resursa… umana

Aici citii azi, printe multe altele facute, despre ceea ce trebuie sa stii cand iti cauti un loc de munca. Si cam cat te costa asteptarea pana la noul prag de incompetenta.

Evident ca orice om isi face niste calcule in minte sau si pe hartie, atunci cand se hotaraste ca jobul lui nu mai e la fel de cald, bine platit, motivant, etc.

Citeam acolo asta:

<<“Indiferent la care din cazuri facem referire (erau mai inainte mentionate in articol), nu cred in existenta unei retete general valabile de tipul: <<Ia-ti carnetul!>>, <<Invata Excel!>> sau <<Mergi la un curs de engleza!>>. Cea mai buna pregatire este cea corelata cu job-ul urmarit. Este necesar ca persoana respectiva sa se hotarasca in primul rand care este directia pe care o va urma in continuare in cariera. Ar putea constata, de exemplu, ca este momentul unei schimbari de domeniu”, spune Anca Florea, head of research & development in cadrul grupului de firme Trend Consult.>>

Eu am carnet de conducere… De vreo 10 ani. Dar nu il folosesc. De ce?

Pai, simplu… Sunt buna la multe chestii, da’ partea de coordonare a creierului cu mainile pe volan si pe mestecaru’ cela de frana de mana, nu mi-a iesit si nu imi va iesi niciodata… Si, ca orice filozof, dupa multe incercari si erori, am decis ca plasticul cela e si el bun la ceva – si acum strange praful pe undeva, prin comoda cu carti, agende si lucruri de care poate voi avea nevoie (dar poate nu) in urmatorii cinci ani…

Invatarea excelului mi se pare super usoara – e o chestie de-aia de inveti facand… Ceea ce presupune ca iei frumos calculatorul si incepi sa te joci prin meniul de help… sau, alternativ, iei frumos o carte gen „Excel for dumb-heads” si citesti si citesti si iar mai citesti, ca sa stiti ca excelul se invata genial citind…

Invatarea unei limbi straine e o chestie minunata – pe mine ma bate gandul (serios, am si vanataile care sa o dovedeasca) sa imi dau examenul de traducator de la ministerul ala cu justitia… sau ala de cultura… nu mai stiu care…

Anyway, asa cum zice si tanti asta, nu cred ca astea sunt solutiile pentru a-ti gasi mai repede un loc de munca potrivit nivelului tau de incompetenta. Pur si simplu trebuie sa stii ce vrei si ce cauti si sa te apuci sa inveti si sa cauti in directia respectiva.

Ei, dar cu asta nu mai sunt de acord:

<<Indiferent de solutia de pregatire aleasa, cei interesati de o schimbare a locului de munca trebuie sa aiba cativa bani pusi bine, pentru ca, programele de formare profesionala pe piata locala pot depasi cu usurinta 1.000 de euro.>>

Sigur ca da… Trebuie sa pui deoparte bani pentru training, ca singur daca citesti, iti cade ceva… Yep, of course! Si musai trebe sa scrii in CV – cum a scris subsemnata – ca ai facut tznshpe mii de cursuri (eu chiar le-am facut, m-am si dus acolo si am luat si diploma de la unele si pe unele am dat si bani)… Si, daca n-ai coach, mama… sa ti-l cumperi!!!

Eu am descoperit in 2007 – un an de cotitura majora in cariera si in viata mea, o chestie foarte mishto – imediat ce am schimbat oamenii, mi-am schimbat si perspectiva asupra vietii… S-a intamplat la un curs, la Galati… prima mea iesire singura in lume, dupa facultate (la Brasov) si dupa mutatul la Bucuresti… Cand m-am intors de acolo, am constatat cu durere in suflet ca eram incredibil de nefericita si ca asta imi dauna imens sanatatii mintale si fizice. Si mi-am dat demisia… Fara cei 500-1000 de euroi pe care ni-i recomanda autorul articolului si fara a imi face planuri…

A doua chestie fantastica a fost ce s-a intamplat dupa: au inceput sa curga oportunitatile… Si eu am fost deschisa la ele… Si le-am acceptat…

Cea de-a treia chestie fantastica a fost aia cu masterul de educatie a adultilor – intotdeauna mi-a placut domeniul educatiei si, desi nu se pupa cu ce faceam eu la scarbici, am decis sa o fac si pe-asta… Si am facut-o! A fost poate cea mai iluminanta experienta academica a mea de pana acum…

Ce e si mai fantasmagoric – si asta nu e neaparat o chestie de consiliere si orientare profesionala a celor ce imi citesc blogul, cat o revelatie personala… Cu cat am invatat mai mult, cu atat mi-a fost mai usor sa invat… Nu spun” nu” nici unei oportunitati, uneori muncesc si sambata si duminica si uneori muncesc si fara bani… Nu cred ca mai am entuziasmul pe care il aveam la 25 de ani… dar compensez prin faptul ca vreau sa fac o chestie buna si de obicei, daca nu imi dau singura peste picioare, o si fac…

Asa… sfat pentru cei care vor sa isi gaseasca un nou loc de munca:

Daca vrei sa iti gasesti un nou loc de munca, intai hotaraste-te ce vrei sa faci… Apoi, cauta si iar cauta, si citeste, si du-te si vorbeste cu oameni care lucreaza in domeniu (nu iti face probleme, tuturor ne place sa vorbim despre noi insine si despre ce tari si mari suntem), si nu renunta! Iar daca mai intai ti se ofera un alt job, orice alt job, baga la 2-20 entuziasm si disponibilitate si responsabilitate si amabilitate si asa mai departe, pentru ca, vorba matusii mele din America (o tipa geniala si foarte, foarte mishto – nu pentru ca e matusa mea, ci pentru ca asa e ea!), atunci cand ti se ofera un job marunt si neimportant, atitudinea este cea care sta intre tine, unemployment si jobul ala pe care ti-l doreai…  E o poveste adevarata in spate, dar e pentru alt articol…

Melania