Bine zicea tata cand imi zicea ca o sa imi pot alege o baba dupa calendarul vechi… Se pare ca frate-meu si cu mamaele noastre sunt singurii din familie care vorbesc fara sa isi traga nasul… Si eu, ca ieri pe ziua am dormit 6 ore jumate (cu intreruperi) si am reusit sa imi salvez sanatatea…
Tocmai cand ziceam si eu ca gata! trece iarna, uite ca n-a trecut! (Cara, darling, legatura ta la Sf. Petru nu e tocmai ok… Uite, te-a mintit cu nerusinare – acum o luna ziceai de ultima zapada si cred ca au fost 3 pana acum).
Ieri n-am facut deloc munca de gandire. DELOC! Neuronul s-a linistit complet. Cu exceptia a doua momente cand a trebuit sa faca un mic efort de coerenta, restul zilei a fost de-a dreptul genial.
Exemplu de chestii simpatice, care nu necesita neuroni, dar destind:
– citit glume
– vazut rochii de seara, impreuna cu cea mai buna prietena (pe mess)
– analizat dpdv sociologic pe clientul / seful / iubitul / prietena cuiva (pe mess, skype sau telefon – nu recomandam telefonul din cauza de radiatii…)
De unde si titlul… zilei – 100%!!!
„Deprima-te 100%” sau „infurie-te 100%” sau „fii nebun(a) 100%” sau „fii in charge 100%” sau „munceste 100%”…
De ce?
Pentru ca daca nu dai 100% din tot ce ai tu mai bun intr-o situatie, pur si simplu n-o sa iasa asa de mishto ca atunci cand esti pe deplin si cu toate puterile si inspiratia ta in situatia aia…
Ca sa zic asa, e mai mult un sfat pentru mine…
Melania
Ok…
Mie mi se lichefiaza creierii si imi curg pe urechi azi, din varii cauze… Una dintre ele, de ordin profesional personal (adica e profesional, da’ nu scriu despre chestia asta acilea din respect pentru cititori – prea multe stelute si simboluri, if ya follow me)… Celelalte, de ordin mai putin personal si foarte publice, deci scriu despre ele, ca sa ma combateti si sa imi spuneti sa ma duc sa ma culc (ceea ce voi si face, ca ma ia o raceala cu strigaturi).
O iau sistematic…
– AM POS DRU are un nou director interimar…
– AM POS DRU externalizeaza oaresice servicii de evaluare si analiza dosare catre o firma de consultanta (cvasi-necunoscuta, daca ma intrebati pe mine), dar… culmea, cu doua referinte frumoase la romanica… (acilishea)
Anyway, astea sunt mici copii pe langa ceea ce imi place mie sa numesc „strategia de tampire a poporului roman”…
Strategia cu pricina se cheama training corporatist si inductie si pana mea, ca nu mai stiu ce sa mai zic ca scot fum pe urechi si imi jeneaza imaginea pe ecran…
Companiile (cele mai multe dintre ele) vor training pe leadership, schimbarea culturala lui peste, negociere si comunicare, tehnici de vanzari si finante pentru non-finantisti si alte balarii, care pe mine nu ma incalzesc cu absolut nimic.
Adica… Citesc acilea acilea si acilea, despre cele doua minunatii ale secolului… Ca idee, la al doilea articol, cel cu dramuirea bugetului de training, am pus si eu un comentariu care se chema „sa mai cream niste leaderi, ca si-asa la sapa nu mai e nimeni” sau ceva de genul, pe care Cara l-a apreciat ca fiind cam off-topic si probabil de-aia nici nu a aparut pana acum…
Deci!!!
Pe bietii romani ii ia mama dracului sub o multime de taxe si impozite, sanatatea e cu un picior in groapa, iar educatia romaneasca este intr-un roller-coaster…
Dupa ce ca onor angajatorii se plang ca disperatii de calitatea absolventilor de facultati de pe la romanica (si au buna dreptate), iar absolventii cu pricina, cei mai multi ajung sa lucreze in cu totul si cu totul alte domenii decat cele de asa-zisa specializare (gen taximetrie, T-H-R, etc.), ne gasim in sinistra situatie de a ne cumpara din ce in ce mai des pantofi noi, haine noi, mobila noua si asa mai incolo, pentru ca nu mai exista meseriasi care sa coasa, sa repare si mai stiu eu ce sa mai faca…
Pot sa fiu rea? Normal ca pot, doar e blogul meu… Dorinta mea de cetatean al U-E este urmatoarea:
in 2035, Romania sa aiba 16.000.000 de absolventi de ciclu de licenta, conform Bologna… (daca totul o sa fie cum prezicea Misu Lotreanu, asta va fi total populatie, inclusiv rromii)
Nici nu cred ca e greu de atins…
Melania
Stiti povestea cu babele? De la 1 martie pana la 9 martie, aveti de ales o zi – asa cum este acea zi, asa va fi si anul vostru. Nu stiu de ce le zice babe, ca de! babe frumoase cine a mai vazut??? Dar nu ma cert cu traditia…
Azi e baba mea (si a mamei mele) – nu e o baba prea promitatoare, e cam trista ea, asa… Cel putin asa o vad de la geamul fumuriu al biroului meu de la etajul V, in combinatie cu lumina artificiala din camera…
Tot azi este si ziua femeii… aia oficiala… Ca ziua noastra e in fiecare zi, da? Sau, cel putin, putem incerca sa facem sa fie asa.
