despre dezastre…

Am auzit zilele astea vorbindu-se despre actuala situatie din Japonia. Mult. Ca la romani… Cu cat mai mult, cu atat mai bine…

Si nu neaparat mult, cat cu disperare, taica! Cu disperarea ca dezastrul nuclear e acilea, uite colea, dupa colt… Acusica vine! Acus explodeaza Cernavoda… Si, pe langa disperare… atitudinea de atotcunoscatori: „Iaka ce trebuie sa faca japii acum dupa ce le-a explodat centrala”

Ne dam cu parerea, ca nu costa nimic. Ne dam cu parerea, pentru ca nu avem ce face. Pana la urma, ce stiri minunate avem noi zilele astea?

De ce n-am scris pana acum despre asta? Simplu – dintr-un fel de bun simt. Cred ca oamenii care nu pot face altceva decat sa se roage pentru alti oameni, asta trebuie sa si faca.

Acum multi ani, am cunoscut o tanara de varsta mea din Filipine. Tot un arhipelag si ala, din cata geografie imi mai aduc aminte… Ne-am regasit pe feisbuk si zilele trecute am vazut in statusul ei o rugaciune pentru siguranta ei si a familiei ei. Tot pe feisbuk, m-am „imprietenit” cu o japoneza, o tipa foarte ok, de altfel. Dupa cutremur, vreme de cateva zile, a disparut cu totul… Cred ca va dati seama ca nu o cunosc personal, deci la ce m-ar afecta chestia asta? Ei, bine… nu e chiar asa. De-abia dupa 3 zile a dat un scurt mesaj ca deocamdata este bine, dar ca intreaga tara este zguduita – si la propriu si la figurat – de cutremure. Astazi, unul dintre amicii nostri comuni a primit acest scurt mesaj de la ea:

„Thank you all for your message. You may already know, It is neither only an earthquake nor a tsunami. The explosion has been generated in the nuclear power plant. Japan’s nuclear power is the safest level in the world. But it happened. The aftershock continues. A fire occurs, too. All goods and foods are insufficient. However, the Japanese people never plunders attacking the shop etc. at such time. I’m proud of the Japanese. I deep appreciate rescue by many countries.”

Poate engleza nu e cea mai grozava – cei care am interactionat cu ea in ultimele 2 luni am incercat sa o convingem ca o intelegem si ca nu e nici o problema ca nu vorbeste ca Shakespeare. Ceea ce transpare din mesajul asta – pentru mine, cel putin – este ca „ok, noi suntem in rahat, dar ne pastram decenta si nivelul de civilizatie”. Si ma gandeam ce mishto ar fi sa gasim chestiile astea imbuteliate sau ca pastile (cura de 10 zile) – ne-ar ajuta mult ca popor.

Deci – ce griji avem noi… Murim de grija japonezilor – no shit! Il plangem deja pe Boc – nu mai puteam de greata tot weekend-ul, pentru ca eu sunt una singura si toata familia mea se uita la stiri… Deci a trebuit sa fac abstractie de chestiile astea cat am putut… Iri si cu Monicuta divorteaza – mare stire! Asa ii trebuie idiotului ca s-a insurat cu ea… felicitarile mele don’soarei Moni, ca bine i-a facut! As avea cate ceva de zis si despre don’soara cu pricina, da’ nu-mi permite obrazul… Mai era ceva… nu mai stiu ce… A, Codul muncii – vestitul docoment adoptat pe raspundere si prilej de motiune… Cea mai buna decizie pe care am luat-o in ultimii 5 ani a fost ca am renuntat complet la tembelizor.

Deci… atitudinea noastra de doi lei si jumatate – disperare cu panica si cu drobul de sare… Sa o aiba cine o vrea! Pe bune! Cand vad un om care spune ce a spus fata asta mai sus, cu toata convingerea si onestitatea, despre poporul sau, imi dau seama ca mai e speranta pentru lumea asta.

Oricum, ceea ce noi numim dezastru – codul muncii si inlocuirea unui premier inocent cu unul si mai inocent si norul nuclear care vine, vine, vine, calca totul in picioare (asta e de la mine)… palesc prin comparatie cu ceea ce s-a intamplat in Haiti, Japonia, Libia, fiecare cu dezastrul ei propriu si personal, mai actual sau mai putin actual…

Pesimistul nu vede decat dificultatile din orice oportunitate, optimistul nu vede decat oportunitatile din fiecare dificultate. Iar uneori, amandoi sunt chiori si naiba sa ii ia daca mai vad ceva…

Doamne-Doamne ii va ajuta pe japonezi si pentru ca se ajuta singuri. Ceea ce va recomand si voua, cititorilor mei dragi… 🙂

Melania