Dragilor,
Ca si cand GS nu era suficient de amuzant, iaka ce spun unii si altii – recte pretenii de pe fonduri minus structurale (super tare numele adresei lor de web) si in particular, dl. Dragos Jaliu de la SCG, pe care eu, intalnindu-l o singura data, la o deschidere de oferte, l-am considerat normal la cap… Daca m-am inselat, desi sper sa nu fie asa, ma caiesc…
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=5765&t=Stiri
Iaka, deci, perlele pe care, probabil, le veti gusta, ca si mine, cand veti ceti articolul cu pricina:
– Daca in ceea ce priveste numarul proiectelor stam bine, nu acelasi lucru se poate spune cand avem in vedere calitatea celor depuse. Este o parere in cunostinta de cauza si ii apartine lui Dragos Jaliu, consultant finantari europene, partener in cadrul Structural Consulting™ Group.
Comentariu (rautacios): In cunostinta de cauza ca scriitor de proiecte proaste? Sau ca evaluator? In cunostinta de scriitor de proiecte castigate, va spun ca depinde fff mult de materialul cu care lucrezi. DAR… sa nu pun carul inaintea boilor… Perlele se inmultesc.
– Nu este recomandat ca managerul de proiect sa fie directorul firmei, pentru ca a te ocupa de un proiect la un nivel optim inseamna o munca sustinuta zi de zi. – da’ cine a recomandat ca Dl. Dir Gen sa fie manager de proiect? Poate chiar dansul, in ciuda faptului ca si-a terminat scolile pe sponci si ca singura-i preocupare este sa ii irite pe altii… Iar Consultantii, in marea lor intelepciune si dorinta de a scapa dracului de astia (astia fiind clientii), fac cum zice Dl. Dir Gen
– Toata echipa trebuie sa se implice in redactarea cererii de finantare – managerul, partenerii, expertii juridici si contabili – si acest proces trebuie sa se desfasoare dupa un grafic, astfel incat toti cei implicati sa poata participa activ. – Bai!!! Rili? Ca mie una nu mi s-a intamplat sa se mobilizeze toti astia si sa vina si cu inputuri… Mai mult, la un client, cand a sunat sa intrebe de CV, fata respectiva i-a zis ca il are la zi… Noroc ca am intrebat eu… nu? Deci, in calitate de consultant pentru POS DRU, daca iti dau CV-uri, esti one lucky bastard.
– Alegerea partenerilor trebuie facuta cu mare atentie, considera Aurel Radu, pentru ca, desi prezenta unui partener creste sansele de aprobare a proiectului, daca in timp gradul acestuia de implicare se dovedeste a fi redus, doar formal, va fi ingreunata desfasurarea normala a procedurilor. – Acilea sunt de acord cu Dl. Radu… Excelent punctat… Sunt curioasa partenerii dansului cum or fi?
si, ultima, dar nu cea din urma:
– Potrivit lui Cosmin Meleca (cel cu granturile in 2010, ca asteptam sa vedem daca ne mai raman bani dupa strategice), director Directia verificari de management si monitorizare in cadrul AM POSDRU, linia pentru sanatatea si siguranta salariatilor, „nu este prea cautata, desi in ultima perioada au inceput sa apara proiecte si pe aceasta linie de finantare” – Riiiiight… ca a inceput patronilor de firme de constructii sa le pese de angajatii lor…
Pentru ca azi am reusit sa ma enervez citind chestia asta, iar articolul se cheama sugestiv
„Ghidurile solicitantului nu pot inlocui experienta aplicantilor si nici nu garanteaza succesul proiectelor!”
va las, ca ma doare capul…
Ma tot tin de ceva timp sa scriu si pentru o foarte buna colega de-a mea, care nu mai e in echipa, dar inca mai lucreaza cu noi.
Suma cunostintelor (adica ce stii, pur teorie), aptitudinilor (adica ce poti sa faci, practic) si a atitudinilor (adica ce si cum vrei sa faci) da competenta. Cel putin asa zice si onor CNFPA si cine sunt eu sa ma cert cu CNFPA – sunt chiar in termeni prietenesti cu fetele de acolo.
Jack Canfield si multi alti scriitori de carti motivationale (recunosc ca citesc asa ceva pentru ca mi-am pus eu o minune in cap si vreau sa vad daca si iese), pun baza pe atitudine pentru crearea competentei… Iaka de ce…
Atitudine este cand spui: „nu stiu, dar vreau sa invat” sau „nu pot, dar aleg sa incerc” si nu te mai opresti pana nu ai invatat sau pana nu ai reusit sa poti.
Luati-o ca pe o lupta cu voi!
