Revin cu un post pe partea de scriere de proiecte:
Titlul proiectului… Eu zic ca ar trebui sa spuna ceva… sa insemne ceva… sa exprime, scurt, concis si sugestiv, esenta proiectului…
Dintre proiectele pe care le-am depus pe IT, marturisesc ca nu am avut unul al carui titlu sa imi placa… Lungi, urmand clar tipicul din ghid si daca se putea, esenta obiectivului general… Pe e-learning, unde m-am mai putut misca, am scornit ceva mai inovativ, dar nici vorba!
Pe POSDRU, in schimb, am depus niste proiecte cu niste titluri cel putin ciudatele… si sugestive. Cand s-or castiga, afisez lista.
Pana data viitoare, ganditi-va ca a pune titlul unui proiect e ca si cum ti-ai boteza copilul… si nu vrei sa-ti botezi copilul Gogu… sau Stan… 🙂
Pentru noi inceputuri, conteaza sa aveti incredere in voi, sa porniti cu zambete pe buze si cu multa, multa vointa!
E valabil si pentru proiecte si pentru orice initiative pe care le veti avea, personale sau profesionale!
Sanatate, noroc si un pic de inconstienta, ca sa puteti sa acceptati noi provocari!!!
Craciun fericit si la multi ani!
Melania
Tot vorbiram de marii 4 si de profesionalism… si de cat de greu se gaseste profesionalismul in ziua de azi.
Pe mine una ma buseste rasul cand aud de profesionalism, cel mai des din gura unor oameni care sunt certati rau de tot si cu etica si cu profesionalismul si cu aspectele de baza ale meseriei de consultant.
Ca urmare a unei discutii cu profesoara mea de Fundamentele Managementului de Proiect, D-na Costanta Bodea, am ajuns sa elaborez un document de tip credo pentru project manageri. Inca nu a aparut pe site-ul pm.org.ro, dar nu asta este important…Drepturile de autor zic eu ca le apartin celor de la Asociatia Romana de Project Management, iar mie imi apartine doar ideea… Deci nu il veti vedea pe blogul acesta…
De sambata incoace ma gandesc ca am vorbit despre scriere de proiecte si despre alte lucruri legate de project management, dar fara a stabili daca exista si care ar trebui sa fie obligatiile morale ale Consultantului…
Asa ca azi am dat un search pe google, sa vad daca cineva s-a gandit la un crez al Consultantului… Am gasit niste idei de misiune si viziune la anumite companii, iar versiunea in limba engleza mi-a adus link-uri la niste glumite care m-au facut sa rad, dar mi-au creat si o stare de amaraciune…
Exemplu – A Consultant’s credo – Learn to be sincere, even when you have to fake it.
Mai multe exemple umoristice gasiti la link-urile http://www.mm-consultants.com/consultanthumor.html si http://www.weitzenegger.de/en/to/jokes.html.
Revenind la ale noastre, ma intreb ce ar trebui sa isi asume intotdeauna un Consultant?
E greu sa fim perfecti, asa ca macar sa gasim 4 mari calitati ale consultantului, 4 atitudini cheie… Daca as fi client, as cauta urmatoarele lucruri la un consultant:
1. angajament pentru ceea ce se cheama best interest of the Client
Consultantii ar trebui sa se gandeasca si sa puna deasupra oricarei alte prioritati, interesul Clientului. Un consultant pe care il platesti cu banii tai nu are voie sa vina sa iti spuna ce marca de detergent sau ce hartie igienica sa folosesti la toaleta… Cu atat mai mult nu are voie sa intervina in ceea ce tu ti-ai propus. In schimb, acest consultant ar trebui sa iti evalueze organizatia, sa analizeze toate problemele pe care tu, Client, spui ca le ai, sa gaseasca modalitati de a prioritiza si rezolva aceste probleme si sa iti ofere optiuni. Consultantul nu are voie sa ia decizii cu privire la firma ta sau la institutia ta pe banii tai. Daca il lasi sa o faca, atunci tu, ca si client, iti meriti soarta.
