Acest articol se vrea a fi despre educatie. Despre mai multe feluri de educatie.
De asemenea, acest articol e si despre perceptie. Sau perceptii. Sau judecati si prejudecati.
Acum multi (pentru mine) ani, mi-am propus ca in fiecare an dupa terminarea facultatii sa fac cate un curs. Nu trebuia sa fie neaparat un curs de specializare / perfectionare in domeniul meu, ci trebuia sa fie ceva ce imi doresc din tot sufletul sa invat.
(La naiba! O sa fie un articol lung… )
De ce azi si de ce asta? Pentru ca m-am trezit azi dimineata cu gandul la ultimele saptamani de studentie, acelea de pana in examenul de licenta, cand mi-a cazut un geam in cap si a trebuit sa merg la Urgente… Era vara, cald, iar eu stateam pe patul meu de la camin (care era localizat langa geamul deschis) si m-am ridicat brusc. Am luat cu mine si pervazul cu pricina, iar geamul (unul singur), mi s-a spart in cap. Eram cu o colega de camera care, in marea majoritate a anului ce trecuse fusese expresia cea mai clara pentru liniste, calm, chiar inertie si nepasare.
Trecand peste socul pe care ti-l provoaca o asemenea intamplare, evident, te scuturi si mergi mai departe. Ceea ce am si facut. Am intrebat-o calma pe Danussia daca am cioburi pe mine, iar ea mi-a spus ca totul e ok si imediat mergem la Urgente. Evident, logica mea a urlat: „Pai daca totul e ok, de ce mai mergem la Urgente?”
Cu un calm pe care i l-am invidiat multa vreme dupa aceea, fata asta m-a dus la spital (era peste drum), a asteptat sa ma coasa oamenii aia si sa imi dea ceva de dureri de cap (pe care eu inca nu le simteam) si m-a adus inapoi in camera. Dupa aceea, a curatat totul si i-a anuntat pe administratori ca nu o sa ii dau in judecata daca ne pun un geam nou pana la sfarsitul programului lor. Ceea ce au si facut.
Aia mica… fatuca aceea care nu vorbea neintrebata si nu zicea nici „Da-te mai incolo!”
Asta a fost partea de perceptie… Mi s-a intamplat de multe ori dupa nebunia asta sa ma aflu in crize – fie ca erau externe, fie interne, am incercat sa le iau intotdeauna cu calm, precum Danussia. Nu stiu care ar fi fost rezultatul daca fata asta s-ar fi criza si ar fi inceput sa isi franga mainile si sa planga langa mine – si nici nu vreau sa aflu… 🙂
E foarte usor sa te enervezi, sa urli, sa trantesti, sa blestemi stramosii si sfintii si mai stiu eu ce. E mult mai greu – ce zic eu aici? E imposibil… sa fii calm si sa te stapanesti.
Si acum revenim la educatie.
O saptamana mai tarziu, cu o fundita de pansament ascunsa sub o sapca, ma prezentam la examenul de licenta. Evenimentul de mai sus mi-a cauzat dureri de cap – la propriu. Putea sa fie scuza mea pentru nota de la examen, insa, asa cum am facut si in alte dati, pariul meu cu mine a fost ca n-am trecut ca gasca prin apa in facultate. Mi-am recapitulat – fara sa tocesc – materia. Am luat un onorabil 8, pe barba mea. Daca mi-ar fi zis cineva ca, de fapt, din cauza geamului cazut in cap s-a intamplat asa, i-as fi raspuns: „Amice, esti idiot!”
Cert e ca nimeni nu m-a intrebat ce nota am luat la licenta, si nu m-as fi laudat daca nu mi-as fi adus aminte de povestea asta.
Nu imi aduc aminte sa fi avut vreo materie de umplutura, cum imi spunea astazi o fosta doctorita. Toate au fost de umplutura (CV-ul e disponibil si online pentru cei interesati), insa toate au fost predate cu profesionalism si simt de raspundere. De-aia mai stiu chiar si cu ce se mananca merceologia. 🙂
Prima reactie dupa facultate era sa rasufli usurat, iar a doua era sa iti promiti ca nu mai mergi la scoala cat oi trai. Nu stiu voi, restul, cum v-ati gandit, da’ eu asa am zis in gandul meu.
Si asa trecu un an. Si eu eram un tanar absolvent in cautarea unui loc de munca, asa cum sunt multi tineri astazi.
