Nu m-am putut abtine si am luat titlul exact asa cum este din sit-ul dailybusiness, preluare prin prietenii de la fonduri-structurale. Iaka link sa va delectati si voi: http://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/10-capcane-din-dosarele-de-finantare-europeana-cum-le-putem-evita-38413
What’s wrong with this picture?
Pai hai sa vedem cele 10 capcane din dosarele de finantare:
1. lansarea programelor de finantare – o problema pentru cunoscatori… unde se povesteste, in tragic, ca, daca in anii ceilalti, bunul Dumnezeu si cu ACIS stiau calendarul de lansare, in 2009, numai bunul Dumnezeu a stiut cand se vor deschide apelurile… Legatura cu dosarul de finantare – nu stiu, n-o vad…
2. Cum sa accesezi fonduri europene, daca nu stii de existenta lor – unde citesc cu stupoare despre insuficienta masurilor de informare si diseminare… Iarasi, nu vad conexiunea cu dosarul de finantare… alta decat, poate, inexistenta acestuia corelata cu inexistenta publicitatii???
3. Nu exista o metodologie batuta in cuie de accesare a fondurilor, recte de realizare a dosarelor de finantare… Hm, cu toate ca sunt de acord ca metodologia cu pricina ar trebui sa fie simpla, simpla, simpla, de sa o poata aplica si beneficiarul, nu sunt de acord cu statementul asta… Fiecare program are particularitatile sale. Daca le-as sti pe toate, as fi mai tare decat ACIS – nu le stiu… Eu zic ca e foarte bine sa nu ai o metodologie comuna pe POR si pe POS DRU, de ex, ca dupa aia, ai de dat cu subsemnatul pana la Doamne-Doamne ca de ce nu ai proiect tehnic pe operatiunea de sanatate si securitate ocupationala…
4. Deciziile se iau pe criterii subiective… Duh!!! Da’ pe ce criterii ati vrea sa se ia deciziile? Daca am criterii de evaluare numite: relevanta, maturitate, sustenabilitate si cost-eficienta, cam cum v-ati gandi sa se ia deciziile?
5. Nimeni nu te ajuta daca ai nevoie de clarificari – nu cred… Mie raspunsurile de la POS DRU cel putin, mi se par geniale… Pe bune… Mi se pare o terapie de soc excelenta, pentru atunci cand ai nevoie de asa ceva. Ideea e in felul urmator – un proiect bine scris, din punctul meu de vedere (si eu nu am castigat inca finantari pe granturi), e un proiect care acopera, in mare, toate cerintele GS. Daca… si aici vine bubitza, consultantul se crede mai dashtept decat GS (si in multe cazuri apare aceasta buba), proiectul nu numai ca nu va fi bun, ci va zbura atat de repede, ca nici nu stii ce-a fost cu el. Am scris, la viata mea, multe balarii – astea de acilea sunt doar de scapat de frustrari… Deci stiu cam ce presupune un proiect pe care nu il poti salva.
6. Bete in roate puse consultantilor – ce treaba are consultantul cu relatia directa beneficiar – autoritate? In afara de ceea ce stiu si eu personal (din experientele de groaza de anul trecut si de anul asta), buba nu e in reglementari, fratilor! E in proasta educatie a celor 2 parti – respectiv consultant si beneficiar si in lipsa de cursuri de cum se scrie dracului un email ca lumea a celor de la autoritatile publice… Leacul = aplicarea unei metodologii de project management corelata cu utilizarea consultantului in primul caz si niste cursuri decente de scris mailuri in al doilea.
7. Probleme cu garantiile – o situatie des intalnita! Yes, prima problema reala a dosarului de finantare… cu un mic comentariu: mi se pare normal ca ala care iti da banu’ sa se asigure ca iti cumperi ce unealta ai zis ca iti cumperi si ca nu te apuci sa o instrainezi in diverse moduri cand dai de greu… O problema reala, cu o solutie tembela…
8. Poti sa accesezi fonduri UE, dar cum aduci partea ta daca bancile nu dau credite? – buna intrebare – nu-i asa ca faci 2 dosare si te duci cu unul la banca / banci, prezentandu-le investitia ta si oportunitatea cu pricina. Sa stiti ca daca luati planul de afaceri in format electronic si in 1+1 sau n exemplare de la Consultant, este dreptul vostru, dragi beneficiari… De-aia il platiti.
