Incep cu un comentariu la commentul Carei – azi noapte nu mi-am facut somnicul de frumusete, m-ai trezit tu (norocul meu) si am o ingrozitoare senzatie ca ar trebui sa fiu undeva… si stiu si unde… in pat!!!
Anyway, pentru ca nu sunt in pat si pentru ca am luat si 133-ul ca sa ma distrez, ce pot sa va spun? Am ajuns sa imi pun o intrebare normala, zic eu, pentru zilele noastre… E bataia rupta din rai? Chiar creste acolo unde da mama? (ce creste, in afara de cucuie?)
Ma aflam in 133. Facand abstractie de faptul ca mama cu pricina era tiganca (dar n-are nici o relevanta, si tata si frate-meu ziceau ca Mama Tola i-a batut cu papucul… si ea nu e tiganca), povestea suna cam asa:
Se ia un copil tampit, caruia urmeaza sa ii cada dintele… Doare de mori, daca nu va mai aduceti aminte… Si e ingrozitor de iritant… Desigur, in acest context, copilul cu pricina parea si mai tampit comparativ cu zilele sale bune… Mama, saraca, i-a zis sa taca si sa nu mai umble la dinte. El, nu si nu… A inceput sa urle, dupa care, isteric, a inceput sa se inece. Ma-sa l-a luat cu binisorul, dupa care nu a mai rabdat si l-a pocnit. Soc… L-a pocnit o data, l-a pocnit de doua ori… Eu ma gandeam: „cucoana, opreste-te! altul nu mai faci!”
Cand copilul a inceput sa urle si mai tare – era clar, doar nu isi imagina tanti ca ala micu’ o sa taca si o sa faca mumos – tipa a scos papucul si i-a tras o serie de lovituri… Dupa care, nesatisfacuta de rezultate – copchilu’ doar se ineca – i-a mai dat si niste palme si niste pumni…
Ce m-a frapat, a fost ca mamei respective ii facea placere sa il loveasca pe copilul ala… Nasol!
Culmea e ca nu sunt nici pro bataie, dar nici impotriva bataii… Consider ca, din cand in cand, o bataie nu strica nimanui…
Mama mea, de exemplu, nu isi mai aduce aminte ca imi mai tragea cate o bataie… Eram, intr-adevar, imposibila la unele chestii…
Oricum, lasand la o parte educatia cu papucul, care mi s-a parut absolut genial ca avea loc in Romanica si nu in America, unde probabil individa respectiva ar fi fost arestata in doi timpi si trei miscari… sa revenim la celelalte…
Azi, cand am intrat in casa la ora 6 dimineata, ma gandeam cu groaza ca nu voi putea adormi… De unde? Out like a light…
Cand m-am trezit, eram atat de confuza ca nu stiam pe ce lume sunt… si totusi, acum, dupa 6 ore, sunt in stare sa scriu destul de coerent…
Am citit o chestie draguta azi – si poate a fost bine ca a fost azi si nu in alta zi (mi-am luat-o iar, pe teme de atitudine, da’ asta e subiect pentru alta postare; una in care, din pacate, dracusorul nu apare decat ca guest star… in schimb ingerasul face pe nebunul la greu) – pentru ca, nu-i asa, atunci cand un inger te atinge, te atinge ca sa o stii si tu… Optimist’s creed
Si tot din alte povestiri… tot de-ale mele… am vazut Lipstick (aici) si am citit Angela’s Ashes… (aici – detalii despre film)…
Mi-am pus intrebarea: „de ce numara oamenii orele lucrate?”
Inca n-am gasit raspunsul…
One Comment on “educatia cu papucul si alte povestiri…”
You can track this conversation through its atom feed.
Am o mica precizare la intrebarea ta: „De ce numara oamenii orele lucrate?”Depinde cine le numara si care este motivatia lui sa le numere. In anumite situatii este chiar recomandat sa numeri orele.
Scene de genul celor vazute de tine in 133 am vazut si eu si mi-am pus toata suita de intrebari pe care ti-ai pus-o si tu si poate chiar si altele. In plus fata de asta, m-am mai gandit ca asta va fi omul care nu se va da in laturi sa imi dea una in cap ca sa imi fure telefonul, geanta, haina peste 5 ani, maxim 10.
P.S. Imi cer scuze pentru faptul ca te-am trezit azi dimineata!
Posted on 30 aprilie 2010 la 9:11 pm.