Fratilor,
Am intrat si eu azi pe fonduri.mcsi.ro, si ia ghici? A aparut lista de proiecte selectate – 12 (douasprezece) – pe e-guvernare…
Sincer, o asteptam de aproape 6 luni… Si tot pe bune, nu stiu daca v-am zis, dar eu lucram la cea mai tare firma de consultanta pentru Axa III… S-a obtinut aprobare pentru 3 proiecte depuse din 3 proiecte depuse…
Sper din tot sufletul ca toate proiectele astea sa iasa bine. Dumnezeu stie ca avem nevoie si de e-guvernare, desi mai bine ar fi daca am avea o guvernare reala si realista, normala la cap. Ultima gaselnita: din ciclul „ceea ce-si face omul cu mana lui se cheama lucrul manual” sau „cum ne dam cu stangu-n dreptu'”, se pare ca vom avea o noua ordonanta prin care intreprinderile in dificultate pot amana plata taxelor timp de 6 luni, iar cotele pentru onor impozitul pe profit si pentru TVA vor creste…
Nu ma aflu a fi mare specialist in economie (macro/micro), sunt doar un simplu economist, dar mi se pare ca masura asta o sa ajute mult mai putin decat o sa strice.
Adica: 6 luni * nimic la bugetul de stat (a se vedea definitia intreprinderii in dificultate) cred ca e mult mai nasol decat 6 luni * putin la bugetul de stat si totusi, putin mai nasol decat moartea brusca si violenta a multor intreprinderi (cate???), care deja se afla in dificultate care, dupa 6 luni, cred ca tot in dificultate vor fi… Sau poate nu…
M
De cand cu caldurile (care se vor termina probabil, la iarna), simt ca toate lucrurile o iau razna…
Inclusiv partea noastra de consultanta se afla intr-o mare… confuzie, probabil amplificata de caldura…
Am visat azi noapte ca am castigat doua licitatii – m-am trezit aproape tipand: cineva facuse contestatie… 🙂
Deja asta e un nivel de stres care nu mai ajuta la mobilizare.
Eu as vrea sa mute cineva Bucurestiul in Siberia. Preferabil doar cartierul in care stau, fara masini, fara vecini, cu politia comunitara, care s-ar putea dovedi utila, cand vor veni ursii la iarna… Fara ministere, fara licitatii si fara POS-uri si termene limita…
M
Citeam acum vreo cateva minutele, inainte de a scrie despre revederea de la liceu, despre legea achizitiilor cele publice pe site-ul colegilor de la fonduri minus structurale…
Se pare ca zisa lege a fost modificata, pentru ca riscam sa nu ni se recunoasca achizitiile publice facute in proiecte…
Sa-mi zica si mie cineva – oricine – cum vine aiasta problema? Ca eu nu am priceput… Adica… micsorez termene de evaluare si maresc praguri, pentru ca onor UE nu imi recunoaste achizitiile? De-abia astept sa iasa proiectele alea mari, de infrastructuri, pe care nici cu un an nu reusesti sa le pui in ordine, sa vedem atunci cum o fi cu armonizarea…
De fapt, nu… nu le astept…
Dragilor,
N-am crezut vreodata pe cand eram in liceu, ca voi fi placut surprinsa de toti colegii mei… Aveam, banuiesc, ideile inguste ale unei persoane care isi petrecea cea mai mare parte a timpului invatand, pregatindu-se, etc. Acum, la batranete, si dupa 3 restante la al doilea master, pot sa spun ca: I was wrong!!!
Revederea de 10 ani m-a impresionat placut – in afara de cativa colegi cu absente motivate, cei care au venit au fost, cred, la fel de emotionati ca mine… Ce pot sa zic? 10 ani sterg multe… Adauga multe… kilograme… in zone si asa moi…
Si cred ca, intr-un mare fel, 10 ani ne fac mai buni – ce naiba om fi avut vreodata de impartit, nu stiu…
Am niste colegi de liceu extraordinari – sunt mandra de fiecare dintre ei, de realizarile lor, si de cat de departe am ajuns cu totii… Unii au mai si crescut! (Pe bune!)
M-am bucurat enorm sa il vad pe domnul diriginte – a, cred ca despre dansul nu am apucat sa povestesc aici… Un domn cu adevarat deosebit si principalul motiv pentru care ardelenii imi plac fara rezerve. Ei bine, mi-a spus, intre patru ochi (si doua perechi de ochelari), ca nu isi recunoaste notele… Ca in ziua de azi nu as mai lua premiul I (ok, imi place sa ma laud, what???) cu notele pe care le aveam… Si ca, in general, copiii invata mult mai putin…
Pai parca despre asta tot discutam in posturile anterioare… Dar o lasam pe alta data…
Oricum, ideea era ca orice revedere te face sa iti aduci aminte de vremurile bune, iar eu simteam nevoia unei calatorii printre amintiri, dar cu mintea de acum si cu sufletul de atunci…
Revederi placute, tuturor!
M
Sincer, nu stiu….
Cunosc pe cativa colegi de-ai mei de facultate, care au decis sa devina FP. Si eu, la un moment dat, am cochetat cu ideea – era chestia aia cu statul la caldurica, cu salariul sigur, nu te da nimeni afara, program normal, etc.
Evident, nu iti mai spune nimeni in ziua de azi ca nici la stat locul nu mai e cald, sigur, programul nu mai e de mult normal (si aici vorbesc de ministere), iar salariul este o mare bataie de joc.
Desigur, unii raman in continuare… Am si eu dubii in legatura cu acestia – sunt oameni tineri, ar putea face multe. De ce raman? Dumnezeu stie.
E o mare nedreptate sa spui ca nu sunt pregatiti – au la dispozitie cursuri si perfectionari, de bine de rau, mai sunt si traineri normali la cap pe lumea asta, mai dai si de cate un consultant ca Leo Quinlan sau ca Rolf Hunink si te mai invata una-alta… fara sa te considere tampit…
E o si mai mare nedreptate sa faci mishto de ei, dar eu nu fac mishto de functionarul public mic-mititel… N-am nimic cu el, poate in afara de faptul ca meseria sa l-a facut sa ia incetul cu incetul pozitia ghiocelului, sa nu isi spuna parerea si sa lase pe adevaratul incompetent de la varf sa vorbeasca prostii sau sa scrie prostii…
Ma rog – sper sa ajunga pe la Parlamentul European, onoratul individ care mi-a raspuns mie la o clarificare ca proiectele finantate din fonduri TACIS si CARDS sunt eligibile daca au fost implementate in Romania… Nici acum nu stiu daca facea mishto de mine, sau daca a auzit vreodata de TACIS si de CARDS… O sa aleg prima varianta. A doua este tragica.
Comentarii recente