Tin minte o scena din Oz – sezonul al II-lea, cred… (A, sa va zic de OZ – creator Tom Fontana. So… tatal si mama serialelor cu inchisori – niste gigei care au facut diverse chestii nu prea ortodoxe la viata lor ajung intr-o „inchisoare in inchisoare” – o chestie experimentala, initiata de un gigel care se crede Dumnezeu, pe nume McManus, cu celule cu plexiglas, unde se vede tot, tot, tot… Culmea ca experimentul este facut pentru a diminua violenta, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Detinutii cu pricina pur si simplu nu se lasa de prostii…)
Ok… scena cu pricina – McManus, care e un tip super ok, dar… putin cam permisiv, ii imparte pe detinutii din Em City in 10 grupe (categoriile identificate de mine- etnie, religie, credo&preferinte… ca de, ii era mai simplu: homeboys (negri), spics/latino (hispanici), arieni, gay, crestini, irlandezi, italieni, musulmani, inca unii, pe care nu mi-i aduc aminte, deci sunt cantitate neglijabila si altii – The Others, pe bune) si le spune baietashilor: „trebuie sa faceti si voi un efort”. Creeaza un Consiliu, la care participa si detinutii, ma rog – shared responsibility, shared benefits. O vreme merge bine.
Translatat in organizational, unde oricum toata lumea se tine de prostii si e destul de greu sa ii strunesti pe toti, Oz mi se pare o organizatie mult mai sanatoasa decat multe din economia romaneasca… Nu ca prefer birou din plexiglass si pe Adebisi in capul meu… 🙂
inspaimantator, nu?
OK… trecem la altele, mai serioase…
Lord of the Rings – mie mi-a placut mai mult scriitura decat filmul si asta pentru ca imi place Tolkien de cand am citit <„Leaf” by Niggle>. Personajul meu preferat moare din cartea I – Boromir. E singurul uman de pe acolo… ceilalti sunt prea super-morali, super-viteji si super – ce vreti voi. Al doilea pe lista preferintelor este Pippin (ala care o da in bara periodic), al treilea Merry (hobbitul intelept) si al patrulea, gnomul… De cate ori imi fac testul „care personaj din LOTR esti?” iese un elf, asa ca sper ca macar atat sa fi invatat si eu din cartea asta: „nu da sfaturi!”… E o carte pe care o citesc cu tot sufletul pentru ca cel putin la 2 pagini am ceva de invatat, simtit… Personajul care transcede tot mi se pare Tom Bombadil – este „managerul” suprem, daca vreti si singurul asupra caruia Inelul nu are putere… Ma rog, despre astea pot vorbi eu pana aburesc geamurile…
Cronicile Wardstone – e pentru copii de 12 ani si scrie clar „a nu se citi dupa miezul noptii”… Yo stau langa un cimitir, asa ca nu o citesc decat ziua. Mi se pare o sursa buna de „sfaturi” si „sugestii” comportamentale – te invata ce e aia onoare, responsabilitate si camaraderie, fara sa fie moralista… E „usoara” pentru copii si cred ca ei se identifica destul de bine cu personajul. Oricum, bate de departe jocurile si cartile violente…
Third Watch – personajul meu preferat e Faith – politista… Mama de familie, sustinator de familie, corecta si grijulie, are sot, copii si pe Bosco… Tot printre favoritii mei, Sully si Doc. Nici cu Bosco nu mi-e rusine… Sunt extremele – Sully e linistit si gras fiind, se misca mai incet, Doc e principial… Bosco – e coleric, agresiv, reuseste sa jigneasca pe toata lumea de cum deschide gura… insa e foarte bun la ceea ce face… in majoritatea timpului.
Ce am invatat din Third Watch – o chestie mishtocuta, am folosit-o intr-o cerere de finantare (si n-am cerut voie, damn!!!) – Sully ii zice colegului sau de patrula care e misiunea politistului new-york-ez… Nu „serve and protect”, ci „solve problems”.
