Ziceam in postarea anterioara de cum vine chestia cu selectatul consultantului…
Vad tot mai multe titluri de genul: Veniti la cursul de scriere cutare si cutare… Cel mai tare curs de scriere de proiecte… Certificatul lui papuc… etc.
Intrebare: de ce ii mai stresam pe oameni sa vina la cursuri, cand noi, de fapt, vrem sa le vindem consultanta?
Adica… oare cei care fac cursuri de genul acesta nu isi dau seama ca e posibil sa intalneasca oameni mai destepti ca ei pe acolo? Mai informati decat ei? Mai competenti?
Si atunci, vorba lui Etienne, care dadu un comentariu frumos, desi nedrept – mie nu mi se pare ca functionarii publici sunt nepregatiti, ci doar nemotivati sa ofere sprijinul pe care ar trebui sa il ofere – nu ne bagam oare singuri in gura lupului?
Daca as fi in situatia unora, eu le-as zice onest: Frate, trebuie sa traiesc si eu… Fac o prezentare, vino incoa’, fa bine si gandeste-te la ce idei de proiecte ai, astea ar fi domeniile, eu nu vreau sa te fac mai destept ca mine si nici doctor in scriere de proiecte, ci vreau sa iti iau banii… Asa ca hai sa nu ne mai ascundem dupa firul de pai, nici tu nu vrei sa scrii, nici eu nu vreau sa te invat – fa-mi treaba mai usoara si cere-mi consultanta! De fapt, sa stii ca numai uitandu-ma la tine imi dau seama ce probleme ai… Hai sa iti explic eu cam cum le poti rezolva, ok?
Mda… probabil ca ar merge cu copii de 3 ani jumate… Dar clar nu cu clientii din ziua de azi… Nu stiu, inca ma mai gandesc la un how-to normal la cap de abordat clienti… Ma bucur din tot sufletul ca nu sunt front-woman decat rar… 🙂
Probabil ar ramane oamenii cu sechele…
„Cei mai multi potentiali clienti doresc garantii in privinta reusitei. Nu doresc sa dea bani pentru o documentatie care nu reuseste si nu neaparat pentru ca este superficiala.
Cum iti asumi acest risc avand in vedere ca si ei au dreptate?”
Intrebarea este pertinenta – gresesc sau nu gresesc clientii dorind garantii si cum poti tu, ca specialist scriitor de proiecte sa iti asumi riscul de a le scrie un proiect, dar nu de a le obtine finantarea?
Din experienta mea, aia cata este, am avut la un moment dat un proiect, pe axa 2 CCE. Acolo nu ne-a ajutat mai nimic – proiectul nu era de cercetare, ci de dotare, nu era pentru activitatea de cercetare, ci pentru departamentul IT si a picat si din cauza ca nu i-a ajutat background-ul de cercetare…
Din punctul meu de vedere, iti iei consultant ca sa iti faca o treaba mai bine decat poti sa o faci tu – consultantul nu te poate ajuta cu nimic daca nu esti sincer, daca ii ascunzi informatii, daca ai o amenda, sau mai stiu eu… Am avut clienti care mi-au dat certificatul constatator de la RC cu 2 zile inainte de depunere, doar ca sa vad ca de acolo reiesea ca erau legati de altii… Am avut clienti care si-au citit CV-ul si mi-au zis ca ei n-au absolvit facultatea cu pricina – CV-ul tot de la firma mi-l daduse persoana de contact. Relatia cu consultantul e ca si aceea cu popa sau cu doctorul – daca minti, pedeapsa este ca nu ti se iarta pacatele sau ca nu ti se pune diagnosticul corect…
Poti sa dai garantii cand nici tu, consultant, nu esti sigur ca ai o relatie deschisa si onesta cu clientul? Eu zic ca nu…
Eu imi asum doar ceea ce scriu si incerc, eu personal, sa garantez ca: o sa scriu un proiect „beton”, dar asta nu tine numai de mine, ca va trece de administrativ si de eligibilitate (chiar daca aici stim cu totii ca mai inflorim), si ca va obtine un scor tehnic bun, iar bugetul nu e o lista de cumparaturi… Dar cine vrea sa isi faca lobby sau sa se foloseasca de P-C-R, este liber sa o faca fara ajutorul meu…
Nu stiu care or fi consultantii care si-ar pune obrazul sa spuna ca garanteaza obtinerea finantarii – ori sunt foarte bine plasati, ori… Parerea mea!
