d-ale cartii

Citesc chiar acum o carte care se cheama asa:

You’ve GOT to Read This Book! LP: 55 People Tell the Story of the Book That Changed Their Life

E scrisa de Canfield si Hendricks. Despre alte carti ale lui Jack Canfield probabil voi mai scrie, pentru ca de la „Success Principles”, pe care mi-a dat-o Bert de ziua mea, ca dar de demisie, in 2007 (el nu stia ca e ziua mea, dar era ultima mea zi de lucru pe proiect), sunt deschisa cartilor de dezvoltare personala.

Cartea despre care vreau sa va vorbesc este „Cartea de la San Michele”. Am cumparat, din 2006 pana acum, vreo 7 exemplare. Nu mai am decat 2. Pe celelalte le-am dat cadou.

Prima data am citit cartea asta la Doamna Martin. N-am putut sa o las din mana si am terminat-o in cam 2 zile lumina.

Desi inspirata din viata reala a unui doctor de cap (faimos la inceputul secolului trecut) – psihiatrul Axel Munthe, exista destul de multa fictiune – in principal pentru ca omul avea multe fanutze nebune in randul marilor bogatase de pe vremea aia. Un fel de Paris Hilton nevrotice, care nu aveau blackberry si iPod si paparazzi pe urmele lor.

Ce mi-a placut la cartea asta… Un pusti de 18 ani are un vis – sa cumpere o casa in insula Capri. Pustiul creste, visul insa, ramane. Si-l va indeplini, cumparand nu numai o casa, ci un intreg munte. Casa si proprietatea exista si pana in ziua de azi si eu sper sa o vad intr-o buna zi.

Plina de umor si de o intelepciune de bun simt, fara „lectii” si fara moralisme, cartea asta merge direct la suflet. Iar doctorul despre care se povesteste – fara indoiala un Munthe mai bun decat cel real, dupa cum reiese din carte – este uman, cu defecte, cu calitati, cu probleme existentiale, cu hobby-uri, cu prieteni trazniti, cu prieteni necuvantatori, cu pacienti ciudati, cu practici medicale neortodoxe, cu suisuri in cariera – si cu coborasuri, cu idei geniale si cu idei mai putin geniale, cu tot ce vreti voi, de fapt.

Melania