Exemplu de atitudine: am doua chestii de terminat azi… Asta noapte am ales sa dorm. In dimineata asta, aleg sa plec mai devreme, sa imi termin prima si cea mai simpla chestie pe care o am de facut (imediat ce arunc calculatorul pe geam, ca mananca litera „o”) si sa ma apuc si de cealalta…
Le voi termina? Nu stiu… safe to say, o sa stau acolo pana le termin pe amandoua.
Ok, inapoi la atitudinea creeaza competenta – este exact zicala aia romaneasca cu nevoia e cel mai bun profesor si foamea e cel mai bun bucatar…
O zi fericita!
M
REVENIRE!!! Colega cu pricina este cel mai bun exemplu ca atitudinea creeaza competenta!!!
Pentru ca am deschis „cutia ghidurilor” si pentru ca si Codrin si Dl. Demi au avut ceva de spus la capitolul asta, m-am gandit sa il dezvoltam un pic.
Ghidurile Solicitantului au, cam toate, aceeasi structura. Modalitatea de prezentare depinde usor de la Autoritate de Management la Autoritate de Management si de la Program Operational (sectorial sau nu) la Program Operational.
Am dezbatut problema ghidurilor cu mai multi colegi, pe parcursul celor 2 ani de cand avem placerea de a lucra pe structurale si iaka si niste mituri si concluzii:
– cele mai greu de citit ghiduri: POR
Pentru mine, afirmatia e falsa… Intr-adevar, faptul ca ghidul nu se consolideaza cu corrigendumurile il face foarte greu de citit. Dar la capitolul claritate si transparenta, ghidurile POR sunt cat se poate de ok.
– cele mai proaste ghiduri: POS CCE Axa 1 2009 si POS DRU Scheme de ajutor de stat 2009
Undeva la mijloc. Ce e drept, e drept. In loc sa te ajute, mai mult te incurca. In plus, fata de 2008, cele doua sunt sinistre…
Dar… si aici sa nu credeti ca le caut scuze oamenilor care le-au elaborat, ci pur si simplu incerc sa ma pun in sosetele lor… Cele doua ghiduri au fost scoase la foc rapid, probabil ca interpretarea lor (spiritul si nu litera) vor fi luate in considerare in evaluarea proiectelor si probabil – zic si eu – s-a incercat si altceva. Pana la urma, dorim cu totii sa experimentam „invatarea pe tot parcursul vietii”, deci hai sa experimentam.
Pentru POSDRU, in ciuda termenilor alesi pentru formularea ghidului pe schema de ajutor de stat si in ciuda tuturor gafelor si „instructiunilor” necoerente si aplicatiei care nu te lasa sa pui 0 la costurile externe de indrumare, samd, mie mi se pare destul de clar si destul de fair.
Pentru POS CCE, recunosc ca fata de 2008 au scos o chestie din cererea de finantare (ca era de doua ori), dar GS 2008 parca era un pic mai bun.
– cele mai bune ghiduri – cercetare, POR, POS DRU strategice, PNDR
Mie imi place mult cercetarea. Imi place pentru ca oamenii de acolo raspund la intrebari, ghidul e scris binishor, e clar cine ce vrea de la tine si e unul dintre putinele ghiduri unde consultantul chiar nu face toata treaba. Performanta institutionala se cuantifica in proportie de 1:3, deci daca nu o ai, nu pupi nici proiect.
POR – am zis deja, e ok. PNDR – clare si la obiect… Recunosc, am avut tangenta doar cu 322 si recunosc si ca Programul (cel de 829 de pagini) mi se pare o monstruozitate.
POS DRU strategice – mie mi s-au parut decente si la obiect. Astept si instructiunile de implementare, iar manualul beneficiarului, pe care nu am apucat sa il citesc cap-coada, mi s-a parut bunicel, cam teoretic.
– cele mai stupide aditii in ghiduri – castigator este OI PSI, care au decis sa utilizeze toate avantajele tehnologiei informationale si in particular ale Word si Excel, respectiv introducerea bugetelor ca obiecte in cererea de finantare si in Anexa 7, precum si faptul ca nu s-au gandit, bietii de ei, ca exista cheltuieli la care TVA nu exista sau e 9% (si aici ma refer la cazare si mic dejun, ca restul meselor sunt cu 19% si la carti – nu ca isi cumpara careva carti) si au facut o mare balarie la acest capitol.
Oricum, fata de anul trecut, mie mi se pare ca s-au mai clarificat niste lucruri si la e-guvernare.
