mentoring (nu e ultimul…) (VI)

voila!

Doamna de mai sus este poate cel mai grozav mentor al meu… Cand am ajuns la Bucuresti, am stat la dansa pana acum 1 an. Asa cum spunea matusa mamei mele, D-na Martin a ajuns ca o a doua mama pentru mine.

A fost o doamna cum nu mai exista in zilele noastre… De ce e unul dintre mentorii mei? Chiar acolo, alaturi de mama si de tata – care, profesional vorbind, sunt destul de departe de consultanta… Dar… isi iubesc meseria si o fac cu pasiune si cu responsabilitate…

D-na Martin a crescut 3 generatii, si a avut grija de copiii altora (respectiv de fetele altora), pentru ca asa era dansa.

M-a sustinut fara rezerve in dorinta mea de a studia si lucra in domeniul educatiei (de la ea am auzit pentru prima data de „Road to life” de Makarenko). M-a impins, atunci cand eram pe cale sa renunt… M-a fortat sa fiu onesta cu mine insami si m-a sustinut si atunci cand, fara sa ma gandesc prea mult la urmatorul pas, am plecat din 2 locuri de munca foarte abrupt. Mi-a spus intotdeauna ca tot ce conteaza e sa fac ce imi place, atata timp cat imi place si la naiba cu aia care ma enerveaza!!!

Mutatul in Bucuresti, mai ales cand zgomotul si indiferenta unui oras mare iti sunt nesuferite, poate fi o mare dezamagire. Multumita doamnei Martin, n-am simtit chestia asta.

D-na Martin a fost o exceptionala managerita (3 generatii de copii, da???). Profesional vorbind, cred ca m-a inteles mai bine decat multi dintre colegii mei.

Ce am invatat de la dansa…

1. sa-mi placa ce fac (imi place)

2. sa nu renunt (asta e dificil, da’ nu ma las)

3. sa rad, chiar si cand nu e nimic de ras intr-o situatie (ajuta!)

4. sa fiu buna cu toata lumea (Dumnezeu stie ca avea si dansa „persoane favorite”, da’ incerca sa le ignore)

5. sa nu judec o situatie / persoana pana nu am toate datele (dificil… da’ incercam)

6. ceva dulce si bun te face sa uiti toate necazurile… (ok, incerc sa ma las de chestia asta)

7. primul lucru de facut dupa ce iei salariul=> plateste intretinerea…

Ok, m-a invatat si chestii practice… Oricum, o mare parte dintre lucrurile pe care le fac acum sunt rezultatul celor 4 ani in care am locuit cu dansa.

Citatul de mai jos e dintr-o cheste scrisa de un amic, mi se pare potrivit pentru toti oamenii pe care i-am cunoscut si care, dintr-un motiv sau altul, nu imi mai sunt aproape acum:

„People walk into our lives.  Most we hardly notice, a few we never forget.  They stay, they leave, they die.  In the end, none of that matters.  It’s love that lives on.” (Brian)