Daca am invatat ceva din cartile / filmele astea, este cum vreau sa fie si cum vreau sa nu fie organizatia mea de vis…
Deci… nu plexiglass si senzatia ca esti urmarit (si nu Adebisi… Desi marturisesc ca as vrea sa fiu Ryan O’Reily… cunoscatorii stiu de ce), da complementaritate, da pentru persoane care fac gafe, chiar daca imi vine sa le mananc inima, da responsabilitate, da camaraderie, da provocari…
PS: E articolul nr. 100
Daca ar fi sa fac o lista a lucrurilor caracteristice consultantilor – alta decat una absolut malitioasa, desigur, ar trebui sa mentionez ca majoritatea celor pe care ii tolerez bine (dintre onor consultanti, adica), au urmatoarele trasaturi:
– creativitate – patru dintre consultantii buni pe care ii stiu sunt pasionati de fotografie, doi sunt pasionati de muzica (si daca nu l-ati vazut pe Bert in actiune, n-ati vazut nimic), Emmy ar fi trebuit sa fie regizor, eu sunt un fel de scriitor, care isi iroseste oaresice talent i-o fi dat Dumnezeu scriind proiecte… si bloguri si lista ar putea continua
– simt al umorului si simt al jocului – v-am povestit deja despre colegii mei de acum si despre jocurile noastre de whist… Peste tot pe unde am lucrat, mai ales in proiecte, ne distram mult unii cu altii si va spun si de ce: durata de viata a unui proiect e foarte scurta, comparativ cu durata de viata a unei organizatii, iar pentru a construi o echipa coeziva, trebuie sa ii scoti din tiparul organizational de la inceput; intr-un fel, coloana vertebrala informala a echipei e mult mai puternica decat setul de reguli pe care le impui. Dar, iarasi, depinde de echipa…
– empatie – am lucrat si lucrez cu oameni care stiu sa le pese. E un lucru foarte important si am apreciat intotdeauna camaraderia in echipa. Dar daca atunci cand esti atat de trist si atat de ranit de o situatie de fapt, cum se intampla de multe ori intr-o organizatie, poti sa ai o persoana care sa vina la tine si sa iti spuna: „am inchis usa, poti plange linistit(a)” este o adevarata binecuvantare…
Cei mai multi dintre noi nu citesc cartile musai de citit, nu asculta muzica adevarata, nu se uita la filmele acceptate si nu vorbesc despre subiectele trendy… Ma dau exemplu pe mine: pe unde ma duc, nimeni nu citeste Dune, sau Cronicile Wardstone (dau extreme, da?), nu asculta muzica de telenovele si coloana sonora de la Lord of the Rings li se pare ok, dar nu grozava, majoritatea n-au vazut OZ, ci doar Prison Break (si toata lumea stie ca OZ e tata si mama serialelor cu inchisori), nici nu mai zic de Third Watch sau Law&Order si nu vorbeste decat despre politica, politici economice si monetare, bani si curs valutar (lucruri care pe mine ma plictisesc de moarte).
Ma incadrez destul de bine in echipele astea – n-am vazut Prison Break, recunosc ca citesc cu placere cele 50 de volume pe care le am acum in biblioteca mea din Bucuresti si printre care gasiti cu siguranta Cronicile Wardstone si Lord of the Rings, ascult, la casti, Ana Barbara si Lilibeth Morillo si vorbesc, cand pot, despre nemurirea sufletului… Politica chiar nu-i punctul meu forte.
Lasand la o parte politica si the right topics, visez ca intr-o zi voi lucra intr-o organizatie in care lumea sa se cunoasca suficient pentru a sti despre mine macar cele ce vi le-am spus eu voua asta seara… iar eu despre ei, macar ce hobby-uri au, ce papica le place si despre ce sunt in stare sa vorbeasca pana se aburesc geamurile… 🙂
In articolul cu singurataturile, ziceam de momente cand te simti singur intr-o organizatie…
Are si Emmy dreptatea ei, numai ca o rog sa se uite in urma, cand imi cazuse mie fata si aratam ca un mops, adica ceva de genul asta…
cam asa aratam prin 2008
De ce aratam asa? (e chiar dragals mopsuletul asta, mie imi picasera colturile buzelor si ziceai ca am 40 de ani, nu 28)
Eram intr-un job destul de provocator – „zgriam” cereri de finantare si studii de fezabilitate pe axa III POS CCE si incepusem sa aflu cum e cu cash-flow-ul prin metoda directa si cu analizele cost beneficiu alea mishtocute pentru OI PSI.
N-aveam cu cine vorbi, cu cine ma sfatui… Nimeni, in jurul meu, ori nu stia, ori nu voia sa ma ajute cu… nimic…
Ori de cate ori scoteam ceva din putul gandirii, se gasea cineva sa imi zica ca e o porcarie… Multam fain! Incepusem s-o iau pe campii…
Pe cand ma pregateam sa plec din aceasta firma, am primit CV-ul unei doamne mai in varsta, cu care, intamplator, m-am intalnit si conversat deseori dupa aceea. Stralucea prin competenta, experienta si prin aceea ca fusese director intr-o AM. Cunoscand-o mai bine, am descoperit o doamna deosebita, amuzanta, simpatica, si cred sincer ca ar fi fost o placere sa lucrez cu dansa.