Am zis deja cum citesc eu ghidurile si a venit si Codrin si ne-a spus si el cum citeste (https://melaniacoman.finantare.ro/2009/10/21/nemultumiri/). Ca sunteti sau nu de acord, asta deja nu mai e treaba mea (noastra).
Pana data viitoare, eu ma bucur ca se termina cu termenele limita… Voi?
M
Scriu, de cele mai multe ori, din proprie experienta… Povestesc despre carti citite, locuri vazute, oameni cunoscuti, pentru ca simt ca fiecare dintre noi uita sa ii aprecieze pe cei din jur.
Am primit destul de multe critici la viata mea… Da, stiu… si voi care credeati ca sunt perfecta!!! 😀
Ultimele doua, in saptamana care tocmai ce-a trecut… Dar… ne grabim!
Titlul articolului este opusul unei carti care mie mi-a placut foarte mult: Dale Carnegie – Secretele succesului – Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent si este traducerea titlului filmului „how to lose friends and alienate people”, pe care nu l-am vazut… Exemplarul pe care il am al cartii lui Carnegie l-am primit cadou de la un nene care vinde carti second-hand langa iesirea de la statia de metrou Nicolae Grigorescu. Cartea merita citita, macar de amorul artei…
Prima data cand am suferit primind o critica a fost cand colega si prietena mea cea mai buna, Corina a tipat la mine ca sunt o persoana rea si ca nu imi pasa de sentimentele si de opiniile ei. Nu era deloc adevarat, dar, ca orice persoana mai deschisa si mult mai articulata, o lasam rareori sa se exprime si, in loc sa o ascult, asteptam sa imi vina randul sa vorbesc, doar pentru ca imi placea sa ma aud pe mine insami.
Timpul a trecut si sper ca am invatat ceva din povestea ce tocmai v-am spus-o. Corina este in continuare una dintre cele mai bune prietene ale mele. Deci, cel putin fata de ea, nu am mai comis-o…
Acum ne intoarcem in zilele noastre.
Saptamana trecuta, Leandru mi-a spus: „Melania, nu ai mai scris decat despre tine… Nu mai exista comentarii la articolele postate… Ar trebui sa te ingrijoreze lucrul asta…”
Vineri, mi-am citit mailul personal si am descoperit un mesaj cel putin ciudat, de la o persoana pe care nu am cunoscut-o vreodata, care zicea, pe foarte scurt: „maicaaaaaa! n-ai pic de personalitate, talent si haz… lasa-ne, lasa-ne!”
Si chestia asta m-a dus cu gandul la raul pe care oricare dintre noi il face fara sa vrea… si la reactia pe care o critica negandita, un impuls de moment sau pur si simplu faptul ca nu esti de acord cu cineva si tii mortis sa i-o transmiti cat mai gretos posibil, o creeaza in primitorul mesajului…
Incerc, de multe ori, sa imi controlez reactiile cu pricina… Am cateva momente cand sunt gretoasa cu oamenii, dar cred ca nu am decat rare momente cand sunt rea, critica si gretoasa… Cel mai rau lucru pe care cineva il poate spune despre mine, dupa o prima vedere e: „Mie mi se pare ca nu e foarte sociabila…”
Am fost, acum doi-trei ani, in pozitia celui care mi-a trimis acea critica pe e-mail. Eu eram cea mai desteapta, cea mai grozava si cea mai… evident, gretosenia era maxima. Cineva mi-a spus: „Nu poti sa ne tratezi pe toti ca si cand am fi niste idioti!” si i-am raspuns, cu maxima indiferenta: „Ba pot si o si fac, in caz ca nu ai observat…”
Cred ca acea persoana m-a urat. Dar, la un moment dat, i-am transmis niste cursuri de care avea nevoie si am ajutat-o sa isi faca o lucrare, fara sa imi ceara chestia asta. M-am oferit, stiind ca nu era deloc simplu sa te descurci singur. Si persoana aceea a stat si s-a mai gandit…
Oamenii nu sunt asa cum se arata a fi. Ceea ce proiectezi e una, ceea ce simti, e alta… si uneori, ceea ce esti, in momentele tale bune, cu oamenii pe care ii iubesti si care te iubesc si te accepta asa cum esti, e cu totul si cu totul alta…
3 concluzii la acest articol foarte personal:
1. Cum sunt eu? Sunt si asa cum scriu ca sunt, si sunt si asa cum eram acum 2-3 ani… Nu vad nimic fals in ceea ce am scris aici si nu consider ca e rau ca scriu lucruri personale pe un blog de finantare… Pana la urma, totul, de la team building, la mentoring, la analiza propriei imagini se poate translata in organizational…
2. Pentru Leandru… Faptul ca oamenii comenteaza sau nu pe blog ma intereseaza mai putin, ceea ce vreau si am spus de la inceput ca vreau este ca blogul asta sa ii invete ceva, orice… sa creeze o emotie, fie ca e buna sau rea. Si tu comentezi rar, dar imi dai feedback pe mess sau pe mail. Deci stiu ca citesti… Poate si altii citesc si isi pun intrebari in gandul si sufletul lor. Eu citesc destul de multe bloguri si suficient de multe articole, dar rareori las comentarii… Cand? atunci cand nu am inteles, atunci cand am inteles si am fost emotionata sau enervata sau pur si simplu amuzata, atunci cand am de comunicat ceva ce ii poate fi de folos cuiva… si cam atat.