2. value for money
Asa cum imi spunea cineva la un moment dat, in timpul unei calatorii cu trenul de la Bucuresti la Iasi, cu totii lucram pentru bani. Omul era milionar in dolari, in SUA, unde se zbatuse literalmente vreo 5 ani pana cand a fost in stare sa inteleaga limba engleza la un nivel acceptabil, pentru a putea sa isi echivaleze studiile. Sistemele noastre sunt diferite – o echivalare de studii in America presupune ca totusi omul respectiv era cel putin expert in meseria lui in Romania. De asemenea, sistemele noastre sunt diferite si in ceea ce priveste modul de evaluare a costului unui serviciu prestat. Pe cand la noi inca se mai merge pe carpaceli, in statele civilizate exista sintagma „Value for money”… Este si normal ca un Client sa doreasca sa angajeze un Consultant pentru a-l invata cum sa isi maximizeze profiturile, pentru a ii rezolva o problema, pentru a il asista. Problema este ca un consultant nu acorda niciodata exclusivitate, ceea ce poate sa il aduca, la un moment dat, in conflicte de interese daca nu periculoase, cel putin bizare… Un consultant care doreste a fi respectat (!) ma gandesc eu ca ar trebui sa ofere Clientului valoare pentru bani si de asemenea, exclusivitate.
3. consecventa – daca l-am injurat o data, a doua oara nu il pup… Am citit odata, o pilda araba – un emir avea un sef al armatei extraordinar de inteligent si foarte iubit. Emirul, in schimb, nu era deloc apreciat. Astfel ca intr-o zi, i-a spus comandantului de osti sa faca bine si sa se comporte foarte dur si sa pedepseasca toate lucrurile care contravin legilor. Acesta s-a supus. In timpul asta, emirul impartea favoruri in stanga si in dreapta, fie ca erau meritate, fie ca nu. Conducand just, comandantul de osti a devenit si mai apreciat, desi era temut. Emirul s-a enervat si l-a chemat la el, spunandu-i: Incepand de maine, vei respecta in mod egal legea pedepsei si pe cea a recompensei. Iar eu voi conduce prin teroare. Si a inceput sa pedepseasca in stanga si in dreapta, fara sa cerceteze cat de juste ii erau actiunile. Rezultatul a fost ca dupa o scurta rebeliune, emirul a fost ucis, iar comandantul de osti i-a luat locul, pentru ca se dovedise drept atat in impartirea pedepselor, cat si in impartirea recompenselor, si nu haotic, cum se comportase emirul.
Este foarte important, ca si client, sa poti sa te bazezi pe un comportament consecvent al Consultantului… Lauda pe care ti-o transmite un consultant poate fi o falsa sinceritate, de aceea e bine sa te feresti de ea. Critica pe care ti-o transmite un consultant… DACA ti-o transmite… Ei, bine, pe aia ia-o si rumeg-o bine! Desi eu nu am auzit de consultanti care sa recunoasca probleme, chiar daca i-ar fi lovit cu leuca.
4. punctualitatea – care e sora cu consecventa – un consultant care nu iti raspunde la email in 2 zile are un mare respect pentru tine… Atat de mare, incat nu te vede decat ca pe o sursa de venit si atata tot.
Asta mi-as dori eu, daca mi-as angaja un consultant. Pentru ca respectul e o chestie reciproca – si asta trebuie sa inteleaga si onor consultantii si onor clientii – eu, ca si consultant, nu pot scrie fantezii… Sigur, imaginatie am, poate chiar prea multa. Dar fara sa te vad, onorate Client, ce pot eu sa fac pentru tine? Fara sa iti vorbesc, ce pot sa stiu eu despre tine? Fara sa ma uit in ograda ta, cum pot sa vin eu si sa spun: iaka, aici avem un proiect care merita finantat? Cum pot eu sa fiu credibila, dragi clienti si dragi colegi consultanti, cand eu insami nu sunt convinsa?
Si va mai spun un lucru, pentru care, probabil, o sa ma blamati – eu nu mai vreau clienti care n-au citit Ghidul… Asta e prima dovada de respect pe care o ai pentru mine, ca si consultant – citeste Ghidul, stimate Client, vezi despre ce e vorba! Pentru ca eu vin si te intreb cate-n luna si in stele, si nu le-am inventat eu… Am o colega care, in momentul cand a fost pusa fata in fata cu un client foarte dificil, i-a spus asa: „Daca ma convingeti pe mine, atunci avem o sansa sa ii convingem si pe evaluatori ca proiectul dumneavoastra este finantabil.” Dupa ce a stat cateva momente cu gura cascata, respectivul a intrebat-o de ce. Nu vi se pare logic ca primul care va evalueaza ideea de proiect e chiar consultantul??? Si daca nu ii dati toate datele, cum sa scrie el / ea un proiect normal la cap?