Si mi-am schimbat acea opinie, pentru ca mi-am dat seama ca mintea mea nu trebuie sa stea. Cu cat sta, cu atat e mai greu sa priceapa, sa invete, sa caute. Si mi-am facut acea promisiune ca voi continua sa ma perfectionez, obiectivul fiind minim 1 curs de specializare sau perfectionare pe an.
In 2005 am invatat despre audit si sisteme de management al calitatii, in 2006 despre educatie speciala, in 2007 despre atragerea fondurilor structurale, in 2008 am inceput sa studiez analiza cost beneficiu, in 2009 am invatat despre consiliere, in 2010, despre Alzheimer, in 2011, despre coaching, in 2012, despre ACB, despre terapii alternative, formarea formatorilor si despre time management, iar in 2013, despre achizitii publice si evaluare proiecte… Si in toata perioada asta m-am intors si la scoala…
Am despre mine impresia ca sunt flexibila (desi nu chiar in toate aspectele relatiilor profesionale) si adaptabila. Mai cred, de asemenea, ca sunt capabila sa iau orice subiect si sa il stapanesc, mai ales daca am la dispozitie timp, un laptop si o conexiune la internet.
Dar mai presus de toate, imi place sa cred ca reusesc sa ma stapanesc in momentele in care lumea intreaga e in crize. Pentru ca am invatat din toate experientele de pana acum ca este foarte usor sa reactionezi (si mi se mai intampla si mie, desi rar…), si enorm de greu sa repari ce ai zis / facut cand ai reactionat.
Prea multi dintre noi se opresc atunci cand termina scoala, considerand ca le-a ajuns. Pentru unii, nici macar acea sedere prin scoala n-a facut mare lucru… Insa pentru toti vine un moment cand ne dam seama ca nu stim totul, ca suntem prosti, pe romaneste… Si e interesant de vazut daca acela e momentul cand ne desteptam, sau daca ramanem asa.
Stay hungry and stay foolish! (Steve Jobbs)
Buna ziua tuturor!
Ma vad iarasi obligata sa reiau povestea despre cum se scrie un email pe care sa nu il duc direct in junk. Daca va mai amintiti, acum ceva timp scriam acest articol referitor la acelasi subiect.
Fara a relua toate informatiile de acolo, vreau sa va reamintesc urmatoarele:
- orice am scrie, in orice domeniu si cu oricare scop, ganditi-va la obiectivul sau motivatia scrierii cu pricina (de ce?);
- toate emailurile, articolele, lucrarile, manualele, etc. trebuie sa aiba o introducere, un cuprins si o incheiere;
- este bine sa abordati un singur subiect intr-un email sau articol si e bine ca, atunci cand scrieti o lucrare care atinge mai multe subiecte, sa le introduceti unul dupa altul si sa stabiliti conexiunile intre ele;
- titlul sa fie sugestiv pentru ceea ce urmeaza sa scrieti… si placut, as adauga…;
- cititi ceea ce ati scris, iar daca este vorba despre ceva foarte important pentru voi, dati la citit unui critic care va adora (sau care nu va vrea raul, macar) – ajuta daca respectivul critic este nascut intr-una din zodiile Fecioara, Capricorn sau Taur… iar daca vreti o creativitate bolnava, dati-i unui Geaman si suferiti consecintele…;
- faceti un spell-check, sau mai pe romaneste, verificati ca nu ati mancat litere si ca ati scris cuvintele corect;
- asigurati-va ca textul este inteligibil si ca nu aveti probleme de coerenta;
- semnati-va frumos si asigurati-va ca cel care primeste emailul are toate datele ca sa va contacteze inapoi (pentru ca l-ati impresionat);
- dati-i drumul in lume…
Iar la final, ca incheiere, va sugerez sa fiti voi insiva in scris, asa cum sunteti si in realitate!
Pentru o comunicare cat mai eficienta!
Melania
Sursa fotografiei este: http://science.uniserve.edu.au/projects/skills/jantrial/communication/communication.htm
Dragii mei,
Saptamana viitoare, joi 11.04.2013 si vineri 12.04.2013, echipa proiectului „Competente pentru adaptabilitate, flexicuritate si durabilitate in sectorul turismului si ospitalitatii” POSDRU/81/3.2/S/53431 va fi pe drumurile patriei pentru a lansa serviciile de consiliere si informare privind noi forme de organizare a muncii si flexibilitate la locul de munca in doua dintre cele 4 centre regionale (In data de 03.04.2013 a fost lansat centrul din Bucuresti si mai multe detalii gasiti pe website-ul proiectului: comunicatul evenimentului este aici: http://www.gustaschimbarea.ro/servicii-suport-pentru-adoptarea-noilor-forme-de-organizare-a-muncii/).
