Buna sa va fie dimineata!
Doamnelor, domnilor, sa aveti o primavara faina, soarele sa straluceasca asupra voastra si toate planurile sa vi se indeplineasca tot anul!
Azi incep si babele, iar de pe 9 martie, mosii… Asa am auzit. Eu am o baba traditionala pe 8 martie – sunt sigura ca va fi soare, poate va fulgui usor, sa simt si eu zapada pe nasuc si cu siguranta va fi o zi superba.
Ieri am primit un martisor de la MECMA – pentru necunoscatori – Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri. Este un martisor pentru toti, mai ales pentru antreprenori – se cheama „Strategia guvernamentala pentru dezvoltarea sectorului IMM in perioada 2009-2013”.
Departe de mine gandul de a ii critica pe onor consultantii care au elaborat-o. Departe de mine gandul de a ii critica pe onor functionarii MECMA ca au lansat-o de-abia acum.
Am o singura observatie – se bazeaza prea mult pe ajutor de stat si prea putin pe de-taxare si pe eliberarea antreprenorilor de poverile fiscale nasoale pe care le au de infruntat acum.
Acestea fiind spuse, as vrea sa le doresc din tot sufletul sa le iasa implementarea strategiei acesteia, intru binele meu si al tuturor.
Este o zi superba, de care vreau sa ma bucur, asa incat va las cu link-ul pentru acest martisor aici, via colegii de la Fonduri Structurale.
Melania
Buna ziua / seara / dimineata tuturor, oriunde v-ati afla!
Ma tot intreb de ceva timp ce e cu piata muncii zilele astea.
Ejobs ma informeaza in newsletter-ul saptamanal ca a adaugat 190 de noi joburi. Bestjobs, numai 30… ANOFM zice 7687 de locuri de munca vacante (http://www.anofm.ro/7-687-locuri-de-munc%C4%83-vacante-%C3%AEn-perioada-18-24-februarie-2011).
Cu toate acestea, din ce in ce mai multi tineri (unii pe care ii cunosc si eu) au probleme in a-si gasi un loc de munca.
Zilele trecute mi-am re-adus aminte de perioada de incercari si erori in ale ocuparii prin care am trecut in 2004. Eram, ca multi dintre acei pe care ii voi descrie mai incolo, o tanara speranta, care numai ce absolvise Facultatea de Stiinte Economice, sectia „Tranzactii Internationale” a Universitatii „Transilvania” din Brasov si doream, ca toti acestia, sa am ocazia sa ma produc pe piata muncii…
Am fost la zeci de interviuri. Unele dintre ele aveau loc in cele mai fitoase cladiri posibile – era o firma prin Grozavesti, pe vremea aia aveau sediu de sediu, erau singuri in zona. Acum nu mai au fatza de la cat s-a construit in vecinatatea lor. Acolo am dat primul test de inteligenta… Sau o fi fost de logica? Sau de amandoua? Nu mai stiu… Oricum, in ciuda faptului ca am o rata de succes de peste 72% la tot ce misca pe domeniul teste de inteligenta (aici am fost draguta…), mie nu mi se par incredibil de relevante. Dar nu eu angajez… Asa ca, pana oi fi eu angajator (si o sa mai treaca multa vreme pana atunci), parerea mea conteaza numai pentru mine.
Ce nu iti spune un test de genul celor primite de mine? Nu iti spune daca angajezi o persoana descurcareata. Unul dintre cele mai importante lucruri pentru un manager este sa nu isi piarda timpul instruind un om sa faca chestii LMC. Pentru cei care mi-ati mai citit blogul sau ma cunoasteti, LMC = la mintea cocosului.
Adica… Un caz real: „Melania, vino putin!”
Eu: „Da, sigur. Ce s-a intamplat?”