V-am zis ca am fost numai femei in echipa care a mers la Tirgu Mures? V-am zis ca am fost numai fete la masterul de Managementul Educatiei Adultilor? (bine, asa cum spune Dl. Prof. Soitu, „intre noi, fetele…”)
Raman de cele mai multe ori muta in fata vointei, ambitiei, puterii de sacrificiu, veseliei, simtului umorului, dragostei nemasurate pentru familie si a prieteniei femeilor din jurul meu…
Daca aveti timp sa va uitati pe videoclipuri, bine… mie mi se par nimerite… pentru ca uitam prea des cat de mishto suntem noi, femeile…
Is there life out there – Reba Mc Entire
She's not just a pretty face– Shania Twain
Si asta cred ca e una dintre cele mai bune descrieri a ceea ce inseamna sa fii femeie…
„Women can be strong, be smart, be sexy, be mothers, be wives, and be powerful. We don’t need to compromise.” (Amber Valetta)
Mai intai si mai intai, va urez sa aveti o primavara superba, cu mic, cu mare, fete si baieti, din consultanta si mai ales din afara ei!!!
Vreme indelungata am crezut ca nu voi putea trai fara TIC (respectiv tehnologia informatiei si comunicatiilor si mai pe romaneste, NET), da’ uite ca se poate… Ce-i drept, imi vine sa ma urc pe pereti si sa dau in cap celor care sunt in apropiere, da’ supravietuiesc.
Blogu’ saracu’ are probleme majore de actualizare, tehnice (astea sunt principale, ca mi s-a bushit placa grafica si vad numai curcubee p-acilea – ROG NU VENITI CU SFATURI SI SOLUTII) si de timp al autoarei, care sunt (laughing out loud), pentru ca saptamanile astea doua am fost plecata (inca mai sunt) pe campiile si dealurile tarii, cu trebi.
Primul fapt divers – si neprevazut – a fost ca sheful m-a dat disparuta de pe la serviciu… Intai concediu cu teza de master, apoi proiect – ce face, dom’le, fata asta? Noroc ca nu sunt singura, deci am alibi si dovezi (am facut poze) ce pot dovedi ca nu am stat degeaba… Stai, k in poze apare numa’ colega-mea… Gata, maine face ea poze!!!
Al doilea fapt divers – si absolut neprevazut – e ca la hotelul nostru absolut fantastic (suntem langa Tirgu Mures), dimineata pe la 3 (adica atunci cand visele-s mai dulci si somnul REM mai lung si deci mai odihnitor), se pornesc decibelii de langa autostrada sa ma trezeasca…
Al treilea fapt divers – si prevazut, dar asumat – mi-am lasat amicele si familionul in galeata… Avand de lucru 8-10 ore / zi, ca e de alergat pe acilea, nu mai am timp nici de mancat, nici de mers la toaleta, nici de vorbit la telefon… sunt o denaturata… ce sa mai zic? Dragii mei si dragele mele, va rog eu sa va programati crizele si frustrarile saptamana viitoare, iar daca e vro urgenta, trimiteti sms… I’ll get back to you… 🙂
Legat de alergatura de zilele astea (care se termina sambata, pentru cei care asteapta o postare mai mishto), am mai descoperit niste functionari publici (mai inalti si mai mici), care imi plac la nebunie… Pe langa ca, probabil, barbatilor din administratia publica romaneasca, le explodeaza creierii cand vad, citez din clasici in viata, „3 matracuci de Bucuresti care mai si stiu despre ce vorbesc”, concluzia mea privind descentralizarea administrativa in Romanica e urmatoarea (n-am bullet-uri, ci numai liniute):
– exista oameni bine intentionati si (bine) pregatiti, care cunosc problemele locale
– care nu au resurse financiare si instrumente la nivel local de solutionare a problemelor
– carora nu li s-a explicat ce e aia planificare strategica si ce e ala parteneriat
– si carora li se da sistematic in cap cand incearca sa faca dracului ceva…
Mi se face rau ori de cate ori intreb de starea sanatatii populatiei, de saracie, de abandon scolar, de somaj, de evidenta populatiei (raspunsurile sunt, if any, confuze)… Mi se face rau, pentru ca, la intoarcere la hotel, seara, vad fetitele vesele pe marginea drumului…