La Brasov, la sediul Camerei de Comert si Industrie Brasov, joi, pe 11.04.2013 vom incepe sa lucram cu participantii de la orele 11:00. Ne inscriem, ne cunoastem, ne identificam competentele si dialogam despre flexibilitate si organizarea muncii in turism si nu numai.
Vineri, pe 12.04.2013, la Ploiesti, la sediul Camerei de Comert si Industrie Prahova, incepem la orele 10:00 cu aceeasi procedura. Mai multe detalii puteti obtine de aici: http://www.cciph.ro/index.php/evenimente/evenimente-organizate-de-cci-prahova/268-consiliere-si-formare-profesionala-gratuita-pentru-angajatii-din-turism-cursuri-director-restaurant-director-hotel-manager-activitate-turism.
Pe agenda evenimentelor se afla urmatoarele puncte:
- o scurta prezentare a proiectului, pentru ca dumneavoastra, care participati, sa ne cunoasteti mai bine;
- un exercitiu interactiv si interesant – poate chiar si amuzant – nu spun mai mult, veti descoperi singuri despre ce e vorba;
- o prezentare a ceea ce inseamna flexicuritate si flexibilitate, realizata de asa maniera incat sa descoperim impreuna unde ne aflam intr-o cultura a flexibilitatii
Va asteptam cu mare drag sa pornim impreuna intr-o calatorie de cunoastere, crestere si invatare! (da, si eu…)
Melania
Zilele acestea am auzit pe foarte multa lume vorbind despre evaluare. Si nu orice fel de evaluare, ci chiar evaluarea performantei la job.
Asa ca m-am asezat la una dintre vestitele analize sociologice cu o buna prietena de-a mea si am inceput sa disecam subiectul.
Nu voi intra in detalii tehnice si academice si nu voi da bibliografie – cei interesati pot arunca o intrebare pe Google si toata informatia vruta si nevruta le va iesi in cale, in milioane de rezultate, cuprinse intr-o multitudine de formate. Mult noroc si spor la cercetare!
Ceea ce vreau sa spun legat de evaluarea performantei – pentru ca am trecut si eu la un moment dat printr-un astfel de proces, se regaseste in pasii de mai jos si e valabil atat pentru angajator, cat si pentru angajat:
1) Nu ai cum sa faci evaluare daca mai intai nu ai comunicat care iti sunt asteptarile si care este nivelul de performanta asteptat.
Pentru un angajator este nerealist sa considere ca ceea ce a facut este evaluare daca nu si-a clarificat ce evalueaza, cum evalueaza si care este nivelul minim acceptabil (sau standardul) si nu i-a spus si angajatului chestiile astea. O evaluare unilaterala nu are nici o valoare si nu poate fi acceptata (si nici nu va fi asumata) de catre angajat.
2) Asigura-te ca angajatul detine toate competentele si cunostintele necesare pentru a-si indeplini sarcinile si are tot ce ii trebuie ca sa isi faca treaba bine!
Foarte multi angajatori europeni si balcanici considera ca angajatul trebuie sa aiba o raza de actiune limitata, mai ales in ceea ce priveste deciziile care tin de business (oricare ar fi el). De aceea, uneori apar situatii neplacute, precum lipsa tonerului din imprimanta cand iti e lumea mai draga, inexistenta mobilierului de birou si a tehnologiilor necesare pentru derularea activitatii, dar si situatia opusa – un surplus de resurse, pe principiul doua paie, trei magari, etc. Fii project manager si incearca sa traiesti cu o situatie de acest gen – reactia initiala e sa ii faci pe toti sashimi.
3) Monitorizeaza ca sa fii sigur ca primesti ce asteptai… pentru ca evaluarea o fi ea initiala, intermediara si finala, dar se bazeaza pe niste instrumente si metode pe care n-o sa le abordez eu aici, dar… ca idee… ele (instrumentele si metodele cu pricina) se aplica permanent.
La un moment dat, m-a sunat o domnisoara draguta de la Orange sa ma intrebe despre o conversatie pe care o avusesem cu un coleg de-al ei cu cateva zile inainte. Mi-a pus cinci intrebari, mi-a multumit si asta a fost tot. Nu stiu cum i-o fi iesit evaluarea colegului cu pricina, cert e ca am descoperit o alta latura a evaluarii si mi-am luat repede un curs de Evaluare 360 de grade si am mai invatat niste smecherii.
