Ce mai lipsea din actuala criza economico-financiara si de toate felurile? Ei, bine, poate doar Biserica…
Insa, intr-un articol pe care il gasiti aici, organul cel mai inalt al acesteia (atentie! habar nu am daca e sau nu e cea mai mare si grozava autoritate executiva sau de care o fi a Bisericii), Patriarhia, vine si spune ca lucrarile la lacasurile de cult ar trebui continuate…Iata si motivatia:
„Consideram inselatoare opinia conform careia trebuie facute economii, inclusiv prin sistarea lucrarilor la lacasurile de cult aflate in constructie, deoarece prin edificarea unui lacas de cult se intareste solidaritatea si cooperarea dintre credinciosi, inclusiv intarirea vietii spirituale, care permite oamenilor sa depaseasca orice fel de criza, fara sa se autodemoleze, ajungand la deznadejde sau la dezumanizare. In eventualitatea intreruperii lucrarilor deja incepute sau a amanarii inceperii construirii de noi biserici deja proiectate exista riscul deteriorarii rapide a constructiei aflate in curs de executie, precum si a materialelor de constructie achizitionate”, potrivit unui comunicat al Patriarhiei Romane, citat de Mediafax.
Culmea e ca sunt de acord, partial, cu cele spuse de comunicat…
Autostrada aia faimoasa, de multe miliarde de dolari… Pentru aia nu s-au cheltuit bani pe materiale, pe exproprieri, pe tot felul de autorizatii, avize si acorduri si acordulete? Pai alea nu inseamna nimic?
Sau poate nici n-or mai fi existand materialele si ce s-o mai fi cumparat…
Asa, niste tipi, care ar trebui, in opinia mea, sa munceasca, isi exprima parerile despre educatia religioasa aici. Eu am facut parte din generatia care a facut ore de religie. Mi-ar fi placut o abordare mai… universala a acesteia, exact cum spun unii si altii chiar pe forumul asta – era mai buna o educatie privind istoria religiilor, ca sa nu cresc sa am prejudecati privind Islamul sau iudaismul. Eu nu le am… da’ altii poate nu-s asa destupati ca mine.
Eu sunt nascuta ortodoxa… sunt un copil al generatiilor care treceau pe langa biserica si nu intrau (dar, din cate stiu, ai mei isi faceau cruce in gand, pe ascuns). Am fost invatata „Inger, ingerasul meu” si „Tatal Nostru” de bunici. Bunicul meu din partea tatei, Dumnezeu sa il odihneasca, era un tip dur de tot, dar tinea la datini si la sarbatori.
Pe unde am fost, am cunoscut oameni credinciosi si oameni necredinciosi. Am cunoscut oameni pentru care Biserica era un loc de refugiu, pe care propriii copii ii priveau ciudat. Si totusi, credinta le-a fost intotdeauna un sprijin si, in ciuda tuturor, oamenii astia rezista si tin capul sus. Am cunoscut oameni pentru care Dumnezeu nu inseamna absolut nimic – am lucrat pentru oameni de genul asta…
Si am crescut intr-o perioada in care credinta si Dumnezeu is chestii mult prea mari ca sa le pricepem noi, toti prostii… si nu sunt trendy deloc…
Eu cred. Cred ca exista Cineva sau Ceva, dupa umorul sau, uneori cred ca poate fi femeie, iar uneori barbat… care ne pazeste fiecare pas. Dar nu imi trebuie sa ii spun „Dumnezeu” sau „Allah” sau in orice alt fel.
Cred in puterea unui dar facut din inima. Cred in toleranta… Cred intr-o mai mare sau mai mica doza de umilinta… Cred ca roata se intoarce, orice am face…Cred ca prietenia si colegialitatea nu sunt doar niste cuvinte din DEX.
De asta nu sunt de acord cu sefii Bisericii romanesti… Dumnezeu e peste tot. Dumnezeu e in mainile chirurgului care te opereaza, e in acel educator care iti ofera stiinta, este in persoana care te ingrijeste, este cu tine cand mergi sa cumperi de mancare si e aproape si atunci cand te tunzi… Si cine m-a vazut pe mine imediat dupa ce m-am tuns stie de ce…
Eu sunt de parerea lui Munthe – te poti ruga oriunde, la orice cotitura, dar nu poti opera oriunde… Mai bine construim mai multe spitale, decat mai multe biserici… Dar asta e doar parerea mea…
Oricum, mergand zilele trecute cu taxi-ul, am avut surpriza sa am o discutie cu un domn sofer, care lucra part time ca taximetrist si care mi-a spus, foarte linistit – in ciuda traficului – ca el isi gaseste linistea in Biblie… Ca pot sa rad, dar asta este modul lui de a se descurca in lumea si in ziua de azi…
Nu m-am gandit pana acum la Dumnezeu intr-un proiect… Ma intreb cum ar arata El acolo.
M
Una dintre poeziile mele preferate, Noaptea de decemvrie, de Macedonski, si cele mai noi declaratii ale stimabililor consultanti de Pipera, aici.
