Zilele astea m-am apucat si mi-am luat provocare zilnica… Pentru mai multe informatii, cititi si voi postarea asta de pe top habits: 5 sait-uri pentru dezvoltarea voastra.
Asa ca am purces si eu si m-am inscris la daily challenge si am invatat o multime de chestii, pe care incerc sa le si practic. Una dintre provocari a fost sa imi gasesc o carte (orice carte) si sa o citesc. Ca sa zic asa, chiar nu aveam nevoie de daily challenge pentru asta.
In ultima vreme – adica incepand de la prea scurta vacanta de Craciun si pana in ziua de azi, cand scriu postarea asta, am citit o multime de carti si cartulici interesante: unele motivationale si de dezvoltare personala, dar si cateva care n-au nici o legatura cu asta. Va zic imediat si care mi-au placut si de ce…
Am inceput sa citesc niste carti de-ale lui Roger Zelazny. Acum vreun an am citit despre printii din Amber. Prima carte mi-a placut mult de tot (aia cu Corwin) – 9 printi din Amber, parca…
Ieri am inceput Jack of the Shadows, care este scrisa intr-un stil destul de descriptiv si ciudatel. Povestea te prinde imediat si mie mi-a placut si ideea si modul cum a fost scrisa. Jack este un dark-sider, care isi aude numele cand este soptit in umbra. Umbrele sunt cele care ii potenteaza magia, si datorita lor, este unul dintre cei mai temuti hoti din lume. Mai are si alte hobby-uri decat furatul unor bijuterii foarte valoroase – distrugerea lumii e unul dintre ele. Va las s-o cititi si voi, poate va va placea.
Cel mai mult mi-a placut „A Night in the Lonesome October” de Zelazny… Daca n-ati citit-o, dati un search pe google si vedeti ce zic alti cititori despre ea. Sau ma puteti crede pe mine pe cuvant si o sa o cititi, ca merita cele 6-7 ore pe care le veti petrece in Londra anului 1887, intr-o luna de octombrie, alaturi de Jack Spintecatorul, de Larry Talbot (varcolacul), de Rastov (Calugarul Nebun), de Dracula (Contele), de Bunul Doctor (Frankenstein), de Marele Detectiv (Sherlock Holmes), de vrajitori, druizi si gnomi, in asteptarea Jocului care se va desfasura in ziua de 31 octombrie… Evident, miza Jocului este viitorul lumii: de partea binelui stau cei ce incearca sa inchida portalul catre lumea zeilor din vechime, iar animalele lor de companie ale celor de mai sus povestesc luna lui octombrie asa cum se intampla in micile lor existente. Personajul meu preferat e Snuff, evident… Si puteti recunoaste care sunt closerii pentru ca toti i se adreseaza cu sintagma „Good dog!”…
Prefer sa lansez intrebarea si aici – cred ca o voi mai lansa pe undeva: „Cat va ia sa cititi o carte?”
Melania
Citesc azi, AICI, un articol cu titlul „Educatia in Romania, incotro?”.
Evident, ma umplu de spume… Nu puteam sa citesc „Jack of Shadows” de Zelazny, asa cum mi-am propus? Nuuuuuu, ca articolul zice despre educatie si na, a trebuit pentru ca sa imi bag eu nasucul acolo si sa vad despre ce e vorba!
Pe scurt… Ce am inteles eu de acolo – articol si comentarii… toate la fel de… enervante.
Paranteza!!! Profesorii din ziua de azi mi se par niste indivizi absolut gretosi, care ar trebui sa citeasca Larry Winget (Shut up, stop whining and get a life!) si sa isi puna cateva intrebari majore: „Cine sunt?”, „Ce vreau sa fac?” si „Sunt in locul in care trebuie sa fiu?”… Daca raspunsurile la intrebarile astea nu ii directioneaza spre profesorat, sa renunte si sa se duca sa se faca consultanti – se plateste mai bine…
Revenim!
Autoarea zice ca sistemul educational este cel care „zamisleste viitorul unui popor”. Zau? Parintii n-or fi avand nimic a spune cu privire la acel viitor? Nu ei sunt responsabili pentru educaamislestia copiilor lor? Si, mai ales, nu sunt ei cei care ar trebui sa stabileasca niste limite?
Nu, evident… Ce ai, Mel, esti proasta?
Iar comentariile… Minunate! Toti parintii descriu scursurile sistemului, fara a se gandi ca ei insisi contribuie la rafinamentul pretentiilor acestora… De ce nu cer spagi si mite profii din State? Sau profii din Germania? Sau UK? Sau Danemarca?? Sau cei indieni si chinezi???
