De multe ori, i-am vazut pe colegii mei de Master (Cibernetica, ASE – Managementul Informatizat al Proiectelor) ramanand muti in fata unor aspecte teoretice greoaie, cu care, in mod normal, in practica, nu te lovesti.

Nu era vina lor, ei tocmai ce terminasera Cibernetica, se inscrisesera (datorita dragului de proces Bologna) la master si munca lor, in programare sau in alt domeniu, nu ii pusese inca fata in fata cu prea multe situatii in care sa constientizeze ceea ce invatau.

Pentru mine, multe dintre lucrurile pe care le auzeam teoretizate nu erau noi. Cu toate astea, aveam adesea reactii de genul: „bai, ce fain era daca as fi stiut eu asta cand….” (urmate, evident, de o palma peste frunte). Si ia ghiciti? M-am aflat intr-o situatie in care stiam care ar fi fost pasul natural, conform teoriei si am facut ce mi-a dictat instinctul si bunul simt… Si a mers! Si mi-am dat seama, cu mare bucurie, ca tot ceea ce eu facusem pentru 2 ani de zile inainte de a incepe masterul, facusem din bun simt si intuitie… Si cu tristete, am realizat ca incercand sa aplic teoria, nu mai am timp de project management…

Asa ca, intre noi fie vorba, managementul de proiect e ca inotul – sari in apa, dai din picioare si speri ca o sa ajungi la mal… o mai iei pe aiurea, mai inghiti niste apa, te mai poticnesti, dar nu ai voie sa te ineci. Evident, multi dintre noi raman la stadiul de inotatori – plutitori si doar cativa fac performanta… Astia scriu carti, teoretizeaza, terorizeaza punand tot felul de definitii si uita ca de fapt, s-au apucat de project management asa cum te apuci de inot – pentru ca e folositor sa nu te ineci, dar ce e mai important este sa te distrezi facand ceva ce iti place.

De ce e util sa stim ceva teorie de project management? Pai e util, pentru ca iti explica cum ajungi din A – unde esti acum, in B – unde ai vrea sa fii… cu ce bani, cu ce resurse si in ce parametri calitativi. Cum sa scrii un proiect, cum sa-l planifici, cum sa il „vinzi” unui finantator, cum sa il implementezi… tine, evident si de project management, dar tine  mai mult de pasiune, de competenta, de angajament si de entuziasm, pe care le ai doar tu, si pe care nu ti le poate da sau lua nimeni.

Imi place sa cred ca eu ii las unui beneficiar, dupa ce i-am scris proiectul, un nou skill – acela de a sti unde sa caute informatia… Cei mai multi ma intreaba: de ce ma intrebi despre trecut, despre cum am inceput afacerea, despre modul cum relationez cu oamenii – cu angajatii si clientii, in principal??? Pentru ca eu acolo iti citesc viitorul si vad unde vei fi peste 5 ani, este raspunsul meu invariabil…

Dar, mai multe despre scriere, in urmatorul articol…


1 comentariu la “Managementul de proiect – intre arta si stiinta”
  1. Ioana a spus:

    Felicitari pentru acest prim articol si .. la mai multe! Mi-a placut abordarea si stilul!

Comentariul tau