In conformitate cu doua minti luminate, eminente ale Kapemeghe-ului, citez: „in plina criza, Romania iroseste oportunitatea fondurilor europene”.
Parerea mea, daca taceau, filozofi ramaneau… Insa, ca toate eminentele, evident, nu s-au putut abtine si au dat drumul la diverse fasuri, ca nu pot sa le zic altfel.
Deci…
Romania n-a absorbit cine stie ce, dar nu-i nimic, ca, de fapt, nici unele dintre celelalte tari ale UE mai noi n-au absorbit mare lucru. Asa e, nu e nici un bai.
Din experienta Ungariei, Poloniei, Sloveniei si a celorlalte tari intrate in 2004, banuiesc ca n-a putut invata nimeni, pentru ca, nu-i asa, ele au avut doar juma de exercitiu de programare si oricum, erau la inceput.
Apoi, „vestile bune sunt ca in domeniul cercetarii & dezvoltarii si al resurselor umane absorbtia fondurilor structurale a fost mai eficienta”… Mie astea nu mi se par vesti bune, chiar dimpotriva… Dar, de! E bine ca avem mobilitate, flexibilitate, flexi-securitate si alte povesti balarii, dar n-avem drumuri, poduri, energie si alte chestii absolut triviale…
Mai departe…
Madama care dadea interviul, placandu-i sa se auda vorbind, mai zice: „Romania este membra a Uniunii Europene de patru ani deja, iar fondurile disponibile au un termen limita pana la care pot fi folosite, respectiv pana in anul 2013. Este esential ca toate departamentele guvernamentale implicate in gestionarea fondurilor UE sa depuna eforturi concertate pentru imbunatatirea performantelor”
Zau? Ei, uite, ca nu stiam asta. Deci, fondurile disponibile pot fi folosite pana in anul 2013… Bun! Numai pana atunci? Sigur, sigur? Nu pana in 2015? Ca parca asa era ultima data cand am citit eu niste ghiduri – disbursarea se face nu mai tarziu de 31.12. 2015…
Si mai departe… hai, inca un pic! Mai puteti un pic, da?
“Fondurile europene reprezinta o oportunitate unica de imbunatatire a infrastructurii in Romania si de incurajare a investitiilor. Acestea ar putea fi considerate elemente ale unei dezvoltari in spirala. In plus, pe termen scurt, proiectele de infrastructura vor crea locuri de munca si vor stimula economia, in special industria materialelor de constructii, care a fost in mod deosebit lovita de recesiune. Guvernul ar trebui sa acorde prioritate maxima utilizarii eficiente a acestei surse de finantare, incomparabil mai benefica Romaniei decat imprumuturile externe sau de pe piata bancara”, mentioneaza aceeasi doamna. Cred ca la momentul asta, entuziasmul ei era la cote maxime…
Asadar,
„Rămâne nălucă în zarea pustiei
Regina trufaşă, regina magiei,
Frumoasa lui Meka — tot visul ţintit,
Şi vede pe-o iasmă că-i trece sub poartă…
Pe când şovăieşte cămila ce-l poartă…
Şi-n Meka străbate drumeţul pocit,
Plecat şchiop şi searbăd pe drumul cotit
Pe când şovăieşte cămila ce-l poartă…”
Oportunitate unica pentru ce?
Nu stiu de cand nu am mai vazut un document decent de programare la nivel local, inserat intr-un document decent de programare la nivel regional. Nu stiu de cand nu am mai auzit de un proiect necesar si strategic pe bune.
Utilizare eficienta cum?
Toate nenorocitele de licitatii care apar sunt pe pretul cel mai mic, pe principiul ca acolo nu face nici dracu’ contestatie. Tara arde si baba se piaptana…
Si, sa nu uitam – ca poate altii au uitat, de la inaltimea celor nu stiu cate evaluari intermediare de programe operationale pe care le au in implementare, ca exista si o chestie absolut neimportanta numita COFINANTARE… Baieti, there is a reason why the world is fucked up, da’ nu vi-l zic eu, ca voi sunteti eminentele…
Cu scarba… Eu.
Stateam azi si ma gandeam… asa, ca omul din popor…
Cine beneficiaza, de fapt, de proiectele pe hasher?
Eu am mai multe amice someroaice sau disponibilizate recent, care ar vrea sa mearga la un curs de oaresice re-calificare / specializare / perfectionare… dar nu stiu de unde sa ia informatia. Culmea e ca se afla in zone defavorizate, unde stiu eu ca exista proiecte finantate de POS DRU pe partea de masuri active, dar ele nu stiu. Le-am zis sa intrebe la ALOFM, sa intrebe pe la asociatii si fundatii, sa dea cu google… Informatia e aproape inexistenta.
Si ma intreb, asa, ca omul din popor daca banii aia nu se cheltuiesc aiurea…
Cum putem sa avem un impact al fondurilor europene pentru dezvoltarea capitalului uman, daca fondurile nu ajung la cei la care ar trebui sa ajunga? Cum putem avea tupeul sa cerem ca economia sa se dezvolte, forta de munca sa se mobilizeze si sa se flexibilizeze si adapteze, daca proiectele astea ating doar o parte infima a populatiei active? Si, mai ales, cum putem avea pretentia sa spunem ca un proiect este „strategic” daca grupul tinta este infim, in schimb 2 ani de zile se face cercetare?