Toate cele de mai sus sunt sisteme educationale muuuuuuult mai bune decat cel romanesc.
Am si eu un comentariu la acest articol: educatia nu inseamna scolaritate. Educatia e ceea ce alege fiecare dintre noi, la sfarsitul zilei.
Daca scoala romaneasca ar fi desteapta, i-ar invata pe copii urmatoarele lucruri:
1. Nimic nu e imposibil. De ce? Pentru ca asa e… Eu am asteptat 25 de ani sa o cunosc pe o tipa exceptionala care sa imi arate chestia asta. Si vad chestia asta de fiecare data cand lucrez cu ea, si imi promit ca data viitoare nu voi mai lucra cu ea, dar totusi o fac… De ce? Pentru ca a vedea imposibilul devenind posibil e o chestie pe care e prea greu sa o explic, intr-un fel in care sa ma si credeti… 😀
2. Alearga si citeste! Astea sunt secretele unei vieti implinite… De ce? Pentru ca asa zice Printul din Bel Air (ok, Will Smith, pentru cei care nu au crescut in anii ’90)… Pentru ca atunci cand alergi iti descoperi si iti depasesti limitele, iar atunci cand citesti descoperi ca dilemele sau problemele tale nu sunt noi si sigur au mai fost rezolvate de zeci, sute sau mii de oameni in zeci sau sute de feluri de la inceputurile lumii si pana acum…
3. Tu esti unic, la fel ca toata lumea! Dar esti unic… Poate ca nu ai televizor, dar ai imaginatie… Poate ca nu asculti manele, dar canti la pian. Poate ca nu te uiti la desene animate dublate, dar tu insuti iti desenezi peretii si cam tot ce prinzi… Nu e nimic in neregula cu asta…
4. Ai optiuni! Intotdeauna ai optiuni… Alegi sa mergi la scoala sau sa chiulesti. Alegi sa vorbesti urat pentru ca asa vorbesc toti prietenii tai sau alegi sa le spui ca sunt idioti. N-o sa va vina sa credeti, dar critica unui coleg sau prieten de varsta ta e, uneori, mai importanta decat ce spune un adult. Toata viata va fi o serie de alegeri. Scoala nu trebuie sa te invete cum sa faci aceste alegeri, ci doar ca ele exista…
Scoala romaneasca nu lucreaza in punctele esentiale, in punctele critice ale educatiei. Nici parintii nu lucreaza in directia asta – suntem, totusi, produsele aceluiasi sistem, fie ca vrem sau nu…
Competentele soft sunt printre punctele esentiale ale educatiei: leadership, capacitate de analiza, capacitate de negociere, capacitate de decizie, atitudinea de invingator! Astea nu sunt chestii care se invata la scoala… Dar daca ar fi?
Haideti sa protestam impotriva benzinariilor si sa nu mai luam benzina de la OMV si Petrom 2 saptamani…
Numai de la ei? Altii nu mai sunt pe piata?
Anyway, la ce ne foloseste???
Poate ca am descoperi, intr-adevar, secretele dezvoltarii durabile… Poate ca am respira vreme de 2 saptamani mai bine. Poate ca tramvaiul ar fi mai aglomerat, dar ce minunat ar fi pentru cei care au uitat cum era sa se plimbe cu RATB-ul sa isi aduca aminte de tineretile glorioase…
Ce-mi place cand n-au altii ce face decat sa dea fwd la mailuri din astea… E clar, aia nu au de munca…
Asta imi aduce aminte de un banc, da’ nu vi-l zic, ca e sadic…
Neatza tuturor!
Zilele astea, stand de vorba mai mult sau mai putin serios si filozofic cu oameni pe care ii cunosc mai bine sau mai putin bine, am ajuns la o concluzie destul de trista…
Ca mine acum ceva ani de zile, oamenii astia se identifica cu un job, cu o stare, cu niste simboluri, etc.
Cand ma intreaba lumea ce meserie am, nu mai raspund ca acum 2 ani: „Sunt consultant”. Raspund: „Lucrez in domeniul X.”
Mult timp m-am identificat cu o meserie care nu inseamna nimic pentru altcineva in afara de mine, banuiesc. Mult timp i-am acordat timp si suflet si pasiune. „Am fost consultant” e mai corect spus. Nu stiu ce sunt acum. Stiu, insa, ca am zile cand ma simt consultant. 🙂
Nimeni nu imi va ridica vreodata vreo statuie pentru ca am scris sau am implementat proiecte. Nimeni nu imi va face onoarea de a imi spune „doamna consultant” cand o sa fiu batrana (o mai veche speranta de-a mea) si inutila altfel societatii… Pentru ca jobul meu e doar una dintre fatetele personalitatii si vietii mele.