4) Corecteaza pe parcurs… dar nu da cu parul sau cu bata de baseball!!!
Pentru ca majoritatea suntem oameni, avem si zile bune si zile foarte bune… si gresim. Omul nu este infailibil – ma rog, cunosc eu cativa perfecti, da’ noi, restul, suntem normali… Deci, daca muncim, gresim. Daca nu, suntem promovati…
Este important sa corectam o eroare din fasa – repetitia e mama invatarii, iar de obiceiurile proaste scapi greu… V-o spun din experienta. Si asta ma aduce la pasul 5…
5) Critica performanta, insa lauda-l pe performer… Critica actiunea, nu pe cel care a realizat-o.
Sunt angajatori si angajatori… Unii au mai citit o carte de management, altii au citit „One Minute Manager”, altii nu au citit nimic – cert este ca sunt unii care merita tot respectul, pentru ca atunci cand au observat o greseala sau au primit o reclamatie, ei raspund asa: „Gigel, tu esti un angajat model si ai executat intotdeauna sarcinile X, Y si Z foarte bine. Am vazut cum ai lucrat la sarcina B si sunt sigur/a ca poti mai mult. Ia spune, cum crezi ca am putea optimiza rezultatele obtinute?” Sa plangi langa el / ea, nu alta…
Nu voi da exemple „Asa nu!” pentru ca vreau sa inchei postarea asta intr-o nota pozitiva… cred. 🙂
Atunci cand evaluarea performantei se intampla pentru un anumit motiv: promovare, prelungirea contractului de munca, cresterea salariului (sau taierea lui), etc., asigurati-va de urmatoarele lucruri (iar asta e valabil atat pentru angajatori, cat si pentru angajati):
- baza de evaluare este clara pentru toata lumea;
- evaluarea este impersonala (cu alte cuvinte, nu te evaluez pe ochii tai frumosi si frizura deocheata, ci pe baza unor criterii obiective, pe care ti le-am comunicat si tu esti de acord);
- ti-am prezentat standardul meu minimal si toata descrierea sarcinilor jobului cand te-am angajat si amandoi stim ce asteapta unul de la celalalt;
- se realizeaza si o auto-evaluare;
- se discuta, nu se comunica rezultatele finale.
Ce se poate intampla daca nu respectam chestia asta? Sincer, nu am avut niciodata ocazia sa aflu… insa comentariile si experientele din viata reala sunt binevenite.
Melania
Dragii mei cititori,
Uite ca mai am si vesti bune si frumoase si nu-s numai carcotasa!
Astazi vreau sa va vorbesc despre un proiect destinat cresterii adaptabilitatii, flexibilitatii si durabilitatii in sectorul turism si ospitalitate, finantat in cadrul Axei 3, DMI 3.2 al POSDRU, prin Fondul Social European, unic prin abordarea pe care si-o propune… Proiectul “Competente pentru adaptabilitate, flexicuritate si durabilitate in sectorul ospitalitatii si turismului” isi doreste nu doar sa specializeze pe cat mai multi dintre cei care ofera servicii de turism, ci si sa le creeze obiceiul de a o face avand in minte concepte legate de viata sanatoasa si hrana (si bauturile…) sanatoase.
Pentru aceia dintre voi care lucrati in sectorul turism-ospitalitate (angajati sau manageri sau intreprinzatori sau PFA) si doriti sa va upgradati / updatati cunostintele in domeniu, provocarea se afla A I C I. Intrati pe sectiunea “Harta specializarilor” pentru a vedea oferta de cursuri.
Cursurile va sunt oferite gratuit si mai mult, daca sunteti interesati, puteti participa si la sedinte individuale si de grup de consiliere in ceea ce priveste concilierea vietii profesionale cu cea familiala si cresterea flexibilitatii la locul de munca. Si acestea va sunt oferite tot gratuit.
Proiectul se deruleaza in 4 regiuni de dezvoltare: Sud-Est, Sud Muntenia, Centru si Bucuresti-Ilfov, iar cursurile sunt organizate in principal in Galati / Constanta / Tulcea (SE), Ploiesti / Sinaia (SM), Bucuresti si Brasov, insa, pentru siguranta, va rog sa verificati si pe website-ul proiectului sau sa ii contactati pe membrii echipei de proiect. Un email sau un telefon si in cel mai scurt timp veti primi un raspuns cu tot ce ati dorit sa stiti si, foarte probabil, si cu niste chestii la care nici nu v-ati gandit.
Multa bafta!
Melania
Comentarii recente