WTW?

What the what (WTW) este varianta corecta din punct de vedere politic a minunatului si ultra-utilizatului What the fuck???

Azi vreau sa va povestesc si eu, asa cum povestea si Sabina (colega de suferinta in ale consultantei), despre meseria de consultant si despre micile „bucurii” ale vietii noastre…

De exemplu…

Cand seful se hotaraste ca asta arde, trebuie facuta azi, acum, in minutul asta si cineva trebuie sa o faca, dar ii lipseste capacitatea de a lua decizia – cine va face – lucrurile sunt vesele… 🙂

Ii zic eu – nu trebuie facuta azi, acum si in momentul asta decat in anumite conditii – si, daca stiai de ea de o saptamana, e cam tarziu sa bati azi cu pumnul in masa…

Cunosc consultanti care se considera indispensabili… Da, da… va stiti si voi, doar suntem prieteni de multa vreme…

Guys, I have news for you – you’re not! S-a verificat, centrul Pamantului e in alta parte… Voi, eventual, sunteti centrul Pamantului pentru mama si tata si vreo alta persoana fermecata de multele voastre calitati… In rest, get real & smell the bullshit!

Directionez acest post catre toti cei care se vor consultanti: cu mici exceptii, foarte mici, pentru ca in momentul asta nu sunt decat eu exceptia pe aici…

Si acum eu (doar asta e blogul meu si e locul unde imi vars eu frustrarile)… Poate nu v-ati dat seama, dar eu sunt cam diva de felul meu… Ce-i drept, mai cumintica si fara pretentii de J-Lo… Dar totusi, un fel de diva…

Am si eu urmatoarele pretentii de la viata, de la parinti, frati si veri, de la colaboratori si de la parteneri, ca pe clienti nu ii pun aici (vorba aceeea: Clientul nostru, sclavul nostru…):

1. eu zambesc de fiecare data cand spun Alo!
Insa… Atunci cand nu se simte zambetul meu in voce, cand vocea mea suna slab sau suna altfel, ganditi-va la urmatoarele posibilitati:
– poate sunt obosita
– poate sunt suparata
– poate undeva, in birou, altcineva vorbeste la telefon si eu deranjez – si asta mai ales daca vreti sa imi povestiti ultima isprava facuta…
– poate am treaba

2. intrebati-ma daca am timp sa vorbesc…
Daca e 9 seara si eu sunt online pe peste tot, inseamna ca sunt la munca… Exact. Si oricat as fi eu de obsedata si de workoholica, cum au incercat sa ma injure unii si altii, tin la somnul meu de frumusete… Daca nu imi fac somnicul de frumusete iese cu chestii nashpa…
Deci… nu-mi trimiteti poze cu nou-nascutul din dotare, nu-mi dati intrebari simpatice gen: „vai! ce faci la ora asta pe mess?” si nu ma **asa** la creieri cu alte dragalasenii… Muncesc! Asta se intampla… Sunt sigura ca in restul timpului meu liber – care slava Cerului, este – nu ma vedeti nici pe mess si nici pe skype si nici pe Empire State Building… (pt. Leandru – nu e vorba despre tine)

3. Chestii care nu ma intereseaza absolut deloc… especially for friends…
Nu ma intereseaza daca o persoana pe care nu am cunoscut-o si pe care nu o sa o cunosc vreodata si-a facut tatuaj permanent, sau a facut supradoza de cola sau mai stiu eu ce… Ma intereseaza ce se intampla cu voi, in masura in care poate fi sumarizat in maximum 3 minute… Conform cercetarilor, orice convorbire care depaseste 3 minute, chiar daca e cu mama din dotare, e nociva neuronului… O perioada chiar am putut sa ma tin de chestia asta…

De ce zic asta?
O persoana draga mie, cu care colaborez de cativa ani buni, mi-a reprosat azi ca sunt un interlocutor ingrozitor, mai ales cand ii inchid telefonul… De asemenea, a tinut sa precizeze ca spera ca nu practic acest obicei si cu altii, intrucat probabil nu as avea parte de reactii atat de tolerante ca din partea ei…
Ei bine… Dragalaso, nu practic chestia asta decat in cazul in care sunt injurata, agatata (pe bune, mi s-a intamplat) sau deranjata de oaresice abordare a vorbitorului de la celalalt capat al firului… Mi se pare un obicei absolut incantator pentru atunci cand chiar nu mai am alte solutii…

V-am povestit de cele doua personaje dragute – dracusorul si ingerasul… Dracusorul este genul care ar scuipa in cafeaua cuiva, care ar injura de calendar pe toti cei care il enerveaza si care, probabil, s-ar da in stamba permanent… Din fericire, ingerasul – care nici el nu e foarte sfant – are o influenta destul de importanta (si benefica) si reuseste sa ii sopteasca fix ceea ce trebuie pentru ca lucrurile sa iasa ok. E o convietuire perfecta… intr-o lume de unu…

Imi place cand ingerasul reuseste sa iasa invingator. Vocea ratiunii, pentru mine, nu a fost niciodata prea importanta… vocea ingerasului e alta poveste…

Cred cu tarie ca trebuie sa iei oamenii si situatiile asa cum sunt… Vorba unei colaboratoare de-a mele: „las-o cum a cazut!”… De rezolvat, oricum se va rezolva… cand arde prea tare si toti sunt interesati sa iasa din rahat.

Uneori, e mult mai bine sa stai linistit si sa astepti sa se aseze planetele, sau lucrurile din viata ta… Problema consultantilor: not enough sleep + over-reacting + over-thinking + „I am indispensable”… Cimitirul si corporatiile sunt pline de oameni indispensabili…

De ce sunt ciufuta? Uite, ca m-am enervat… M-am enervat pe oameni care nu au altceva mai bun de facut decat sa se ia de mine si sa ma numeasca in diverse feluri, cam cum le vine la gura…

M-am saturat de oameni care privesc orele suplimentare ca pe o corvoada si care nu isi cer drepturile pentru acele ore suplimentare…

M-am saturat de oameni care isi bat joc de timpul meu si care nu se gandesc si la confortul meu psihic… in schimb manipuleaza si fac pe nebunii ca sa le iasa lor pasentele… Da’ eu? Da’ igiena mea? Nu sunt buda nimanui… Trebuie sa va ganditi si la mine, inainte de a-mi da toate detaliile sordide ale unei chestii, care nu ma priveste, poate… It’s shit friends should do, you know?

Asa ca… what the fuck, man? Can’t a girl be mad sometimes?

Melania