Sa rezumam… ca si consultant, eu nu ma consider printre cei carora le place sa vanda. De obicei stau in spate si las pe altii sa se ocupe de PR. Dar ceea ce tine de mine, fac cu dedicare, cu acest angajament despre care va vorbeam, in mod consecvent si pe cat se poate, la timp. Aici e iar o mare problema – am intalnit multi beneficiari care au dat informatii trunchiate sau nu le-au dat deloc pana in ultimul moment. Cum pot eu sa fac o munca de calitate, daca nu am cu ce?
Asa a vrut Dumnezeu ca noi sa lucram cu informatii… cu fapte, cu statistici, dar si cu informatii interne… Si o sa radeti de mine daca o sa va zic ca in orice firma din Romania e o birocratie la fel de mare ca in orice primarie sau minister…
Am mai meditat si asupra motivului pentru care am vrut un blog – eu in general scriu… mult… Am vrut sa intru in contact cu alti oameni care fac ce fac si eu… adica scriu si implementeaza proiecte… De ce? Pentru ca e frustrant sa te intrebe cineva la masa: „Si, tu ce profesie ai?” si sa raspunzi: „Consultant”… iar raspunsul urmator sa fie: „Hm… Ce dragut… Dar nu pot sa pricep ce naiba faceti voi, consultantii… Da-mi si mie niste cartofi!”…
Am vrut sa vad daca mai exista si altii care au indoieli, care isi pun intrebari, care cauta raspunsuri, ratiuni, etc…
Am vrut sa vad daca sunt singurul consultant cruciat de pe piata… pentru ca se pare ca pe toti ii buseste rasul cand le spun ca eu lucrez pentru Romania.
Acum ca ma gandesc mai bine, poate ca nici macar consultant nu sunt?
M-am dus acum ceva timp la un Client, care a marturisit ca si-ar fi dorit o alta firma de consultanta, o alta relatie cu consultantul, ce sa mai… altceva…
Parerea mea este ca incepand de prin 2010, firmele de consultanta din Bucuresti vor soma foarte tare… Banii sunt in regiuni, iar firmele de consultanta din regiuni se misca foarte bine: au spart targurile cu prezenta la training, au bagat bani in personal, acum asteapta sa isi ia partea lor din fonduri – managementul de proiect.
Bucurestiul va lua poate proiectele mari si foarte mari – pana la urma, efortul e acelasi sa scrii si un proiect mare si unul mic… Eu, personal, sper sa nu mai lucrez in domeniul asta prin 2010… Mi-as dori sa lucrez strict pe formare si pentru asta imi bat capul cu scoala… Dupa aceea, ma voi muta inapoi in oraselul meu natal inca nepoluat, care va deveni probabil mult mai bogat dupa ce o sa scriem cateva proiecte cu Primaria – asta imi aminteste ca trebuie sa aflu cine e primarul acolo…
Ca sa ajung la subiect – nu lucrez intr-o firma mare, dar nu marimea conteaza. Nici brandul nu conteaza foarte mult.
Un proiect credibil este un proiect care se bazeaza pe fapte si pe statistici – daca aberezi cu gratie pe campiile patriei, nu vei ajunge nicaieri. O firma absolut no name (inca!) cu care lucrez din iulie, a castigat un proiect pe POR… Proiectul ala a fost scris ca o lucrare de licenta / dizertatie buna – cu materialul clientului, in 3 nopti, ca atunci s-a trezit clientul ca vrea proiect… E drept ca a fost scris de un profesionist adevarat, care citeste si selecteaza informatia in doi timpi si trei miscari si poate, inclusiv sa se gandeasca la o strategie pentru compania X de care nu a auzit nici naiba… (nu de mine – si eu scriu noaptea, dar mie inca imi trebuie mai multe nopti… Nici dizertatia nu mi-am facut-o in 3 nopti – rusine sa-mi fie!)
