Riscuri in proiecte si managementul riscurilor

Asa cum va spuneam si mai devreme saptamana trecuta, riscurile in proiecte sunt la tot pasul. E nevoie de o monitorizare stricta, din partea tuturor membrilor echipei, pentru ca altfel se duce naibii sandramaua.

In primul rand, ce e riscul?

Riscul este un eveniment nedorit, caracterizat prin doua aspecte, ambele ingrate, si anume:

– probabilitatea de aparitie

– impactul asupra activitatii / proiectului

In general, se apreciaza in literatura de specialitate ca exista modalitati de a evalua riscurile si din punct de vedere financiar. Eu prefer abordarea de mai sus – probabilitate/impact, cu o scala de valori de genul: foarte mic(a) / mic(a) / nici/nici / mare/ foarte mare, iar evaluarea pierderilor o facem ad burtissima, sau, cum se spune in lumea academica, pe baza spuselor expertilor… experti pe care ii cunoastem intim, ca doar le vedem moaca in oglinda de la baie dimineata…

Dupa ce am identificat riscul cu pricina, probabilitatea si impactul si am povestit ce nashpa o sa fie daca se intampla, e momentul sa furnizam si metode de anihilare partiala sau completa sau strategii de mitigare, cum li se mai zice… Adica… asta e, suntem in rahat daca se intampla X, dar hai sa facem ceva sa si iesim de acolo, ok?

Daca luam strict proiectul meu de slabit – si da, Doamne, ca numai el sa aiba parte de riscuri, hai sa vedem ce tipuri de riscuri vom intalni si care sunt:

1. eu mi-am inceput cura de slabire cu dieta, proceduri si mai stiu eu ce, dar nu mi-am setat si creierul sa lucreze in directia slabitului… Impact major, probabilitate medie… Consecinta ar fi pierdere de timp si bani, ca oricum nu voi da jos nici un kil pana nu imi setez neuronul. Solutie: facut un wish-board, pe care sa pun poze cu femei zvelte (nu schiloade) si repetat pana imi vine rau „Eu sunt slaba, eu sunt slaba, eu sunt slaba” sau „in mine e o persoana slaba care asteapta sa iasa la iveala” (iar fratele meu va spune: „Numai una, draga?”)

2. binevoitorii care imi ofera mancaruri interzise… Probabilitate medie, impact major. Consecinta – sunt mai multe posibilitati – una ar fi sa sar in aer intr-o buna zi. Alta ar fi sa ma cert cu toti cei care imi ofera bunataturi. Solutia – Just say NO!

3. sa nu mai am bani sa imi cumpar mancare / urmez procedurile… Probabilitate – medie spre mica, impact – mediu spre mic. Consecinta – eu n-am gasit chestii grele acilea. Solutia 1 – nu mai fac procedurile (care nu ajuta decat la nivel de psiho-mumu si mentinut tonus al pielii) si imi rationalizez consumul de mancare (oricum mi se pare ca mananc mult). Solutia 2- imi iau o pereche de adidasi ca lumea si merg pe jos si ma apuc de belly-dancing si rationalizez papica.

4. sa ploaua si sa ninga si eu sa nu pot merge pe jos cat vrea muschiul meu… Probabilitate – mare, ca vine iarna. Impact – mare, ca e cea mai buna si cost-eficienta forma de miscare.  Solutia – imi iau o umbrela buna.

Nu stiu in ce categorie de risc le-as putea include pe primele 2, cert e ca, pentru a usura munca celor ce lucreaza in project management, riscurile se impart pe sertarase:

– riscuri privind resursele umane – ca nu le gasesti, ca nu sunt pregatite, ca nu sunt disponibile

– riscuri privind tehnologiile – ca nu sunt compatibile cu ce ai, ca sunt prea moderniste, etc

– riscuri financiare – ca nu ai bani, ca ii ai, dar nu ii poti mobiliza pentru ca sunt investiti in terenuri si uite ce situatie nashpa acuma cu criza… etc

– riscuri de mediu – ca ploua, ca ninge, ca e inundatie => astea le cam poti trece la „force majeure” si la relatia ta cu Dumnezeu… Pe bune, unele chestii sunt dupa sufletul omului.

– riscuri de logistica – ca te lasa hotelul balta, ca avionul Blue Air nu decoleaza / nu aterizeaza, etc…

– riscuri organizationale si de management – asta se refera mai mult la parteneriate si la coordonarea unor structuri de acest tip

Per total,  cam 4 categorii mari si late – resurse umane, tehnica, logistica si finantare.

Strategiile de raspuns sunt:

– acceptare – se aplica pentru chestii pe care nu ai cum sa le transferi, atenuezi sau eviti in nici un fel. De ex. invatamantul romanesc – nu avem cum sa evitam plecarea profilor buni, nici cui sa o transferam si nici cum sa o atenuam. De-aia suntem in permanent in caldare cu calitatea educatiei.

– evitare – ca pe front – gloantele curg si noi facem tot felul de miscari rapide si nu ne lovesc.

– atenuare – ok, ni s-a intamplat minunea, dar daca aplicam actiunea X, obtinem rezultatul Y, care e oricum mai bun decat situatia Z in care ne aflam acum.

– transfer – asta e „preferatul” meu, pentru ca e ca in bumperul ala care zice cam asa: „daca esti in rahat si totusi zambesti, inseamna ca ai gasit un tap ispasitor”… Pur si simplu, faci ca problema ta sa devina a altcuiva. O pasezi la alt departament, alt expert, etc.

Cam atat despre teorie si practica, va pup!

Melania