Cutare: „Mi s-au blocat hartiile in imprimanta”
Sau… in cazul unei traduceri… „Melania, cum traduc X?” (X, de altfel, era numele unei organizatii de talie europeana. Putea, foarte bine, la o adica, sa ramana fix asa)
Al doilea lucru pe care nu ti-l spun testele astea este daca persoana in cauza este un bun comunicator. Exemplu… O duduie, venita la interviu, numai lapte si miere. Eram si eu printre persoanele care aplicau la job. Din 2o si ceva, am ramas vreo 10. Fiecare avea o jumatate de zi sa se remarce la o simulare de job. Fata respectiva – a luat interviul – pusa in fata unei situatii de customer service, a clacat complet. Telefonul suna intr-una, oamenii urlau la ea ca nu le merge cablul… Si ea a rezolvat situatia scotand telefonul din priza. Eu nu m-am gandit la asta, in schimb clientilor le-a placut de mine.
Al treilea lucru pe care nu ti-l spun testele astea este cel legat de munca in echipa. Nu dau exemple, pentru ca asta nu este nici punctul meu forte. Imi place sa lucrez in echipa, dar atunci cand stiu ca exista o buna coordonare si viziune. Daca nu, prefer sa lucrez cu sarcini si termene fixe, de una singura.
Stau si ma gandesc la faptul ca 190 de joburi noi pe domenii de economie si ai-ti nu e rau. Pentru o saptamana. Nici 7687 de joburi de toate felurile de la ANOFM nu-i rau de tot.
Totusi? De ce unii oameni nu se pot angaja? Si nu ma refer aici la oameni bolnavi, cu dizabilitati sau cu cazier… Oameni normali, unii si absolventi de vreo facultate…
In vasta mea experienta de interviuri – orice persoana care a avut mai mult de 25 de interviuri si minim un concurs la stat are o experienta vasta – urmatoarele caracteristici ale candidatului sunt esentiale (ca sa nu folosesc cuvantul „instrumental”, ca sigur sensul e diferit in romana):
– deschiderea – o persoana zambitoare si calma (ma rog, cat de calm poti fi la un interviu de care depinde soarta ta) este preferata unei persoane inchise si avand norisorul propriu la purtator. A nu se confunda „deschisa” cu „slutty” sau „over-friendly”. La interviu nu te duci sa te imprietenesti cu seful sau cu recrutorul
– coerenta – o persoana care nu se abate de la subiect (prea tare) si care raspunde fix la ceea ce a fost intrebata este preferata uneia care o ia pe campii… Exceptie: daca te duci sa te angajezi la un ziar de scandal… Atunci poti sa bati toti coclaurii cu gratie.
– onestitatea – este important sa nu minti in sivi… Ca si daca te prind cu cioara vopsita… Cei mai multi angajatori te cauta pentru un „je ne sais quoi” din CV-ul tau. Poate nici macar nu te pupi cu profilul din anunt sau poate te-au gasit in baza de date de acum un an. Oricum, ceva i-a atras la tine si e bine ca acel ceva sa fie real.
– cultura generala si cultura, in general… Am avut interviuri cu oameni care m-au intrebat care a fost ultima carte citita, sau daca in munca mea cu organizatia X am intalnit fenomenul Y si tot asa… Am avut interviuri unde am discutat despre istoria tarii X sau despre nu mai stiu ce razboaie faimoase.
– indrazneala (ca sa nu zic o farama de tupeu) – la unul dintre interviurile mele – m-au si angajat, am fost intrebata: „Daca te angajam de luna viitoare, ai unde sa locuiesti in Bucuresti?”… Raspunsul meu: „Voi angajati-ma! Ma descurc.”
– faptul ca esti un bun ascultator – doua dintre cele mai mishto joburi pe care le-am avut au venit ca urmare a faptului ca la interviu nu am zis nimic… Exact asa cum ati vazut. NIMIC. In schimb, oamenii care m-au intervievat au vorbit pana au facut spume la gura despre niste lucruri care ii pasionau. Daca esti intrebat, raspunde… Daca ti se spune sa vorbesti despre tine sau despre vreme, vorbeste. Dar daca interlocutorul tau incepe sa iti povesteasca ceva, intra pe ascultare activa si vezi unde va fi testul… 🙂
Ca sa inchei… Joburile bune nu au disparut. Orice job are potential de a fi un job bun. Voi, dragi tineri, trebuie sa aveti bunavointa si sa va amintiti ca:
– orice calatorie incepe cu un prim pas…
– nimeni nu s-a nascut CEO… nici macar Paris Hilton sau Richard Branson… Paris a mostenit o avere, Richard a creat-o… Eu il iau de exemplu pe Branson any day…
– capacitatea de adaptare, educatia si auto-educatia vor fi principalele voastre atu-uri pe viitor
– cel care stie cum, va avea intotdeauna un job… cel care stie de ce, va fi intotdeauna seful celui de dinante…
– banii constituie motivatie extrinseca… daca motivatie intrinseca nu e, nimic nu e… 😀
Happy job hunt!
