si lucruri bune…

Vorbeam vineri cu un amic de-al meu, tot consultant, cu care am colaborat foarte bine pe niste licitatii, despre un gantt in open project pe care nu reuseam sa il aduc la o marime decenta si vizibila de evaluatori…

Dintr-una intr-alta, am dat-o si pe „Care mai e viata ta?” ca tema de discutie, si el mi-a zis ca mi-a citit blogul, a vazut ca au tot dat napastele peste mine si uite asa…

Ei, ca sa vedeti ca se mai intampla si lucruri bune… ieri am devenit matusa… de baiat… Mamica e bine (va sfatuieste sa nu faceti (si ma sfatuieste sa nu fac) cezariana, ca recuperarea e criminala si vorba ceea, doar n-am omorat-o pe mama!), iar tatal este obosit si el, si foarte mandru.

Deocamdata nu postez nici o poza – nici nu am facut multe si, asa cum a zis si sorela, nu l-am nimerit intr-o zi foarte buna…

Ce sa zic? Un bebelus iti da perspectiva…  asta e o chestie pe care poate nu o aveai… asa, de unul singur in lume. Tinandu-l in brate azi, am realizat un lucru: „mi-e ingrozitor de frica!”

Frica sa nu il scap din maini, frica sa nu fac ceva rau, frica sa nu planga si asa mai departe… E ceva sa vezi o chestie mica, mica, mica, care plange cand ii e foame si cand a facut pipi si, eventual, cand vrea sa fie tinuta in brate, care tresare cand doarme, facandu-te sa te intrebi ce viseaza, care se uita direct la tine, desi nu vede decat lumini si umbre… o fiinta mica-mica, si totusi, o lume…

Ce sa zic? Eu cred ca seamana cu mine (LOL), da’ trebuie sa mai asteptam sa mai creasca sa fim siguri…

Va dati seama ca voi reincepe sa ii injur pe astia cu sistemul lor educational… Teoretic, Vladut e deja de bagat in vreo institutie de-aia educationala de-a lor…

M