Profesorul Soitu (imi pot imagina ce o zice cand o vedea articolul) ne-a lansat o tema de discutie extrem de interesanta la cursul de anul acesta, pe care, cu stilul meu propriu, am reusit sa o „condimentez” fara sa vreau: imaginea si comunicarea imaginii proprii…
Marturisesc ca asociez deseori cu imaginea mea pe cea a cruciatului (de cand cu interviul de la Deloitte) si de asemenea, actionez de multe ori ca cel mai veritabil „miserupist” din lume (cuvantul vine de la Clara, n-am avut alt… sinonim).
N-am facut prea multa comunicare in cadrul celorlalte cursuri si seminarii pe care le-am mai frecventat, asa ca eu consideram ca oamenii care (se) comunica o fac pentru binele societatii… Surpriza! O fac din pur egoism… 🙂
Anyway, eu am declarat si declar ca nu voi fi o anonima!!! Si, pentru ca doamna profesor Rodica Niculescu (DPPD, Univ. Transilvania din Brasov) sa fie mandra de mine, nu am uitat vorba dansei: „Modest sa fie prostul, ca are de ce”.
Ce mai incoace si incolo: Melania care s-a intors de la Iasi recunoaste: e o aroganta si o egoista, se prezinta pe dansa intr-o maniera foarte agresiva (poate chiar mai agresiva decat cei care isi fac reclama p-acilea) si impartaseste tututor celor care vor s-o „citeasca” experientele ei (care, de fapt, nu ne intereseaza!!!)… Si eu care credeam ca fac chestia asta din tot sufletul…
Melania care s-a intors de la Iasi este totusi o persoana mai buna: am aflat si eu, cu ocazia acestui curs, ca pot recunoaste si infrunta lucruri din trecutul meu profesional (si personal) cu capul sus, pentru ca mi le-am asumat si pentru ca, daca as face altfel, m-as minti pe mine insami. Eu nu-i pot minti k lumea nici pe altii, asa ca a ma minti pe mine e exclus. Exercitiul de construire, dezvoltare si refacere a imaginii propus de catre Dl. Profesor mi-a aratat ca nu-s chiar atat de „cruciat” si poate, in unele cazuri, sunt chiar irationala, pe cand in altele sunt extrem de formala…
Mi-am pus problema, pe drumul catre casa, cat de greu este sa iti construiesti imaginea si cat de usor este sa o pierzi. Si am realizat ca, pentru a putea continua nu numai acest blog, ci intregul meu plan de dezvoltare, trebuie sa fiu onesta… Asta sunt! O fi bine, o fi rau… nu stiu… Eu sper sa fiu totusi consecventa si sa pot sa impartasesc in continuare experiente si ganduri interesante, sa pot primi si furniza feedback pe teme diverse, chiar propuse de voi, de cititori, care chiar sa va fie utile…
Ei… si gata, ca deja ma puneti prim ministru…
Poate ca articolashul asta ar trebui sa aiba alt nume…
Anyway, cel de maine va fi si mai interesant, ca o sa il scriu azi… acum… si se va numi „exercitiu de onestitate” sau pe acolo…
La Iesi, frig… nebunie, ca tocmai ce se incheia sarbatoarea Sfintei Paraschiva si mai erau si zilele Iasiului…
Tot la Iesi, oameni noi de cunoscut si apreciat.
Ma laud – m-am vazut cu Etienne si cu Andreea Marc, dar si cu Marius Alexa (Arhipelago), cel care ne „pastoreste” blogurile.
Profesorul Soitu – sfatos si amuzant, ca intotdeauna… Colegele mele, ca de obicei, elegante, amuzante si simpatice… Discutiile, mereu provocatoare si sursa continua de intrebari… Rar mi se intampla sa plec de la Iasi fara sa imi pun intrebari despre mine… despre ceilalti… despre lume, in general.
Oameni deosebiti, care m-au facut sa ma simt si eu deosebita.
In rest, frig de nu se putea… Brrr!!!
Cu scuzele de rigoare, da’ am uitat trei mentori…
Unul este Kees, celalalt este profesorul meu de la UAIC – Laurentiu Soitu. Cea de-a treia „mentorita” este d-na Bodea.
Incep cu Dl. Profesor, care este un dulce si un gentleman. Cine n-a ajuns sa vorbeasca cu dansul macar o data, dintre studentii de la UAIC, ar fi bine sa se duca macar sa-l asculte la un curs. Le garantez ca experienta le va prinde bine.
De multe ori la cursurile domnului Soitu, ma simt ca la un examen. Un examen de viata. Cursul se construieste singur, pentru ca parerile noastre, cunostintele noastre, experientele anterioare constituie studii de caz.
Imi place de Dl. Soitu ca stie cand sa ne opreasca… Atunci trage concluziile si intreaba: „Da’ de la ce pornisem?” Ceea ce e foarte bine, pentru ca, de multe ori, uitam de unde am pornit. Si e important in viata sa stim si de unde pornim si unde vrem sa ajungem.