Melania
Cu fiecare zi care trece, ma simt tot mai confuza.
Cauza? Toate aceste inovatii si inginerii pe care le inventeaza onoratii nostri…
In link-ul de pe avocatnet.ro si aici am citit despre pensiile ocupationale. Eu recunosc ca nu mai inteleg nimic.
Ceea ce imi este clar este ca duc in spate 1,2 pensionari (minim) si ca atunci cand o sa fiu batrana, nu o sa mai aiba cine sa ma duca pe mine in spate.
Stop!
Deci… pensii ocupationale ne trebuie noua…
Melania
Salut tuturor!
Vreau sa va multumesc pentru ca nu ati pomenit pe blog de sarmalute, pizza, musaca, prajituri si alte bunataturi si sa va arat rezultatele intermediare ale proiectului meu de slabit…
Pozele mai vechi – alea in care eram grasa – sunt facute la botezul lui Vladut, in august 2010. Eram atat de mare si imi era atat de jena de cum aratam, ca i-am rugat pe baietii care faceau poze sa nu se concentreze prea mult asupra mea. De-asta am aparut in doar 6 sau 7 fotografii… Nu-i bai, ca vedeta era Vlad, nu eu.
Dar cu ocazia asta am vazut si eu ca am fundul cat China si ca am niste maini de halterofil care s-a lasat brusc de sport, asa ca mi-am luat inima in dinti si am decis, incet-incet, sa slabesc. Nu stiam cat trebuie sa slabesc, nu stiam ce sa fac, a durat cam 2 luni pana m-am apucat, dar la jumatatea proiectului meu (aproape 5 luni), am dat jos 10 kile.
De asemenea, ma laud si cu gandacelul care a pornit toata tevatura, pentru ca matusa lui nu putea sa ii fie un exemplu bun decat daca mai era si sanatoasa, nu numai desteapta, frumoasa si amuzanta… 😀
Am invatat pe parcursul ultimelor luni (din 11.10.2010, incoace) ca orice lucru e mai simplu daca ai persoane cu care sa vorbesti despre experientele prin care treci, care te sustin, care te imping de la spate cand zici ca nu mai poti, care te iubesc si te apreciaza in ciuda defectelor tale (eu sunt ciufuta rau cand imi e foame) si care iti spun, din cand in cand, ca arati minunat…
Melania
Vad azi, AICI, pe ce cheltuieste Comisia bani.
Este vorba despre un film de promovare a Fondului Social European.
Si trebuie sa recunosc ca mi s-a facut pielea de gaina, nu numai pentru ca am mancat o mandarina ffff acra si pentru ca e un pic cam frigut in birou, ci si pentru ca am privit acest filmulet.
Acest filmulet mi-a oferit o perspectiva mai proaspata asupra a ceea ce inseamna Fondul Social European. Sau ceea ce ar trebui sa insemne, daca nu ne-am crampona de niste proceduri extrem de birocratice.
Intreaga filosofie a FSE si tot ceea ce reprezinta bun, dupa ce tragi linie si faci bilantul, ma conduce – cel putin pe mine – la o concluzie simpla: cel mai frumos gest de social responsibility este plata taxelor, pentru a putea finanta actiuni dedicate, personalizate, sau cum mai vreti voi, pentru ca cei mai putin norocosi dintre noi (fie pentru ca s-au nascut cu o dizabilitate, fie pentru ca au ajuns intr-o stare nefericita ca urmare a unei boli sau a unei adictii, sau sunt someri sau au renuntat la scoala si traiesc in saracie crunta) sa beneficieze de o a doua sansa.
Mishto filmuletul! Cu inima stransa la gandul sutelor de mii de euro cheltuite pentru asta, felicitari oricum!
Melania
Comentarii recente