Revenind la ceilalti oameni…
Pentru cei mai multi pensionari ai armatei romane si ai politiei si celorlalte forte non-civile, care saptamanile trecute au fost literalmente „tradati” (ca sa nu zic altceva, stiti voi ce) de statul romanesc, cea mai mare jignire posibila a fost urmatoarea: scrisoarea cu pricina, prin care li se injumatatea pensia incepea cu:
„Domnule X-ulescu”
Restul nu mai are importanta…
Pentru niste caste puternic ierarhizate, unde fiecare avea locul si rolul sau de cand s-a inrolat si pana in momentul cand s-a retras, ma intreb daca cei care au scris nenorocitele alea de scrisori au compus textul asa in mod voit.
Oamenii astia s-au retras avand in minte faptul ca sunt „in rezerva” si ca, oricand va fi nevoie, vor iesi din respectiva hibernare sa isi slujeasca tara din nou. Lor asta li s-a inoculat de la 14, 16, 18 ani cand au intrat in armata, politie, forte aeriene, navale, etc. Locul lor in Univers era sigur, stiut de toti, recunoscut de toti, motiv de mandrie si respect. Nu i-a intrebat nimeni, pe multi dintre ei, ce vor face cu viata lor in momentul retragerii din activitate – era prea mare preocuparea de a intra in randul lumii NATO si mai stiu eu ce…
Nu ma intereseaza ce ganditi voi, restul… Asta nu e o postare de genul: „Dati-le pensia inapoi!”. E o postare de genul: „Dati-le identitatea inapoi!”. Chiar daca e doar o fateta a ceea ce sunt acesti oameni. Chiar daca conteaza numai pentru ei si pentru nimeni altcineva.
Si va rog, data viitoare cand va mai asociati cu statutul vostru, cu meseria voastra, cu titlurile voastre si cu ce va mai asociati voi, ganditi-va ca Dumnezeu, sau dracul nu va vor intreba despre chestiile astea… 😀
Melania
Citesc in PRAO Sud Muntenia si in PNR ca prioritatile Guvernului pentru resursele cele umane sunt urmatoarele:
1. Consolidarea pietei muncii, cu sub-prioritati vizand: imbunatatirea accesului pe piata muncii, flexibilizarea pietei muncii, prelungirea vietii active si activarea fortei de munca din zonele rurale…
si
2. imbunatatirea calitatii resurselor umane, cu sub-prioritatile: imbunatatirea calitatii invatamantului superior si promovarea educatiei continue
Ok, acum probabil ca va intrebati de ce nu mai pot de ras cand citesc asta…
Hai sa va explic… De exemplu, prioritatea 1, sub-prioritatea 3 – prelungirea vietii active… De ce a devenit asta o prioritate dupa zeci de mii de pensionari anticipate?
Ca sa nu mai zic ca nici macar nu se mentioneaza de unde scoatem noi locuri de munca pentru ca activatii din rural si cu expiratii neanticipati (imi cer scuze pentru limbaj, dar cred ca v-ati prins ca nu fac asta cu rautate) sa poata fi angajati in mod sustenabil (adica, dupa ce se termina orice subventie de la stat, ei raman acolo, la patron sau la intreprinderea care i-a angajat)?
De asemenea, nu mai pot de ras cand imi dau seama ca, in cele mai multe regiuni, ponderea industriei si serviciilor in PIB e cum e, pana incepi de faci defalcarea serviciilor pe: servicii publice, turism, etc. Si iti dai seama ca serviciile publice (sau Statu’) au ponderea cea mai maricica din placintica.
Nu sunt intotdeauna de acord cu Cristi Paun, da’ parca „face sens” ce zice el (cristianpaun.finantare.ro)
In rest, pupici si numai soare!
Vine primavara!
Melania
PS: Am primit cateva vesti minunate ieri (pe langa unele nu prea grozave, dar nu le las pe alea sa ma streseze): o fosta colega de-a mea s-a maritat si asteapta si un bebe!!! Felicitari, Lacra!
Si o nota de subsol pentru mine: Se poate!!! Cine stie cand o sa va anunt ca imi iau barbatul, cainii si catrafusele musai (adica laptop-ul, modem-ul si cu mp3-player-ul) si ma mut in Mongolia?
Comentarii recente