Pentru ca am vorbit despre Dl. Profesor o sa vorbesc si despre D-na Bodea – Coordonatorul meu de Master MIP de la ASE. Daca ma mai intreaba cineva acum ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, eu o sa zic: „Vreau sa fiu doamna Bodea!”. Este o femeie extraordinara si un profesionist exceptional. Am lucrat cu dansa pe un proiect de cercetare (am mai povestit despre el) si am invatat enorm, atat despre educatie, cat si despre viata. De la dansa am invatat despre diplomatie. Recunosc ca inca mai invat.
Cel de-al treilea pe ziua de azi – uitat de mine intentionat, pentru ca stiam ca o sa revin asupra subiectului mentoring, este Kees Hammink. Dati un search pe net dupa el –Â e expert in HRD si vocational education si este unul dintre oamenii cu care m-am injurat destul de multicel pana sa ne intalnim. Am scris un proiect impreuna, Asistenta tehnica pentru Autoritatea Nationala pentru Calificari (PHARE), pe care l-am castigat. Deja credeam ca va fi un cosmar implementarea, pana cand l-am cunoscut. Este un om deosebit, un profesionist deosebit si un coleg minunat. Tot ce scrie in CV-ul lui e real, a lucrat in Romania de doua ori si a fost dat afara de ambele dati – prima data a realizat performanta de a pleca dupa 2 zile… De ce? Pentru ca unii oameni nu suporta sa fie contrazisi. C’est la vie! De la el am invatat ca uneori nu e rau sa te tii de punctele tale de vedere, chiar daca pierzi o slujba…
Ok, ma pregatesc sa inchei. Dl. Profesor tocmai a lansat o provocare astazi: vom incerca sa ne construim imaginea. 🙂
M
Ok…
Azi mi-am propus sa citesc blogurile colegilor inainte s-o tulesc la Iesi…
Codrin isi pune problema educatiei pentru excelenta… Am intrat, am citit, am comentat, I’m out.
Dl. Demi m-a bagat complet in ceata cu PM by Doing… Ca nu stiu cine sunt Omnimind. Deci mi-am dat tema sa vad ce si cum…
Etienne tace.
Am intrat si pe blogul lui Tiberiu, da’ politica ma ucide incet. Asa ca am citit in diagonala si am iesit. N-am comentat.
Melania Coman ma enerveaza… Rau, pe bune… Se lauda cu norii ei, parca pe noi ne intereseaza chestia asta.
Facilitatile de pe SEAP ma fac sa zambesc… Ar fi timpul, nu?
Managementul riscurilor a inceput sa ma intereseze acu’ ceva timp… Intrat si citit. N-am comentat, k nu sunt in elementul meu.
Manifestul de simtire si vointa m-a impresionat placut. Nu stiu cum il vor aplica d-na Moldovan si colegii dansei, da’ eu m-am messengiuit cu un fost coleg de liceu pe teme profesionale… si cu o fosta colega de universitate pe teme personale.
Prioritatile in vanzari… In zilele noastre – sa existe… si mult si bine. Intrat, citit, nu comentat.
Romania – conturul macroeconomic – m-a daramat… iar desfiintarea regulilor – recunosc cu mare, mare rusine, n-am reusit s-o citesc. N-a mai putut neuronul.
So… cam astea ar fi grijile noastre…
Hasta manana!
‘Neatza tuturor!
A cazut Guvernul, Romania a mancat bataie la fotbal de la Serbia (mie oricum nu-mi mai place de echipa nationala a RO din 1990 toamna – atunci am plans ca n-a castigat Italia si dupa aia nu m-am mai uitat la fotbal)…, iar eu am avut ceva dezamagiri profesionale (ghidul de POS DRU e scris cu adevarat de niste profi) si din pacate, personale (don’t get me started)… si a venit, colac peste pupaza, si iarna!!!
Deci… cum spuneam, am si eu astazi norishoru’ meu personal. O sa imi treaca.
Asa… ca tot vorbiram de criza, care iaka, se adanceste pana cand va ajunge in cele mai adanci straturi ale Terrei, preferabil acolo unde e cald si bine (!) (a se citi, la naiba), m-am apucat sa citesc si eu ceva care sa ma amuze… Va dau si voua copy/paste… E un citat dintr-un actor care, desi nu e cunoscut si nu e Brad Pitt, joaca chiar foarte ghinishor.
Intrebat de bunica sa proprie daca nu ar fi bine sa-si faca si niste planuri de rezerva, in caz ca nu-i iese pasenta cu actoria, Lee Tergesen a raspuns:
„I said, ‘Well, grandma, if I have something to fall back on, won’t I fall back?’ Which is sort of a youthful attitude, but I’ve always followed my gut.” („I-am spus: „Bine, buni, daca am planuri de rezerva, n-o sa ajung sa le folosesc? Ceea ce arata o atitudine tinereasca, dar intotdeauna m-am ghidat dupa ce-mi spune instinctul”)
Acum… stiu ca 1. nu suntem in America, 2. nu suntem actori, 3. criza e criza si se pare ca everything’s downhill from here, da’ mie mi se pare o atitudine cat se poate de ok.
Sper ca Bert citeste blogu’, ca numai ce m-a intrebat vinerea trecuta daca imi urmez visele… 🙂
Asta ar trebui sa ii raspunda.
M (avand inca o deosebita greata, da’ se trateaza)
Comentarii recente