Incep cu un disclaimer: de obicei, gandesc de cel putin 10 ori mai repede decat scriu, asa ca cel mai probabil se vor pierde anumite lucruri in text.

Ok… Citesc azi, pe Fonduri Structurale, ca MFE publica stadiul proiectului non-competitiv pentru inregistrarea tinerilor care nu sunt prinsi in sistemul de educatie si nici nu muncesc, si totodata ca ne da primele stiri privind ghidurile pentru proiecte competitive pe axele 1 si 2. Felicitari! Intarzierea este de doar 2 ani, 9 luni si 27 de zile.

Primul lucru care m-a socat este ca prezentarea proiectului INTESPO (aia cu NEETs) NU ARE NICI UN HEADER OFICIAL!!! Mai mult, e pe un template din care nu reiese ca ar fi asumata de cei 3 parteneri institutionali mentionati (Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei si ANPIS). Mi se pare interesant ca ANOFM nu e si el pe acolo, nu de alta, dar parea „de baza” in toata povestea.

CORECTIE! ANOFM este pe acolo, doar ca nu mi-e clar pe ce pozitie. Beneficiar, oare?

Al doilea lucru care m-a blocat a fost ca fondurile POCU au devenit una dintre sursele de finantare ale Planului National Anti-Saracie. Sa zicem ca nu ma deranja atat de tare cand impozitele mele sustineau un sistem de protectie sociala neauditat de zeci de ani si a carui ineficienta este vizibila pe strazi la orice ora. Nu stiu ce parere va avea un neamt, un francez sau un olandez cu privire la aceasta gaselnita.

In momentul de fata ne intoarcem iarasi, a nu stiu cata oara, la gandirea ca fondurile structurale ne vor salva din situatia in care suntem astazi. Am o veste extrem de proasta: fondurile astea nu se cheltuiesc singure, nu se cheltuiesc usor si in mod clar, nu sunt gratuite. Mai mult decat atat, pentru a putea fi cheltuite, niste omuleti, precum cei care fac prezentari PowerPoint ca sa isi justifice cele 8 ore de munca, ar trebui sa faca niste practica in teren inainte de a scrie niste ghiduri demne de premiul Nebula.

Am asteptat plecarea lui Ghinea cu sufletul la gura, in speranta ca se va intoarce la minister cineva care sa aiba experienta de management de fonduri. Vad ca, cel putin pentru moment, ramane un alt exemplu de performanta si competenta tehnocrata. Sfat pentru noul ministru, oricine ar fi: think before you speak, dude! Sa nu ajungi in gura expertilor POCU / POSDRU!

In incheiere – inainte sa trec la un articol de weekend pe ceva mult mai util, gen Start-Up, vreau sa va spun atat: am la fel de multa compasiune pentru cei din jur ca oricare altul, dar nu pot avea nici un pic de compasiune pentru cei care nu incearca sa gaseasca solutii de durata si care nu se ajuta singuri. Fondurile structurale nu sunt o solutie pentru gaurile din bugetele de asigurari sociale. Daca vrem sa ne complacem intr-o situatie in care fiecare zi devine mai grea decat cea de dinainte, o sa ii lasam pe altii sa ne intinda o mana (UE, BERD, BIRD, FMI, etc). Daca vrem sa crestem si sa prosperam, ar fi cazul sa ne punem pe treaba.


In urma primirii unui raspuns de la o Primarie – nu mai are rost sa spun care – m-a lovit, pe langa nevralgia ce ma tine de vreo trei zile, si o revelatie: minunata dezvoltare locala plasata sub responsabilitatea comunitatii este, de fapt, imposibil de implementat daca Primariile locale nu isi pot selecta parteneri locali.

Nu stiu de ce am o vaga senzatie de confuzie / greata – probabil de la medicamente – dar in acest moment, pe aceasta piata complet haotica si in care efectiv se canibalizeaza grupurile vulnerabile (nu intre ele…), ne aflam in fata celui mai mare paradox: vrem sa facem dezvoltare locala aflata sub responsabilitatea comunitatii, dar, in acelasi timp, trebuie sa respectam niste principii de selectie care, aplicate corect, ar deschide piata catre entitati aflate la sute sau chiar mii de kilometri distanta…

Deci, despre ce vorbim?

Unde e dezvoltarea locala plasata sub responsabilitatea comunitatii daca nu pot participa la proiectele astea grupurile de cetateni, de exemplu? Asa cum s-a vazut si in Bucuresti, dar si prin alte localitati, nu e nevoie sa fii ONG sau SRL ca sa schimbi o politica locala… De ce nu s-ar aplica asta si in identificarea prioritatilor si in dezvoltarea de solutii?

Unde e dezvoltarea locala, daca o firma dintr-un mare oras, care are consultanti cu CV-urile cladite si scrise bine, vine si bate o organizatie locala, care chiar face treaba in comunitate, dar care poate nu se prezinta asa de bine la nivel descriptiv?

Unde e dezvoltarea locala, daca nu ai unde sa ii angajezi pe omuletii aia pe care ii selectezi din inima comunitatii, pentru ca nu ai suporturi de nici un fel pentru antreprenoriat?

Si unde este sustenabilitatea acestui tip de masura, tinand cont ca pana acum nu s-a pus problema modului de asumare concreta a acestui concept?

Cred ca mai bine imi vad de alte treburi, din moment ce am atatea intrebari fara raspuns… si poate intre timp primesc niste raspunsuri si niste perspective noi din partea voastra, a cititorilor…

O zi buna si finantari fericite!

