi-a placut prea mult inceputul comentariului ca sa nu il pastrez!!! 🙂
Posted on 13 noiembrie 2009 la 12:26 pm.