9. Fonduri blocate – decizii amanate… Aici mi-a placut in mod deosebit propunerea consultantilor: sa ii selecteze pe toti cei eligibili spre finantare, prin realocarea sumelor pentru apelurile nerealizate in 2009… Genial! Eu as propune acelasi lucru, cu o mica, mica de tot, modificare: consultanta sa fie eligibila intr-un procent mic, mic, mic… Stiti cat de mic? Cam de un PFA normal la cap, care lucreaza 4 ore/zi pe un proiect si 4 ore/zi pe alt proiect. Cam asa de mic…
10. Atitudinea functionarilor publici – o mare problema… Sincer, pe asta chiar n-o inteleg. V-am spus de un milion de ori ca nu e vina lor – nu ma refer la cei indolenti, care nu stiu sa scrie mailuri si care stau cu fundul pe diverse aprobari… Exista si oameni de calitate in sistem, care chiar vor sa te ajute. Sistemul are nu una, ci mai multe probleme. Imi place mult ca cei care dau cu cheatra in functionarii cei publici sunt consultantii, unii dintre ei fosti functionari publici ei insisi, pana nu demult… Unii dintre ei dand consultanta pe proiectele alea mari de institution building si training pentru absorbtia fondurilor celor structurale… Mi-e greatza!
Acum hai sa vedem cele 10 probleme reale ale dosarelor de finantare, cateva dinainte de depunere, cateva dupa…
– la scriere
1. pornim de la „cati bani putem sa luam”, in loc de „ce problema putem sa solutionam”
2. haosul din management la privati este la fel de mare ca cel din public – asta e valabil si pentru beneficiar si pentru consultant
3. nu exista un organizational assessment si nici un risk assessment, ceea ce face ca proiectele sa fie slabe din start
– la evaluare:
4. unii evaluatori sunt selectati pe principiul: „luam pe oricine”, asa cum a fost boul care a evaluat cererea mea de finantare pentru autism… habar nu avea cu ce se mananca asistenta pentru persoanele cu autism si nici nu a citit, ca nu stie goagl…
5. unii consultanti se precipita pe ultima suta de metri si o comit…
6. unii beneficiari se precipita pe ultima suta de metri si o comit…
– la implementare:
7. neexistand 3, apar o multime de probleme… una dintre ele e aia cu prefinantarea si cu finantarea pana la obtinerea rambursarii cheltuielilor
8. neexistand 1, apar o multime de intoarceri si contorsionari si, dupa parerea mea, cei care si-o iau pe aceasta tema, si-o iau pe barba lor
9. existand 2, este evident ca va fi acelasi haos si la implementarea proiectului
si
10. consultantii care lucra pe implementare au dreptul de a se plange: unii sunt neutilizati, iar altii plang de epuizare…
Melania
PS1: Inainte sa cititi postarea mea, luati 5 minute si cititi si articolul de pe dailybusiness… Altfel nu veti intelege decat ca am luat-o rau de tot pe campii…
PS2: Am acum o serie de lesinuri de fericire, impreuna cu colega mea – sambata am ajutat-o sa puna ordine in documentele de implementare si astazi am primit de la Beneficiar confirmarea ca psita de audit este, in final, corecta si usor accesibila…
Acum multi ani, atat de multi incat nici mie nu imi vine sa cred cum au trecut, am primit scris pe o hartie din aia de matematica urmatorul citat:
„Nothing is more common than to talk of a friend, nothing more difficult than to find one”
Mi-a placut atat de mult, incat l-am retinut. De asemenea, am incercat sa retin si mesajul pe care il deduceam de aici: „Mel, dintre toti oamenii pe care ii cunosti, cei mai multi asta sunt: cunostinte… Cei adevarati sunt putini si sufletul tau ii va sti, pentru ca ei iti vor raspunde mereu in acelasi fel in care le raspunzi tu.”
In timp, am realizat ca lucrurile nu stateau chiar asa: unii dintre prietenii mei alegeau sa raspunda afectiunii mele cu o lipsa totala de afectiune, acceptarii mele, cu rautati, respectului meu, cu indiferenta. De aceea, pot spune acum ca prietenii mei se numara pe degetele de la o mana, cu indulgenta doua… si nu trebuie sa ma descalt.
