Nu, nu va speriati!
Nu e vorba despre nimic legat de politichia noastra sau despre economia noastra… sau despre alte chestii d-astea grele.
E vorba despre timpul vostru… Ma rog, pentru ca e blogul meu, e vorba despre timpul MEU si cum aleg eu sa il petrec.
Ce faceti voi intr-o zi normala? O zi a saptamanii, care, daca aveti noroc, nu seamana niciodata cu cea trecuta si nici cu cea care va sa vina.
Acum ceva timp am vazut „Ultima prelegere” a lui Randy Pausch, un profesor american extraordinar de iubit de studentii si colaboratorii sai.
AICI gasiti filmuletul si sper sa gasiti si 80 de minute din timpul vostru pentru a-l asculta pe omul asta. Pentru ca pentru el, aceasta era literalmente ultima prelegere. La nici un an dupa aceasta inregistrare a murit de cancer pancreatic.
Postarea asta vine dupa o conversatie de vreo ora si un pic cu o copila tare draga mie, verisoara mea Andreea, care imi povestea ca uneori nu stie ce sa faca cu timpul ei. Are 17 ani, eu am 31. Zic ca ma aflu in situatia de a fi avut 17 ani (si uite ca am supravietuit!) si de a fi avut si mai mult timp de pierdut.
Si incep cu o intrebare… Ati simtit vreodata ca timpul se comprima? Ca deadline-urile (sau sa fiu cusher si sa traduc: termenele limita) va cad in cap ca niste pietre uriase si va ingroapa si nu mai puteti respira?
Aia care n-ati recunoscut ca ati simtit chestia asta – RUSINICA!!! N-aveti decat sa traiti cu chestia asta, insa va spun din experienta proprie ca va mintiti cu nerusinare si singurii care sufera sunteti tot voi. Nu mai aveti timp sa va vedeti cu prietenii, cu familia, raspundeti in doi peri la telefon, va vedeti copiii doar la cina si ii intrebati ce note au luat si cam atat…
Eu am simtit chestia asta. Am simtit-o destul de mult timp si am momente in care simt cum o senzatie neplacuta de lipsa de timp incearca sa isi faca simtita prezenta. De obicei, respir adanc de cateva ori, imi indrept spatele, ma plimb cateva minute si ma intorc o alta persoana.
Nu pentru ca as avea mai mult timp, ci pentru ca asa imi schimb perceptia fata de acea teama nejustificata ca nu mai exista timp.
Planificarea face minuni, dar eu lucrez intr-un domeniu unde timpul si planificarea sunt foarte fluide.
Deci… vorbeam cu Andra la telefon si imi zice: „tu stii de cand n-am mai citit o carte?”
Zic „nu, dar tu stii de cand nu am mai citit eu o carte?”
Zice… „nu, nu ma speria!”
Si ii zic: „de azi dimineata de la 8:30” (asta era marti)
Deci… timp… Cum gasim timp?
Zilele mele sunt planificate super ok in perioadele 5:00-5:30 – 9:00 si dupa orele 19:00 pana pe la 22:00. Atunci e timpul meu liber. Dupa orele 22:00 este timpul meu de somn. Acu’ stie si tata clar cand poate sa ma sune seara… 🙂
In orele astea fac ce vreau eu. Intre 9:00 si 18:30, de obicei, muncesc. O data la o ora, o ora jumate imi iau 5-10 min personale. Merg la fantanita, imi iau apa, mai fac o gluma, mai ies pe terasa, mananc, rontai, ascut creioane. Orice sa ma deconectez. Ascult intotdeauna muzica cand muncesc. Daca nu e muzica de pe server (tot de mine pusa), e Mozart, Muse, Josh Groban, Run DMC, muzica ambientala…
Dupa cum vedeti, muncesc niste ore (uneori mai multe, alteori mai putine), am cel putin 6 ore si jumatate pentru mine. Pentru ceea ce vrea sufletelul meu mic si negru… 🙂
Iar in ceea ce priveste lipsa timpului si caderea termenelor limita in cap, nu le mai simt atat de sufocante. Nu le mai bag in seama. Que sera, sera… We’ll cross that bridge when we get to it…
Concluzia mea – noi ne furam singuri timpul, cand nu planificam. Si platim. Ne ingrasam. Mancam prostii. Ni se slabesc si suruburile care erau cat de cat bine stranse. Devenim demotivati, sau nervosi, sau apatici sau ne imbolnavim. Ii imbolnavim pe ceilalti.
Si mai vreau sa va intreb: daca ati avea mai mult timp, cum l-ati pierde?
Melania
5 Comments on “pierdere de timp”
You can track this conversation through its atom feed.
