Dragii mei…
Azi, o postare trista… Nu vreau sa trag concluzii, vreau doar sa spun ce imi trece prin cap.
Poezia din jurul nostru, frumusetea din jurul nostru, dragostea si toate celelalte lucruri frumoase pe care am putea sa le vedem, sa le traim, sa le simtim, sunt foarte adesea adumbrite de chestii practice si materiale.
Am zis de multe ori ca nu asta e lumea in care traiesc eu. Lumea in care traiesc eu se vede prin ochelarii roz pe care mi i-am procurat printr-o gandire pozitiva „no matter what” si prin invatare permanenta.
De ceva timp nu am mai scris pe blog. Nici despre ACB, nici despre educatie si nici despre ce mai face consultantul. Privesc in urma la postarile pe care le-am adaugat de-a lungul celor doi ani si imi doresc sa mai fiu atat de tanara incat sa stiu totul.
Azi sunt nervoasa, stresata, frustrata si imi vine sa urlu. Evident, nu voi face nici unul dintre lucrurile pe care mi le-as dori sa le fac. Evident, ma voi ruga pentru aceia care ma enerveaza, streseaza si frustreaza, pentru ca, nu-i asa, am nevoie de ei perfect sanatosi atunci cand o sa ii omor… Glumesc, glumesc…
Azi am pentru voi o poezie… Fara indoiala ca reactiile voastre vor fi de uimire, de surpriza, de incurajare (poate?), veti crede ca sunt trista, imi veti spune sa ma relaxez sau mai stiu eu ce…
Vreau sa impartasesc cu voi doar asta: e nevoie doar de un strop de otrava ca sa ucizi. E nevoie de un singur gand rau, ca sa pierzi tot optimismul si de o singura vorba rea ca sa iti piara toata bucuria de a trai. E nevoie de o singura drama queen ca sa ai o adevarata tragedie…
De asta o sa zic si eu azi… clown-ul se duce acasa sa se odihneasca si ce-o fi, o fi…
Melania
DACA (Rudyard Kipling)
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu
Ar trebui sa tipi daca iti vine sa faci asta. Frustrarea nu ajuta la nimic.
Stiu eu pe cineva care scapa de frustrari si se relaxeaza folosind o metoda simpla: http://www.vocipentruromania.ro/?p=269
Poezia e super, dar traducerea pierde putin din frumusetea ei din engleza.
Posted on 6 august 2011 la 7:58 am.
Mellody,
zilele urate vin si pleaca, prietenii adevarati vin si raman.
🙂
Posted on 10 august 2011 la 8:37 am.
E poezia tineretii mele. La pachet cu Anti-daca, a lui Varnalis.Am gasit-o atunci, in aceasta traducere, intr-o carte Eseu despre personalitate de C. Crisan.Poate sunt traduceri mai bune, dar eu pe aceasta o cunosc, imi place foarte mult si va multumesc pentru oportunitatea de a o regasi aici!
Posted on 24 aprilie 2016 la 7:14 am.