Nu stiu daca dau cu tema de o megatona… Nu stiu nici daca merita, mai ales in ziua de azi, cand prietenia este demonetizata complet. Suntem prieteni online, suntem prieteni pentru ca ne citim / comentam blogurile, suntem prieteni de la serviciu, k iesim la o bere, dar nu stim, de fapt, care e al doilea nume, etc…
Am toate tipurile astea de prieteni. Dar am si prieteni reali. Prieteni care imi spun mereu cand exagerez, prieteni care ma trateaza cu respect, prieteni care ma ridica… prieteni care m-au vazut reactionand urat – si aici chiar vreau sa zic URAT!!! si care tot ma considera prietena lor…
Ce a adus tema asta? Ei bine, o falsa presupunere… Acu’ ceva ani, mai putini decat atunci cand citatul de mai sus a intrat in mintea mea, aveam o foarte buna prietena.
Ea intarzia intotdeauna cel putin juma’ de ora la orice intalnire pe care o stabileam, era tot timpul ahtiata dupa complimente, problemele ei erau cele mai grele, iar lucrurile care i se intamplau ei, cele mai importante. Este un suflet deosebit, care a reusit sa obtina tot ceea ce si-a dorit – s-a maritat cu cel pe care il iubea, are meseria pe care si-a dorit-o si cred ca e extrem de fericita. Nu stiu sigur, pentru ca nu mai suntem prietene.
Eu sunt o persoana foarte simpla, care poarta ochelari pretend roz. Nu ii vedeti in poza (care oricum e mai reusita decat originalul in 90% din cazuri)… Pentru mine, oamenii sunt intotdeauna mai buni decat sunt, de fapt. Gasesc in chestia asta un lucru extraordinar.
Acea prietena a mea stia lucrul acesta si se folosea de el. Pana intr-o zi, cand m-a calcat urat de tot pe coada… si a primit exact ce i se pregatea de mult. Se pare ca fusese avertizata – nu de mine, ci de altii. Se pare ca i se spusese ca, la un moment dat, bleaga asta de Mel o sa reactioneze. Nu a crezut si a fost o mare, mare greseala.
Eu nu am regretat nici un moment ca nu mai suntem prietene. De fapt, nici nu fuseseram vreodata. Cred.
Vedeti voi, blogul asta e pur si simplu un loc unde imi arunc gandurile… poate pentru ca stiu ca mai sunt si altii care gandesc asa, si nu au curajul, timpul sau vointa sa o faca.
In incheiere – pentru ca am aberat destul – iaka si niste „not to do” de la mine:
– la munca nu te duci sa te imprietenesti cu seful… E sef, asta e rolul lui si asta trebuie sa fie… Nu traim in societatea unde este posibil sa ii spui „Gicule, chestia asta e total deplasata” sau sa il bati la tenis.
– la munca nu te duci sa te imprietenesti cu colegii… E surpriza placuta care se intampla uneori. Dar foarte rar. Deci, colegii nu ti-s prieteni. Quite the opposite.
– prietenii prietenilor tai nu sunt prietenii tai… Sunt prietenii lor… Si gata!
– prietenii cei mai buni pe care ti-i poti dori au 4 picioare, in general nu-s de tinut in apartament si sunt problematici ca trebe castrati, plimbati, hraniti si asa mai departe…
my best friend
Ma rog, nu era decat 29% pana in 01.01.2010… si dupa, va fi 31,3%.
Este vorba despre contributia la pensii a persoanelor fizice autorizate… printre altii…
Continuam cu un citat:
„Arta taxării e ca atunci când jumuleşti o gâscă vie şi obţii cea mai mare grămadă de pene cu cele mai puţine ţipete. ” (Jean-Baptiste Colbert)
De ce nu ne revoltam?
De ce nu urlam?
Pentru ca oricat de rau am urla, noi, cei care ne chinuim, ca tineri intreprinzatori, sa facem CEVA… nu tzipam suficient de tare. Peste noi, tzipa si mai tare pensionarii catre care se duc cei, in medie, 30% din banii nostri.