In loc sa o cheme la o discutie, sa vada ce si cum, sefa mea de atunci a zis… „Poate sa iasa la pensie din alta parte”…
Desigur, e mult mai bine sa incerci sa angajezi proaspeti absolventi, pe diplomele carora nici nu s-a uscat bine cerneala… Asa, ai pe cine sa controlezi, dar nu vei avea nicicand competenta.
Din nefericire, a construi o echipa nu este pe lista prioritatilor nimanui… De-aia avem orgolii, de-aia oamenii nu se ajuta si nu se sprijina, si, de-aia, uneori, unii scot castanele din foc cu mana altora…
O sa revin asupra subiectului, cat de curand.
Mel
2 mari aspecte pe ziua de azi… despre implementare…
I. Stiti cum se spune – cand n-ai de lucru, iti faci… si ce-si face omul cu mana lui se cheama lucru manual… M-am apucat sa o ajut pe Ana cu implementari de POS CCE… Nu va spun ca m-am pricopsit cu soacra, eu… care nu ma marit din aceasta cauza (adica nu vreau soacra)… Si ce soacra!!! Aia cu ochiul in ceafa, cu trei nurori, era parfum, nu alta… 🙂
(Acu’ sa nu intelegeti ca Ana o fi vreo vrajitoare… nu… nici poveste… E doar o tipa foarte tipicara, nu stiu sincer de unde mai gaseste resurse sa fie atat de atenta la detalii si cum se mai entuziasmeaza… Eu as incepe sa vorbesc cu „vocile”, sa vedem cum rezolvam treaba)
Suntem pe ultimele sute de metri cu doua proiecte, si pe masura ce ne apropiem de finish, lucrurile devin din ce in ce mai clare…
Ca sa o linistesc pe Emmy, da… am citit… suntem alfabetizate, dar…
Instructiunile de implementare se „imbogatesc” de la o zi la alta… si nu in sensul bun. Mori pe dosarele cu pricina, desi pe bune… n-ar fi mare lucru de facut.
Numa’ ca… de acum 6 luni, cand am inceput noi implementarile, instructiunile tot cresc… si cresc… si apar chestii care atunci nu erau, deci nu le-am urmarit… si care acum sunt? Si deci, ce facem? Urasc cand se schimba regulile jocului in timpul jocului…
Oricum, asa cum bine mi-a atras atentia tot Ana… mi-am dat una peste mana, pentru ca bubitza e la beneficiar si la colaborarea cu al sau consultant si cu onor OI-ul…
II. Aud si de la unii si de la altii de patanii, care mai de care mai dragute…
De exemplu – in Cerere s-a scris informare si publicitate privind proiectul din prima luna (anuntul de lansare), dar toti banii de informare si publicitate au fost prinsi in consultanta (a fost data cu totul, sa mai ia o firmulitza de doi lei jumate o suma frumusica si pe informare si publicitate pe langa managementul de proiect), si consultantul a fost contractat in luna nr. 3. Deci, anuntul de lansare se va fi facut, oare, la 3 luni de la semnarea contractului? Cu aprobarea OI? M-as mira… 🙂
N-o credeam pe colega mea cand imi zicea ca implementarea e SINISTRA!!! Acum o cred, ba… mai mult… subscriu…
Pupici!
Mel
Azi am facut o chestie care nu se face…
Stiti tusea mea, aia cu care ma laudam de vreo 3 luni incoace?
Ei, am tusit cu foarte multa intentie inainte sa torn apa in paharele unor domni veniti in vizita… Pacat ca nu am o gripa noua sau porcina si nici macar o gripa normala nu am (ci o insuficienta respiratorie, ca urmare a unei pneumonii facuta in timpul implementarii TVET-ului din 2004)… Daca ati sti cat m-am ofticat – as fi preferat sa stau in pat 1 luna numai sa o dau mai departe…
Da… Nu m-a ajutat faptul ca mi-am imaginat fetzele gigeilor alora cand eu le ziceam „yes, I love you guys too”… Pur si simplu, de data asta nu a mers…
Si stiti ce m-am ofticat? Ca nu au cerut cafea… Ca aveam si alte ganduri pentru cafeaua lor…
Voi cum va razbunati pe cei care va irita?
M
Comentarii recente