Melania Coman

Azi voi povesti despre alti doi mentori foarte dragi mie… N-o sa iau lucrurile cronologic, ca se pierde tot farmecul povestilor…

E vorba despre Vero si Clara.

Pe Vero am cunoscut-o cand eram la Class Management Consultants (2007). Ea facea recrutare pentru un proiect finantat din FSE, o initiativa a Camerei de Comert si Industrie a Regiunii Veneto si a ADR SE (btw, Luminita Mihailov si Jeni Craciun din ADR SE sunt doua tipe super-super, jos palaria!)… No, m-a luat si pe mine de suflet si am ajuns, datorita ei, sa imi dau seama ca in acel moment, nu eram deloc fericita cu ceea ce se intampla in viata mea profesionala…

Stand cu Vero – care e o tipa care se considera cat se poate de normala (e ffff modesta, e Pestisor), dar care a implementat proiecte FSE in Italia inainte sa aflu eu ce e ala FSE, a fost director de hotel in Romanica, si este per ansamblu, una dintre cele mai „bune” (da, si profesional:-)) consultante pe care le stiu – am invatat ca e foarte important sa fii umil si sa privesti inainte spre urmatorul proiect, lasand ceea ce ti-a reusit undeva in spate… Vero are un respect extraordinar pentru cei din jur, este energica, amuzanta, inteligenta, foarte buna organizatoare si extraordinar de voluntara, da’ parca numai ea nu stie trebshoarele astea…

Clara e italianca, expert HR, a declarat sus si tare ca ea n-a putut in viata vietilor ei sa invete o alta limba si ca, atunci cand va muri, vrea sa fie „molto vecchia, sana e lucida”, adica foarte batrana, sanatoasa si lucida… O tipa extraordinara, cu care nici n-am simtit cand am inceput sa vorbesc o italo-span-gleza… M-a intrebat de unde am invatat italiana (ha! eu nici nu stiu italiana foarte foarte bine) si i-am zis „Mia zia aveva un libro” (matusa-mea avea o carte – si intre noi fie vorba, matusa-mea vorbeste italieneste ghinishor si acu’ e prin tara lui Al… cum care Al?… Capone, evident), moment in care era sa mi-o iau, pentru ca s-a enervat…

Stand cu Clara, mi-a fost dintr-o data mai clar ca eu vreau sa fiu independenta, nu sa conduc nu-s ce firma, ci sa ma managiuiesc pe mine insami…

Alte doua trasaturi ale mentorilor buni: modestia si acceptarea oamenilor asa cum sunt (inclusiv a propriei persoane)

M

Citatele zilei – unul foarte potrivit cu cele doua doamne descrise si celalalt, doar pentru ca mi-a placut… Si tot din Dune…

We will not run. We’ll move with dignity. We’ll do what must be done.
-Paul Atreides

The wise man molds himself-the fool lives only to die.
-Zensunni saying

Imi incep si inchei articolul asta cu citate din Dune… Asa mi s-a parut potrivit.

„Do not be trapped by the need to achieve anything. This way, you achieve everything” (Zensunni saying)

Alte doua persoane care m-au invatat multe dpdv profesional au fost Cata Manolescu – sefa mea de la Class Management Consultants si o adevarata specialista in project management, ca sa nu mai zic ca este un om deosebit si Mihaela Biolan, coordonatoarea mea din LB (de asemenea o specialista in ale project managementului si dezvoltarii regionale).
Cata mi-a dat un veritabil sut in fund si m-a aruncat in scrierea de proiecte. Fara menajamente, fara timp de whining… Bine, nici nu avea cu cine, ca nu-s genul care sa se planga… Pentru chestia asta, ii voi fi vesnic recunoscatoare. Proiectul, despre care am mai povestit (pe la inceputurile blogului), a fost castigat si implementat de noi (respectiv de juniorii din firma).
Tot de la Cata am invatat despre cum tratezi cu oameni dificili. Trebuie sa ii multumesc ca a pariat pe mine, chiar si cand inca nu invatasem cum se trateaza cu oamenii dificili. Nici acum nu sunt mai breaza, dar mai las de la mine. In randul mentorilor mei, Cata se afla pe lista celor cu care as lucra oricand, chiar daca atunci cand ne-am despartit, poate plecarea mea a fost brusca si fara explicatii majore.
Emmy a facut fix acelasi lucru, in 2004, cand m-am angajat. Mi-a tras niste suturi binevoitoare acolo unde trebuie si m-a invatat trei lucruri importante, pe care le si consider guidelines-uri in viata profesionala: punctualitate, responsabilitate si prietenie.
Datorita ei am putut spune, dupa 3 luni de la angajare, ca am castigat un proiect de 2 MEUR in Ucraina, cu oamenii recrutati de mine. Amandoua am avut puterea sa ne asumam acei oameni. Si ce oameni minunati erau!!! (ma rog, asta o sa ramana pe alta data).
Tot Emmy m-a invatat sa dau tot ce pot si la inalta calitate… The rest is unimportant…
Dintre toti fostii mei sefi, Emmy mi-a ramas si buna prietena, asta pentru ca, in spiritul oricarei bune relatii profesionale, era sa ne luam de par la un moment dat. Mi-a dat cea mai frumoasa recomandare din viata mea si continua sa investeasca timp de coaching si mentoring. Si cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus vis-a-vis de acest lucru a fost ca ROI-ul este mai mult decat satisfacator.
Daca ati cetit comentariile ei la articolele mele, veti observa si simtul umorului extrem de bine dezvoltat la ea… precum si punctele atinse in mod acid… Cand ma critica, nu vreau sa va zic ce-mi aud urechile… 🙂
Doua trasaturi extraordinare ale mentorilor buni sunt simtul umorului si profesionalismul…

M

PS: Va dau si un citat al zilei… E din Dune si seamana cu mine…

„Often, I must speak otherwise than I think. That is called diplomacy.”(Stilgar)

Pentru ca am terminat-o cu ACB, pentru tot restul anului astuia, sper… o sa incep o chestie destul de dificila pentru mine, mai ales ca am de unde alege mentori…

In primul si in primul rand, marturisesc ca mi-a placut dintotdeauna sa petrec timp cu oameni de la care am ce invata.

Prima pe lista asta de mentori trebe sa fie Lola. Atunci cand m-am angajat la primul meu angajator serios (si printre cei serios „deranjati”), ea mi-a fost colega de birou si m-a invatat cam tot ce se putea invata despre meseria de hasher-ist care recruteaza experti…

Lola este copilul unei romance si al unui nigerian… Este Balanta… Ce poti sa vrei mai mult, ca nou angajat, decat un facilitator bland, rabdator, cu un background multi-cultural si cu o cultura solida (Balantele sunt silitoare…)

Am invatat enorm de la Lola si m-am bucurat ca am reusit sa fim prietene, nu numai colege de munca. Probabil ca intreaga mea cariera s-ar fi desfasurat cu totul altfel daca nu as fi cunoscut-o pe Lola – probabil acum as fi director pe undeva… 🙂

M