3. Pentru criticul / criticii mei… si pentru critici in general… O critica constructiva, cu feedback util si politicoasa sau amuzanta va poate castiga un prieten… O critica nefondata, rautacioasa, plina de frustrarile si amaraciunile personale, fara nici un fel de ratiune evidenta si pe care o regretati sau nu mai tarziu, va poate crea un dusman…
Criticul meu a reusit sa ma faca sa ma gandesc mai cu responsabilitate la ceea ce spun si la ceea ce fac. Ii multumesc pentru asta. Am realizat ceea ce oricum stiam si anume ca, asumandu-mi acest blog, mi-am asumat un rol public… Mi-am asumat ca unii dintre cititori ma vor lauda, iar altii ma vor improsca cu noroi. Nu cred si nici nu am crezut in vizibilitate de dragul vizibilitatii sau promovare cu orice pret… Dar cred in puterea cuvintelor si cred ca ceea ce faci sau nu faci in viata are efecte in lumea intreaga.
M
Dragii moshului (nu stiu care mos, am zis si eu asa),
Se apropie 2 termene limita importante pentru consultantii si consultantele ce isi desfasoara cu entuziasm si cu mare placere activitatile in zilele noastre…
Primul este cel cu care se chinuie si subsemnata, adica cel de la POS DRU, unde, surpriza!, lucrurile sunt mai incurcate decat The Young and the Restless, ca nu se mai intelege din Ghidul acela cine cu cine si de ce, si cand si cum, si mai ales cat, daca va apucati sa cetiti paginile 59, respectiv 60… Si aflu si eu de la onor fonduri-structurale ca exista un nou Director al AMPOSDRU (deci nu mai e DOAMNA IOVA????), care scoate tot felul de declaratii din gurita dansului… Acum inteleg de ce ma ignora AM POS DRU la scrisoarea care ar fi trebuit sa primeasca raspuns saptamana trecuta, conf cu onor legea romaneasca – max 5 zile lucratoare pentru un raspuns la intrebari de interes public si nu prea dificile… Sau macar o scrisoare, acolo, sa imi spuna:”Gicule, nu stiu si iti raspund in 30 de zile!”… ei, consideram ca am primit-o pe asta, a doua, si ne relaxam… Oricum, pentru mine ramane un mister cum se evalueaza, pana la urma, aplicatiile pe POS DRU…
Al doilea deadline (si chiar ca e linie a mortii) e la onor OI PSI… pe nici mai mult, nici mai putin de Operatiunea 3.2.1. – e-guvernare… Ghidul e facut cu capul unui cercetator, zic eu, si cu oaresice urme de sociolog si inginer – adica e structurat ghinishor, e clar ce vrea sa spuna, da’ se poticneste in aplicabilitate… M-am aventurat si eu pe acolo, ca sa nu sufere oaresice colegi singuri… Mi-a trecut, m-am invatat minte, buba mare, doare rau, cucui maine…
Mai ramane pentru la iarna un alt termen limita care ii cam place subsemnatei, ca de! e cu formarea profesionala… si nu oriunde, ci chiar la AM PO DCA… Deocamdata, ca scriitor de propuneri ce ma aflu, ii consider pe baietasii astia de la AM PO DCA chiar normali la cap (si nu zic asta ca sa am o intrevedere de 10 ani de la Facultate placuta, fara lovituri de umbrela in cap de la fosta mea colega de grupa, ci pentru ca chiar e valabil si Ghidul, iar ei nu te ocolesc prin Sudan ca sa ajungi in Patagonia)… Eu zic ca tine de „Sa traiti!” si ii felicit pentru reusite! Dar… va rog, oameni buni, lasati-o mai moale cu cerintele la achizitii publice pe nenorocitele alea de strategii, ca sa ne putem apropia si noi de ele… 🙂
Anyway… cam asta zic eu in noaptea asta… Plec sa ma hodinesc, ca deja o iau pe campii!
Spor la scriituri!
Melania
Comentarii recente