Mare dreptate ai, draga Melania. Avem atat timp cat meritam sa avem, in functie de cum ni-l portionam. Bine, pe ala de dimineata eu prefer sa-l dorm, dar seara am intotdeauna timp pentru mine. Prefer sa ma culc mai tarziu, dar sa mai castig niste minute pentru sufletelul meu.
Posted on 16 iunie 2011 la 12:17 pm.
Daca as avea mai mult timp, nu l-as pierde, ci l-as cheltui cu folos… as sta mai mult timp cu ai mei, i-as spune mai des mamei ca si mie mi-e dor de ea, m-as apuca de gradinarit, de pictat…
Si eu ascult mereu muzica atunci cand muncesc. Tot Mozart, Josh Groban, dar si Hillsong.
Posted on 16 iunie 2011 la 12:23 pm.
Mellody,
eu m-am obisnuit sa traiesc dupa preceptul „e si maine o zi”. Am avut o perioada din viata cand traiam din deadline in deadline; dar mi-a ajuns la ficati graba si lipsa de mine si m-am schimbat.
Acum zic „no, ca nu-i bai” si am redus turatia. Muncesc 10 – 12 ore pe zi, dar imi rezerv minute destule pentru mine. Si imi asum deadline-uri doar daca imi permit sa lucrez in ritmul meu. Pe celelalte le refuz pur si simplu.
Da, asta are consecinte: am un Clio second-hand si nu un BMW nou; am un apartament si nu o vila in city outskirts; am si zile cand am de ales intre paine si tigari (si, evident, aleg tigarile). Dar am decis ca merita.
Posted on 17 iunie 2011 la 5:55 am.
Cetatene – sau sa iti spun Scarlett?
Ce-mi place cum incerci tu sa ma convingi sa te conving sa te lasi de fumat! 🙂
Uite aici motive pentru care sa te lasi de fumat: https://melaniacoman.finantare.ro/2009/01/26/o-acb-amuzanta/.
Intrebare: tie iti pasa ca ai un Clio SH si nu un BMW? mie nu… Mi se pare ca esti un om super si fara BMW.
Ai unde sa stai, unde sa te refugiezi cand ploua afara, unde sa primesti un prieten care are nevoie de gazduire? Daca asta este cazul, esti mai norocos decat multi dintre semenii nostri.
La ce bun sa ai o casa cu 19 camere daca nu o folosesti? Si ea trebuie intretinuta si e mai mult o cheltuiala decat un castig.
Ti-am mai spus-o pe blogul tau si o repet – eu traiesc dupa metricile mele. Nu ma intereseaza de cel din stanga, nici de cel din dreapta. Si nu ma intereseaza daca lumea crede ca sunt nebuna. Sa le fie de bine! E problema lor ce cred, nu a mea.
Revenind la timp – eu nu cred ca a munci mult e solutia. Cred ca a munci inteligent e mult mai bine. Dar asta nu depinde doar de noi si atunci trebuie sa ne adaptam.
Iti multumesc pentru gandurile impartasite.
Melania
Posted on 17 iunie 2011 la 8:35 am.
Clarra, draga mea!
Mi-ai lipsit in ultima vreme si cand am citit ca mai esti si racita, am zis ca nu se poate – trebuie sa imi fac timp pentru vechii mei prieteni din online.
Sper sa te simti mai bine si iti multumesc ca ti-ai facut timp sa comentezi.
Data viitoare cand ajung la Braila sigur nu vom avea prea mult timp pentru iesit in oras. E pe 23 luna asta, dar venim si plecam rapid.
Daca se schimba ceva, te anunt si ne vedem cu siguranta!
Acum… Excelente moduri de a iti cheltui timpul! Mai ales cu somnul de dimineata! Eu m-am obisnuit sa ma trezesc cu noaptea in cap si sa merg la clinica, sa merg sa casc gura prin vitrine sau sa imi fac mici cumparaturi si sa citesc.
M-am apucat de cantat! Stiu… stiu… Nu sunt Maria Callas, dar ma simt bine si vad ca nici vecinii n-au venit sa bata la usa sa vada ce fel de animal de casa mi-am luat…
Citesc cam tot ce prind. Ma uit la diverse filme inspirationale sau la Mosfilm Channel pe youtube. Ascult diverse webinarii.
Ce nu fac – nu citesc ziare, nu ma uit la tembelizor, nu fac politichie, nu ma incarc cu chestii negative, nu imi perfectionez norisorul personal…
Iti multumesc mult pentru ca ne-ai impartasit gandurile tale si iti doresc din tot sufletul TIMP!
Melania
Posted on 17 iunie 2011 la 8:42 am.