Toti cei cu care am vorbit zilele astea (voi mai povesti, probabil, pe masura ce incep si neuronii mei sa se relaxeze), considera ca situatia actuala a Romaniei are radacinile in calitatea scazuta a vietii la sate… Incep sa cred ca au mare dreptate: am vizitat comunitati rurale unde nu se stie exact cati navetisti se duc la oras sa munceasca (in mare, 30-40%, la ochiometru si nu ii punem pe cei cu masini proprii, ci doar detinatorii de abonamente minus elevii de liceu), unde comuna se declara industriala, desi n-are nici urma de fabrici si uzine pe teritoriu si agricultura e in floare (mai ales aia de semi-subzistenta)… Ce ma sperie e ca lucrul asta e generalizat, cred, la nivelul intregii tari…
Azi sunt cuprinsa de un sentiment nasol de neputinta: am citit analize de nevoi de instruire care spun ca problemele administratiei publice locale romanesti in accesarea fondurilor sunt x, y, z (lipsa specialistilor in elaborare de proiecte, in implementare de proiecte, lipsa cofinantarii, lipsa unei structuri de specialitate in managementul si planificarea strategica, informarea de slaba calitate privind oportunitatile de finantare, etc). Adevarul este pe la mijloc: majoritatea oamenilor din administratia publica locala au cunostinte suficiente pentru a purta o discutie la nivel optim privind prioritatile de dezvoltare, asteptarile comunitatii si problemele acesteia (chiar si secretarii de primarie au aceste competente), sunt umblati prin suficiente locuri pentru a sti ce trebuie facut si cum, si au o relatie mai umana cu beneficiarul final de servicii publice locale – cetateanul… Ce-i drept, sunt si extreme, dar pe medie, lumea stie ce are de facut.
Si, pentru ca vazui aceste fenomene, stau si eu si ma intreb: „Bibicule, ca tot stii tu sa le spui asa frumos, de ce mama naibii nu se misca nimic in tara asta?”
Melania
: the faculty or phenomenon of finding valuable or agreeable things not sought for; also : an instance of this
Nu ma joc cu voi jocul „un cuvant pe zi”… Pe bune!
O chestie draguta pe ziua de azi e ca am cumparat o carte de Vlahuta – are romanul Dan si niste nuvele si schite (partea de dupa steluta e doar „Nuvele”).
La 1889, Vlahuta zicea – evident, in limbajul de pe vremea aceea – ceea ce zic eu de 1 an si mai bine de zile, legat de educatie… si scoala…
La 1887, tot el zicea ceea ce spune Cara si ceea ce zic unii dintre comentatorii de pe blog – si chiar si eu – despre nevertebrati (voi nu aveti de unde sa stiti ce-s aia – oamenii care nu au coloana vertebrala…, aka si moluste, in vocabularul meu).
Printr-o intamplare fericita sau printr-o coincidenta, am cumparat cartea asta intr-o zi pe care o voi tine minte toata viata mea: ziua in care am luat a doua patalama de master. E vorba de un master in Managementul Educatiei Adultilor.
O fi fost Doamne-Doamne, sau spiritul bun al lumii asteia, cert e ca ziua asta mi-a oferit mai multe ocazii de bucurie:
– am scapat de master (cu scuzele de rigoare – o sa imi fie foarte dor de toti cei de la Iasi si de colegele mele din toata tara)
– am primit un frumos compliment de la unul dintre profesorii pe care ii admir enorm (D-na Carmen Cretu) si anume ca „am stofa de formator”… si mi-au mai confirmat-o 3 colege…
– am luat cartea asta, pe care am aproape terminat-o si am descoperit ce va spusei mai sus… cu concluzia ca nu sunt eu tampita si ca intr-adevar, e nevoie de responsabilitate si ca radacinile problemelor poporului astuia is mai vechi decat am vrea noi s-o recunoastem…
Revolution, people!
Melania
Comentarii recente