Va povesteam despre CRESCO… Desi avem cam 6 luni puse cap-coada de studii si metodologii, instrumentarul fiind elaborat as-you-go, grupul tinta era de 5% din total sector, adica 5000 de persoane… La care, OI-ul – e cam mare grupul tinta… Ce s-o mai intampla, mai vedem…
M
– nervii… sunt la pamant… nu, sub pamant….
Adica… zice cineva ceva, si te apuci si sari in sus mai ceva ca pe trambulina…
– memoria de scurta durata…
Nu mai functioneaza deloc… Apropos ce ziceam eu aici?
– umflatul picioarelor, retentia apei si alte povesti de groaza…
Ieri seara aveam gleznele unei femei de 88 de ani, bolnava de cancer… M-am speriat ingrozitor…
Concluzia:
Cand o sa imi revina memoria de scurta durata, probabil ca tot voi fi de acord cu asta: faceti ore suplimentare numai cand si daca este nevoie… Nu mancati chinezeasca in noaptea cu pricina… Beti doar apa plata cu lamaie…
A… Concluzia era ca orele suplimentare dauneaza grav sanatatii…. Daca nu ma credeti, vedeti si voi care era speranta de viata a celor care munceau 14-16 ore/zi
Incep cu un comentariu la commentul Carei – azi noapte nu mi-am facut somnicul de frumusete, m-ai trezit tu (norocul meu) si am o ingrozitoare senzatie ca ar trebui sa fiu undeva… si stiu si unde… in pat!!!
Anyway, pentru ca nu sunt in pat si pentru ca am luat si 133-ul ca sa ma distrez, ce pot sa va spun? Am ajuns sa imi pun o intrebare normala, zic eu, pentru zilele noastre… E bataia rupta din rai? Chiar creste acolo unde da mama? (ce creste, in afara de cucuie?)
Ma aflam in 133. Facand abstractie de faptul ca mama cu pricina era tiganca (dar n-are nici o relevanta, si tata si frate-meu ziceau ca Mama Tola i-a batut cu papucul… si ea nu e tiganca), povestea suna cam asa:
Se ia un copil tampit, caruia urmeaza sa ii cada dintele… Doare de mori, daca nu va mai aduceti aminte… Si e ingrozitor de iritant… Desigur, in acest context, copilul cu pricina parea si mai tampit comparativ cu zilele sale bune… Mama, saraca, i-a zis sa taca si sa nu mai umble la dinte. El, nu si nu… A inceput sa urle, dupa care, isteric, a inceput sa se inece. Ma-sa l-a luat cu binisorul, dupa care nu a mai rabdat si l-a pocnit. Soc… L-a pocnit o data, l-a pocnit de doua ori… Eu ma gandeam: „cucoana, opreste-te! altul nu mai faci!”
Cand copilul a inceput sa urle si mai tare – era clar, doar nu isi imagina tanti ca ala micu’ o sa taca si o sa faca mumos – tipa a scos papucul si i-a tras o serie de lovituri… Dupa care, nesatisfacuta de rezultate – copchilu’ doar se ineca – i-a mai dat si niste palme si niste pumni…
Ce m-a frapat, a fost ca mamei respective ii facea placere sa il loveasca pe copilul ala… Nasol!
Culmea e ca nu sunt nici pro bataie, dar nici impotriva bataii… Consider ca, din cand in cand, o bataie nu strica nimanui…
Mama mea, de exemplu, nu isi mai aduce aminte ca imi mai tragea cate o bataie… Eram, intr-adevar, imposibila la unele chestii…
Oricum, lasand la o parte educatia cu papucul, care mi s-a parut absolut genial ca avea loc in Romanica si nu in America, unde probabil individa respectiva ar fi fost arestata in doi timpi si trei miscari… sa revenim la celelalte…
Azi, cand am intrat in casa la ora 6 dimineata, ma gandeam cu groaza ca nu voi putea adormi… De unde? Out like a light…
Cand m-am trezit, eram atat de confuza ca nu stiam pe ce lume sunt… si totusi, acum, dupa 6 ore, sunt in stare sa scriu destul de coerent…
Am citit o chestie draguta azi – si poate a fost bine ca a fost azi si nu in alta zi (mi-am luat-o iar, pe teme de atitudine, da’ asta e subiect pentru alta postare; una in care, din pacate, dracusorul nu apare decat ca guest star… in schimb ingerasul face pe nebunul la greu) – pentru ca, nu-i asa, atunci cand un inger te atinge, te atinge ca sa o stii si tu… Optimist’s creed
Si tot din alte povestiri… tot de-ale mele… am vazut Lipstick (aici) si am citit Angela’s Ashes… (aici – detalii despre film)…
Mi-am pus intrebarea: „de ce numara oamenii orele lucrate?”
Inca n-am gasit raspunsul…
Comentarii recente