a face ce trebuie sau a trebui sa faci

Buna sa va fie ziua tuturor!

Revin dupa o groaza de timp, in care inspiratia pentru subiecte de blog nu m-a prea vizitat, cu aceasta provocare.

Ca o mica paranteza, ii multumesc unui foarte bun prieten pentru o discutie in care el a spus ceva care m-a urmarit o lunga perioada si anume: in viata nu poti face numai ceea ce vrei, trebuie sa mai faci si ceea ce trebuie.

Si uite-ma azi, incercand sa dau de cap acestei provocari, mai ales din pozitia managementului si cu precadere a managementului de proiect.

A face ce trebuie presupune, cel putin in viziunea mea, ca ai ideea foarte clara a obiectivului pe care ti l-ai asumat si a rezultatelor care deriva din el, precum si a caii / cailor de urmat (de ce sa mint? A face ce trebuie inseamna ca stii care e planul… si il mai si urmezi…).

A trebui sa faci, pentru mine, inseamna ca ai un obiectiv si niste rezultate, dar ca nu te intereseaza prea tare drumul pana acolo si mai ales, te pierzi pe drum, printre detalii. M-am intalnit deseori cu situatii in care mi se spune „trebuie, trebuie, trebuie”… sa facem, sa dregem, sa scriem, sa raportam.  In acelasi context de „trebuie, trebuie, trebuie”, mesajul pe care eu il receptionez este „mult, mult, tot, tot” (patent Vlad, 2 ani si un pic, nepotul meu).

Cand faci ceea ce trebuie facut, nu ajungi in situatia de a trebui sa faci. Ce inseamna asta?

In project management, cand faci ceea ce trebuie facut, in ordinea in care trebuie facut, esti in flow. Actiunile curg una din cealalta, totul are logica si rezultatele incep sa apara in mod miraculos. Adevarul e ca nu exista nici un miracol, ci pur si simplu, lucrurile au decurs in mod natural.

Pe de alta parte, in project management, cand trebuie sa faci si abordezi totul mergand pe ideea de „Ce trebuie sa fac eu acum?”, ajungi sa cazi intr-o capcana urata si extrem de perfida, aceea a micro-managementului. Incepi sa pui mai mult accent pe lucruri care, in marea viziune a proiectului, n-au nici un fel de importanta, uitand de ceea ce este imperativ pentru succesul proiectului. Din aproape in aproape, incepi sa intarzii din ce in ce mai mult, iar lucrurile isi pierd, incetul cu incetul, logica. Mersul natural al lucrurilor incepe sa nu mai fie atat de natural, iar rezultatele incep sa se indeparteze din ce in ce mai mult de plan si, mai rau, de realitate.

Din abordarea „trebuie”, oamenii care lucreaza in proiecte devin frustrati major. Unul dintre motive este ca ceea ce fac este repetitiv, neinteresant, lipsit de orice provocare asupra inteligentei si creativitatii (in cea mai mare parte a cazurilor). Ei nu au nici un obiectiv real, nu vad rezultatele si, in consecinta, nu mai vad scopul muncii lor. Si ca topping, nimic din ceea ce fac nu e vreodata bine. Acesta este spatiul din care e adevarata zicala: „Cine nu munceste, nu greseste, iar daca nu greseste, merita sa fie promovat.”

Din abordarea „facem ce trebuie”, oamenii care lucreaza in proiecte au o idee de control asupra a ceea ce fac si cum fac, isi stiu propriile obiective, precum si rezultatele care se asteapta de la ei si pot aplica orice metoda si toate instrumentele care le stau la dispozitie pentru a le realiza. Cand ceva nu functioneaza sau nu iese cum ar fi trebuit, se incearca alta metoda si alte instrumente, pana cand rezultatul este atins. Ca topping, abordarea asta este un ideal demers educational si experiential si expresia cea mai minunata a faptului ca a creste inseamna a invata din greseli…

Ma intreb si eu ce-o fi mai bine… sa faci ce trebuie facut sau sa trebuiasca sa faci?

Melania