Am scris si depus cateva proiecte pe e-learning… M-am certat cu toata lumea vis-a-vis de scenarii… Ce scenarii poti sa incluzi intr-un SF pentru un proiect de e-learning? Pe bune, asta m-a tinut treaza cateva nopti bune (asta si pastilele de slabit).
Avand un context variat de experiente (sa nu zic background) si cunoscand destul de bine partea de sistem de educatie si formare, eu am mers pe o abordare input-output a procesului educational – am zis asa: scopul educatiei este sa scoata pe banda rulanta gigei cu diplome, cunostinte, deprinderi si atitudini relevante pentru piata muncii… Deci, e-learning-ul imi va facilita formarea lui gigel… Deci, ca scenarii, am mers pe un model al unui specialist al ISE (Institutul de Stiinte ale Educatiei) si am folosit: invatamantul traditional, invatamantul la distanta cu frecventa redusa si e-learning-ul… M-am confruntat si cu unul dintre specialistii olandezi cu care am lucrat si mi-a zis ceva de genul: Makes sense! (Dar a continuat: noi nu prea ne gandim atat de mult la asta, cifrele sunt doar cifre. In plus, la voi (adica la noi), e-learning-ul va fi intotdeauna un fel de „Scoala SRL”. Omul a fost invitat la un master acilea, la noi si s-a speriat de cat de usor se dau notele mari si pe ce calitate a materialului evaluat…)
Nu va mai povestesc ce crize am avut cu toata lumea: nu e bine, e o porcarie, ce e in capul tau… etc…
As vrea sa zic doar atat – ala care zice ca nu e bine, pleaca din evaluarea aia doctor in educatie… Nu in e-learning… In educatie. Il duc pe la toti specialistii, dau sfoara in tara si in lume si ii pun statistici sub nasuc pana nu mai poate…
N-am contestat nimic in viata mea, dar asta o voi contesta. Am adus tot ce era necesar ca omul acela, care imi va evalua munca, sa poata spune: am opinii certificate (specialisti in educatie si e-learning, rezultate ale unor proiecte de cercetare, cercetari efectuate in domeniul public si privat), chestii concrete, imbatabile. Am nevoie de antetul cuiva cu brand? Nu cred.
Evident ca munca pe care am dus-o cu clientul, cu colegii mei tehnici, cercetarea pe care o implica un studiu de fezabilitate si o analiza cost-beneficiu, au fost toate directionate spre un singur lucru – spre a asigura credibilitate.
Stiti cat cheltuieste un student in invatamantul traditional anual? Va spun eu – in jur de 11000 de lei… Stiti cat economiseste in sistemul e-learning? 50-60%, depinzand de ciclul de invatamant. Stiti cat e costul de oportunitate al unui angajat care se apuca de scoala full-time? Faceti aia 3,5 Euro/ora lucrata*220 de zile*8 ore = 6160 de Euro/an. Cam cu atat scade PIB pentru fiecare persoana care nu munceste si invata… Stiti cu cat scade poluarea, cata hartie se economiseste, ce impact asupra mediului are un astfel de proiect? Nici eu nu stiu, ca asta era deja prea greu de calculat pentru un economist licentiat in relatii internationale. 🙂
Inchei prin a spune ca vreau sa vad si eu o analiza cost-beneficiu a unora care au brandul, au credibilitatea si ce or mai fi avand… As vrea sa fiu o musculita mica-mica si sa pot sa ma strecor la niste discutii de-astea despre scenarii si ACB-uri pe la cei patru mari si ceilalti n mai mici… Probabil as muri de plictiseala, dar pe bune ca mi-as asuma riscul…
Nu stiu de ce nu se ataseaza exceluri – drept ii ca eu sunt ca Pacala… Cand toate celelalte lucruri nu au functionat, ia si citeste manualul utilizatorului… 🙂
Am atasat intr-o „galerie” 4 worksheeturi din excel, care ilustreaza ceea ce spun toate ghidurile pentru ACB.
O sa gasiti pe net la o simpla cautare cu „cost-benefit” o gramada de exceluri si pdf-uri similare – ca toti consultantii buni, eu nu reinventez roata. Doar o customizez, pe nevoile mele.
Spor si bafta si vorba profului meu de management financiar de la ASE: Ati inteles ceva?
Noapte buna!
Melania
Comentarii recente