Melania


 

 

Revin cu continuarea povestii MySMIS, de data asta fara melodie.

Departamentul de presa al MFE comunica sec celor care intreaba ca sistemul este functional si se pot lansa propuneri de proiecte.

Traducerea ”dracusorului” este asa: In curand, va puteti juca si voi cu MySMIS. Deocamdata, ne jucam doar noi.

Candva, la un interviu, cineva m-a intrebat cum privesc eu punctualitatea. Raspunsul a contribuit destul de mult la angajare. Le-am spus ca pentru mine, a fi punctual inseamna a ajunge cu 5 minute mai devreme.

Time is money… Our money.

Pacat ca dam contributii la UE de 2 ani pentru 2014-2020 si n-am luat un cent inapoi!

Melania

 

raspuns MFE


Neata, tuturor!

Intrucat, atunci cand vine vorba despre MySMIS toti suntem amatori… Iata dedicatia mea pentru AM POCU – MFE.

Enjoy!

Melania


Romania Start-up a trecut. Cu bune, cu rele… S-a dus… Sau e aproape de final.

Ma intreb ce va fi cu Romania Creativa… Si ma gandesc la asta pentru ca:

  • Romania Start-up se adresa unor persoane cu un anumit nivel de educatie si formare
  • Grupul tinta al Romania Start-up avea si ceva notiuni despre antreprenoriat, inainte de a intra in contact cu aceasta schema de ajutor
  • Grupul tinta al Romania Start-up avea dupa ce bea apa… ca sa fiu mai plastica…

Si uite cum vine Romania Creativa… un ghid interesant, mai ales ca nu specifica cum se va implementa, ci doar etapele… Ca si la Start-up.

Daca AM POCU imi permite cateva opinii… si si daca nu imi permite, de-aia nu mai pot eu, ca oricum le dau, ca e blogul meu, ce-ar fi sa ne gandim in felul urmator:

  • sa renuntam la chestiile total artizanale si lipsite de sens, precum centrele noi de sprijinire a afacerilor… si sa ne concentram, in schimb, pe asigurarea unui numar suficient de oameni care sa lucreze cu grupul tinta? (eu propun 5 experti la un start-up, dar merge si 1 expert la 5 start-up-uri, cu conditia ca ACELA sa nu mai faca si altceva…
  • sa lasam naibii la o parte ideea de „prefinantari nesimtite” si sa acordam cel putin 35% din valoarea proiectului ca prefinantare fara garantie bancara, dar cu conditionalitatea lansarii start-up-urilor in maxim 6 luni de la inceputul proiectului… Din experientele proprii si din ale altora, doar cine a avut bani a putut sa duca proiectul la bun sfarsit… Ceilalti mai asteapta, inca, a n-spea transa de finantare…
  • sa nu avem pretentia ca omuletii sa stie pe de rost proceduri si alte alea… Da, da, stiu, stiu… marea cheltuire a banilor publici… Sa fim seriosi: daca vrem sa ii facem pe oamenii astia consultanti in achizitii, putem de acum sa ne gasim alte directii de cheltuire a fondurilor europene…
  • sa fim cat mai stricti in ceea ce priveste contractele de finantare cu start-up-urile… Cu alte cuvinte, daca avem un contract cadru sau o propunere de clauze specifice, la care finantatorul sa adauge ce mai crede el, e minunat… Da, stiu, ne faceti treaba noastra… dar pe de alta parte, vreti absorbtie sau ce?
  • sa repetam experienta Romania Start-up…. inca nu m-am prins cum s-ar numi experienta asta pe POCU – probabil proiecte competitive… Nu e nimic in neregula cu non-competitivele, dar nu vad ministeriabilii si alti functionarasi publici capabili sa duca un start-up in carca… nici macar jumatate de start-up… Si nu vreau sa fiu rea, sunt doar realista…

Romania Creativa, asa cum arata in momentul asta, este o promisiune.

Si ma gandesc la cati oameni am vazut in ultimul an, pe cati i-am consiliat sa isi inceapa o afacere si cati dintre ei mai sunt inca in flow…

Nu stiu altii cum sunt cand vorbesc despre deschiderea unei afaceri – probabil spun despre multele beneficii si despre ce mishto e sa nu ai sefi si altele asemenea… Eu nu pot sa ma uit in ochii unui om si sa ii spun sa isi deschida o afacere orice ar fi, ca va fi mult mai fericit… Eu sunt dintre aia care vorbesc despre taxe, despre birocratie, despre grija ca oamenii pe care ii angajezi sa fie platiti la 5 ale lunii, despre obligatii…

Pentru ca a fi antreprenor e cea mai faina chestie, dar si cea mai grea. Nu esti floricica pe campii, trebuie sa te scoli de dimineata, sa alergi dupa contracte, sa convingi oameni sa (te) cumpere, sa convingi oamenii sa plateasca, sa convingi pe unii oameni sa munceasca, etc. Si nu poti sa iti iei jucariile si sa pleci la 5, ca s-a terminat programul…

Deci… am lucrat cu grupuri tinta care nu isi doreau de la viata decat sa iasa la pensie de la un post de pe la Primarie… Oameni educati, poate chiar peste nivelul meu, someri din varii motive… Ce afaceri? Da-mi un salariu mititel, da’ sigur… si da, doamna, fac si afaceri!

Asadar… Romania Creativa – cum s-o facem un succes?