Si totusi, se citeste, nu-i asa?

De cand m-am lasat de tembelizor (adica de acum cca 7 anisori), am descoperit ca am mai mult timp pentru mai multe lucruri.

De fapt, am invatat sa umplu timpul ala cu tot felul de chestii, pe care altfel probabil ca nu le-as face… De ex, vorbit cate o ora la telefon cu cate o prietena. Sau nu…

Partea mea preferata a zilei e seara, cand am terminat-o cu programul… Si, mai nou, dupa ce am inceput cura, dupa ce am terminat-o cu cina. Sa zicem ca e ora 19:00, asa, de amorul artei.

Daca nu am de lucru si nu urla, tzipa, arde si mai stiu eu ce, imi iau o carte si citesc. Se intampla uneori sa iau o carte pe care am mai citit-o de 150 de ori pana acum, dar care mi-a ramas aproape sufletului. Se intampla sa citesc pe laptop, si stim cu totii cat e de nasol sa faci asta. Se intampla, de asemenea, sa citesc ORICE. Exact, orice… De la Lord of the Rings, pana la aspecte de etica in nursing sau cum sa iti remodelezi singur casa. Citesc carti de dezvoltare personala si ascult, in ultima vreme, niste audio-carti pe care le gasesc interesante si nu le-am gasit in alt format.

Totusi, ceea ce ma fascineaza este fosnetul paginilor, asa ca prefer sa citesc o carte normala…

Navigand pe internet zilele astea, am dat peste doua articole destul de dragalase, pe tematica cititului si uitatului la tembelizor / navigatului pe internet:

– Aici, un articol despre ce spun oamenii cu referire la problematica spinoasa a TiVi-ului versus net

– Aici, un articol despre cum a aratat Targul Gaudeamus de saptamana trecuta, la care eu nu am ajuns (am deja urme de zgarieturi pe ochisori)

Ca toti oamenii normali la cap, statisticile mele – atunci cand ma apuc sa le fac, se rezuma la cei maxim 20 de oameni cu care pot vorbi despre carti… 😀

Nu radeti, ca nu e de ras!

In anturajul meu, din fericire, mai toata lumea citeste… Fie ca inroseste wireless-ul, ca Emmy (care se cultiva mai mult prin intermediul twitter-ului si articolelor din The Economist, dar si cumparand carti de valori care ar putea hrani o familie somaleza vreo saptamana) sau ca mine, fie ca isi face cumparaturile online de la diverse edituri, cum face Cara, fie ca citeste chestii absolut minunate, ca Mimi… dar citeste! Sorela mea citeste despre cum sa te lasi de fumat (na! ca am parat-o!) – am citit si eu cartea aia, si imi venea sa ma duc sa fumez chiar si eu, nefumatoare, o tigara!!!

Cei ce nu citesc, fac lucruri productive – mama face goblen, iar tata, tuica… 😀

Vorbeam ieri despre demente. Azi am vorbit un pic, pe profilul meu de facebook, despre autism. Ieri v-am spus despre faptul ca exista posibilitatea sa ii sprijiniti pe tinerii cu autism printr-un simplu sms la 877, care va costa doar 2 euro (mai multe informatii gasiti pe www.autismromania.ro).

Luati-va cateva minute si cititi despre lucrurile astea doua – dementa ne va afecta pe toti la un moment dat, pentru ca nu toti oamenii pot muri foarte batrani, foarte sanatosi si foarte lucizi, iar cca 150.000 dintre noi deja sunt afectati de o forma sau alta de dementa, iar autismul afecteaza, conform Adevarul, citand Autism Romania (http://www.adevarul.ro/societate/sanatate/medicina_clasica/Am_ajuns_sa_avem_pana_la_10_cazuri_noi_de_autism_pe_saptamana-_Este_o_nenorocire_0_377362932.html), cca 1 copil din 150.

Cititul este, din fericire, un refugiu pentru majoritatea celor care nu isi mai amintesc cum se numesc sau ce au mancat de dimineata sau celor care nu pot, din motive inca necunoscute, sa interactioneze cu lumea de o maniera adecvata si recunoscuta in plan social.

De ce n-ar fi cititul o placere pentru noi, ceilalti?

Melania