Ce a facut statul cu contributiile lor? A platit pensiile parintilor lor…
Cumnata mea imi zice mereu: „trebuie sa ai si tu un copil al tau” (mie nu imi plac copiii)…
Pana acum, nu am realizat de ce ar trebui sa am copii. Acum, cu groaza, realizez ca ar trebui sa am cel putin doi, care sa plateasca pensii si pentru ma-sa si pentru ta-su’, sau macar sa ne aleaga un azil k lumea.
Pentru final, delectati-va cu un alt citat, de data asta din Milton Friedman. Daca memoria nu ma inseala, a fost printre cei mai mari promotori ai curentului liberal in economie:
Sunt pentru reducerea taxelor în orice circumstanţe şi cu orice scuză, pentru orice motiv, oricând este posibil.
Milton Friedman
1. toleranta – cu sensul de ingaduinta, indulgenta
2. sensibilitate – cu sensul de capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate
3. integritate – cu sensul de insusirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate
4. autenticitate – faptul sau insusirea de a fi autentic, original
5. umilinta – smerenie
6. Si, ultima, dar poate cea mai importanta – altruismul – Atitudine morala sau dispozitie sufleteasca a celui care actionează dezinteresat in favoarea altora; doctrina morala care preconizeaza o asemenea atitudine, sau generozitate pur si simplu
E o preluare – nu mi-a venit mie ideea… Desi tot pritoceam si eu niste trasaturi de caracter dezirabile de vreo 6 luni incoa…
Ale voastre preferate care sunt?
M
Iaka neshte probleme asa zise de maxima importanta, care mie mi se par de tot rasul… Dupa „dilemele” de la inceputul saptamanii, mi se par numa’ bune… Si stiu, imi veti spune, „girl, you have got an obsession!!!”
De ce consultantii vor laptopuri la intalniri?
Dezavantaj – vazut de Melania – sunt grele, iar la intalniri prefer sa ma uit in ochii clientului si sa imi notez cu manuta proprie si personala ce vrea dansul. Consider ca e respect pentru client sa ii acord atentia mea intr-un procent de 100%. Lui, nu bijoux-ului meu de notebook cu ultimul vista care ii mananca zilele si celui mai sfant dintre sfinti…
De ce consultantii trebuie sa fie intotdeauna impaciuitori si sa nu ii spuna clientului cand nu are dreptate?
Dezavantaj – vazut de Melania, evident – la un moment dat, tot se rupe pisica. Nu e mai bine sa ii spui omului de la inceput unde exista asteptari mai mari decat realitatea si unde are sanse? Ai avantajul credibilitatii. Plus, nu ajungi la discutii de genul: „dar voi nu mi-ati spus”… Inca o data, cine si-a cumparat consultant, sa il foloseasca… Nefolosit, consultantul expira si incepe sa faca urat. Nu-i o priveliste frumoasa…
De ce oamenii persista in a continua relatii cu clienti dificili si neseriosi?
Dezavantaj – major waste of time… Nu mai comentez pierderile de neuroni, care, de la o varsta incolo, nu se mai regenereaza!!!
Cum ne comportam cu clientii dificili si neseriosi?
Topul 3 al comportamentelor mele, cronologic (adica de cand eram mai tanara si pana in prezent):
3. ii trimiti direct la mama naibii… Dezavantaj major: nu mananci. Avantaj major: iti pastrezi o mare parte din neuroni intacti si treci la nivelul urmator.
2. incerci sa ii intelegi – empatizezi… Dezavantaj major: incep sa moara din neuroni. Avantaj major – nu exista.
1. ii ignori. Dezavantaj major: e foarte greu sa faci asta. Presupune un nivel de nesimtire intelectuala si psihologica incredibil, greu de atins pentru oamenii normali. Dar, dupa ce ai vazut suficient de multe lucruri, va rog sa ma credeti, reusesti fara prea multe probleme. E o chestie zen. Avantaj major: solicita memoria si imaginatia, stimuleaza creativitatea, previne AVC-urile si incetineste aparitia dementelor.
Si una legata de bloguri si bloggeri:
De ce unii oameni folosesc ghilimele si parabole? Eu am explicat de ce la inceputurile blogului astuia – n-am priceput de ce le folosesc altii… Si de ce scriu muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult? De ce isi dau dizertatii in fiecare postare?
Comentarii recente