serios si urgent – educatia, incotro?

Citesc azi, AICI, un articol cu titlul „Educatia in Romania, incotro?”.

Evident, ma umplu de spume… Nu puteam sa citesc „Jack of Shadows” de Zelazny, asa cum mi-am propus? Nuuuuuu, ca articolul zice despre educatie si na, a trebuit pentru ca sa imi bag eu nasucul acolo si sa vad despre ce e vorba!

Pe scurt… Ce am inteles eu de acolo – articol si comentarii… toate la fel de… enervante.

Paranteza!!! Profesorii din ziua de azi mi se par niste indivizi absolut gretosi, care ar trebui sa citeasca Larry Winget (Shut up, stop whining and get a life!) si sa isi puna cateva intrebari majore: „Cine sunt?”, „Ce vreau sa fac?” si „Sunt in locul in care trebuie sa fiu?”… Daca raspunsurile la intrebarile astea nu ii directioneaza spre profesorat, sa renunte si sa se duca sa se faca consultanti – se plateste mai bine…

Revenim!

Autoarea zice ca sistemul educational este cel care „zamisleste viitorul unui popor”. Zau? Parintii n-or fi  avand nimic a spune cu privire la acel viitor? Nu ei sunt responsabili pentru educaamislestia copiilor lor? Si, mai ales, nu sunt ei cei care ar trebui sa stabileasca niste limite?

Nu, evident… Ce ai, Mel, esti proasta?

Iar comentariile… Minunate! Toti parintii descriu scursurile sistemului, fara a se gandi ca ei insisi contribuie la rafinamentul pretentiilor acestora… De ce nu cer spagi si mite profii din State? Sau profii din Germania? Sau UK? Sau Danemarca?? Sau cei indieni si chinezi???

Toate cele de mai sus sunt sisteme educationale muuuuuuult mai bune decat cel romanesc.

Am si eu un comentariu la acest articol: educatia nu inseamna scolaritate. Educatia e ceea ce alege fiecare dintre noi, la sfarsitul zilei.

Daca scoala romaneasca ar fi desteapta, i-ar invata pe copii urmatoarele lucruri:

1. Nimic nu e imposibil. De ce? Pentru ca asa e… Eu am asteptat 25 de ani sa o cunosc pe o tipa exceptionala care sa imi arate chestia asta. Si vad chestia asta de fiecare data cand lucrez cu ea, si imi promit ca data viitoare nu voi mai lucra cu ea, dar totusi o fac… De ce? Pentru ca a vedea imposibilul devenind posibil e o chestie pe care e prea greu sa o explic, intr-un fel in care sa ma si credeti… 😀

2. Alearga si citeste! Astea sunt secretele unei vieti implinite… De ce? Pentru ca asa zice Printul din Bel Air (ok, Will Smith, pentru cei care nu au crescut in anii ’90)… Pentru ca atunci cand alergi iti descoperi si iti depasesti limitele, iar atunci cand citesti descoperi ca dilemele sau problemele tale nu sunt noi si sigur au mai fost rezolvate de zeci, sute sau mii de oameni in zeci sau sute de feluri de la inceputurile lumii si pana acum…

3. Tu esti unic, la fel ca toata lumea! Dar esti unic… Poate ca nu ai televizor, dar ai imaginatie… Poate ca nu asculti manele, dar canti la pian. Poate ca nu te uiti la desene animate dublate, dar tu insuti iti desenezi peretii si cam tot ce prinzi… Nu e nimic in neregula cu asta…

4. Ai optiuni! Intotdeauna ai optiuni… Alegi sa mergi la scoala sau sa chiulesti. Alegi sa vorbesti urat pentru ca asa vorbesc toti prietenii tai sau alegi sa le spui ca sunt idioti. N-o sa va vina sa credeti, dar critica unui coleg sau prieten de varsta ta e, uneori, mai importanta decat ce spune un adult. Toata viata va fi o serie de alegeri. Scoala nu trebuie sa te invete cum sa faci aceste alegeri, ci doar ca ele exista…

Scoala romaneasca nu lucreaza in punctele esentiale, in punctele critice ale educatiei. Nici parintii nu lucreaza in directia asta – suntem, totusi, produsele aceluiasi sistem, fie ca vrem sau nu…

Competentele soft sunt printre punctele esentiale ale educatiei: leadership, capacitate de analiza, capacitate de negociere, capacitate de decizie, atitudinea de invingator! Astea nu sunt chestii care se invata la scoala… Dar daca ar fi?