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris – nici nu avea habar Elena cata dreptate avea – nu unul-doua, ci chiar mai multe articole…
In ultimele luni am depus cateva propuneri la licitatii majore si mi-am batut capul – din nou, cu recrutare si selectie de experti si cu scriere de propuneri tehnice… Like the old times, adica PHARE si restul…
Si tot in ultimele luni am mai apucat, printre picaturi, sa citesc niste scrieri extrem de interesante despre life skills… Una dintre ele ii apartine lui Jack Canfield, e o poveste inclusa in faimoasa Chicken Soup for the Soul, a unui pusti american, care, satul de teoretizarea educatiei, s-a hotarat sa afle ce anume competente si deprinderi le trebuie, de fapt, oamenilor… de toate varstele si la toate nivelurile de educatie… pentru a se integra in societate si pe piata muncii si pentru a avea succes.
Ei bine, tanarul acesta a reusit nu numai sa faca o cercetare cuprinzatoare, ci si sa obtina o finantare pentru a dezvolta activitati de formare a tinerilor in ceea ce se cheama life skills.
Nu ne trebuie calcul diferential, si cred ca putem trai destul de bine si fara bazele informaticii economice… De asemenea, nici cursuri ca elaborarea proiectelor si metode de cercetare si marketing nu ne sunt necesare… In schimb, e important sa stim cum sa vorbim / sa ne prezentam, cum sa ne comportam civilizat, care sunt alimentele sanatoase, cum sa ne pastram sanatatea fizica si mentala, etc.
Si dintr-o data, ora de dirigentie si implicarea parentala in educatie mi se par atat de importante!!!
Voi ce credeti?
De ceva timp ma tot mir cum naiba se evalueaza in Romania…
Si eu scriu proiecte, chiar am scris destul de multe in ultimii doi ani incat sa prind o idee despre ce si cum ar trebui scris… Am mai si revizuit o groaza de proiecte…
Din ciclul: statul isi da singur tzeapa, ca sa il citez pe colegul Etienne, iaka un exemplu:
– o firma de evaluare de proiecte pe IMM-uri, nu spun care (nici nu stiu cine sunt indivizii, dar la cat sunt de buni, ma ia durerea de cap si nici nu vreau sa stiu), vine si spune:
RIRF/C se calculeaza la fluxurile de numerar neactualizate…
Def. Ghid solicitant oficial (http://www.fonduri-ue.ro/upload/GSfinal_invest_pana_in_1mil_lei.pdf):
RIRF/C (RIRF/C = Indicator utilizat in analizele efectuate asupra eficientei proiectului de investiţii prin utilizarea tehnicii actualizarii. Exprimă acel nivel al ratei de actualizare financiară care egalizează fluxurile de numerar actualizate rezultate în urma investiei cu cheltuielile/costurile actualizate implicate de investiţie, şi care face ca valoarea venitului actualizat net -VAN- să fie egală cu zero)
Nu mai dau definitii din marii Guru ai analizei economico-financiare interni si internationali…
INTREBARE: Chiar nu li se face oamenilor alora un training cand ii angajeaza sa evalueze propuneri de proiecte? Macar sa citeasca ghidul, sa nu spuna gogorite ca asta de mai sus…
I rest my case!
M-am uitat peste analizele cost beneficiu pe care le-am facut pentru IT – doar pe astea pot sa zic ca le fac intr-un mare fel, profesionist si normal la cap, nu pe altele… si am realizat ca, pe masura ce m-am specializat, ele au scazut… ca numar de pagini si au devenit mai consistente.
Lucrarea respectiva – tzeapa – a fost o astfel de analiza… In mod normal, pentru ca documentul sa fie complet, explicit, sa dovedeasca intelegerea proiectului si a beneficiilor sale, ar fi trebuit sa fie cel putin de 50 de pagini… o parte descriptiva, complexa, reluand o scurta descriere tehnica din SF si PT si una de analiza financiara si economica…
Rugamintea clientului meu a fost: cat mai putine tabele si nu mai scrie si tu atata!
Inteleg ca e criza, dar hai sa nu ne scumpim la malai (adica la hartia de imprimanta)… Vorbim totusi despre un proiect a carui justificare trebuie sa vina dintr-o analiza cuprinzatoare… Sau cel putin, asa credeam eu…
Va intreb si eu, cat costa o analiza cost-beneficiu, facuta in 3 zile (ca ardea), la un standard normal la cap?
Comentarii recente