Citesc, pe unpasinainte.edu.ro, noua lege a educatiei nationale explicata pentru cei ca mine…
De asemenea, citesc si asta – http://www.unpasinainte.edu.ro/download/strategia%20educatie%20si%20cercetare%20pentru%20societatea%20cunoasterii.pdf – nu stiu cine a facut-o, dar cred ca a facut-o cum mi-am facut eu tema la teoria organizatiilor…
Imi cer scuze autorilor, da’ la paginile 3 si 4, mi-a explodat neuronul, asa ca ma duc sa fac si altceva productiv. Repetitiv. Preferabil sa nu implice neuronul cu pricina…
Doamne, de-abia astept sa cresc mare!
M
12 Comments on “un pas inainte… un pas inapoi…”
You can track this conversation through its atom feed.
păi, legea începe de-abia de la pagina 5
🙂
Posted on 30 martie 2010 la 3:24 pm.
Pai ai citit ce ar trebui sa facem pana in 2015? (adica paginile 3 si 4, acolo de unde incepe sa scrie cu bold)
Si ai citit de unde incepem? (adica raportul privind educatia?)
M
Posted on 30 martie 2010 la 3:26 pm.
„cu efort sustinut”
Posted on 30 martie 2010 la 3:30 pm.
cred că citim lucruri diferite 🙂
eu citesc legea aici:
http://www.unpasinainte.edu.ro/download/18-03-2010%20legea%20educatiei%20nationale.pdf
Posted on 30 martie 2010 la 3:42 pm.
dar cel mai bine ar fi să spui ce NU-ţi convine
Posted on 30 martie 2010 la 3:44 pm.
1. art 62 – admiterea la liceu se face pe baza portofoliului educational, iar in caz de prea multi candidati, 30% examen, 70% portofoliu. Portofoliul prevaleaza, in caz de egalitate la note.
de exemplu…
Uite care e chestia – nici pe vremea mea nu era invatamantul pe roze… Eu nu pot sa tocesc. Nu pot. Da-mi un CD cu muzica mea preferata, in 2 zile stiu toate melodiile… Da-mi un comentariu – in 2 zile nici macar nu am trecut de introducere.
Dar, pe vremea mea, portofoliul asta despre care vorbeste onor legea era alcatuit din toate lucrarile de control – si n-o sa va vina sa credeti, dar noi nu primeam chestii de toceala la lucrarile de control. Chiar se tinea cont si de ce citeam, si de ceea ce aduceam in plus. Poate am avut eu profi buni.
Eu am dat examen la profil real de liceu (mate-fizica). Probele erau tot matematica si romana. La mate am luat 7,20, ca nu am vrut sa scriu mai mult. Eram eu sigura, sigura ca atat o sa iau si atat am luat. M-a ridicat tot romana, saraca… N-am intrat la A. Am intrat la B. Mare paguba!
N-am fost nici traumatizata de examenul asta si nici nu m-am omorat invatand. Si n-am facut atat de multa meditatie – m-am enervat si am renuntat la un moment dat.
Normal ca esecul asta a fost pus pe aceea ca nu am facut meditatie la mate pana in ultima clipa. Nu s-o fi gandit nimeni ca eu pot sa decid ca atata pot sa fac si gata? Nu cred.
Examenele sunt chestii extraordinare – mie nici unul nu mi-a iesit vreodata asa cum ar fi vrut ceilalti. Eu zic ca de la o varsta incolo, e decizia lui gigel si a marioarei cum abordeaza chestia asta.
Cu cat ii amani copilului momentele de dezamagire, momentele de intalnire a celor mai buni dintre cei mai buni, cu atat ii creezi o falsa valoare.
Nu sunt cea mai buna dpdv academic – nu am fost niciodata… Cunosc oameni mult mai buni dpdv academic decat mine. Recunosc chestia asta si mi-o asum. Profii mei, insa, faceau abstractie de faptul ca eu nu eram cea mai buna si la aia si la aia si la ailalta, si imaginea de ansamblu e cam asa: overall, eram cea mai buna… KKo cu lapte…
Posted on 30 martie 2010 la 4:22 pm.
nu-i contrazic pe profesorii tăi 🙂
nu faci decît să confirmi că portofoliul, care e un fel de „overall”, e o schimbare bună în sistemul de educaţie
😉
Posted on 30 martie 2010 la 4:38 pm.
am intrat pe unpasinainte.edu.ro si am descarcat portofoliul indicativ – Gaby, dragule, tu ai vazut cum arata? poti spune cu manuta pe inimioara, ca profii copilului tau pot sa completeze monstruozitatea aceea? si k mai intelegi ceva din asta?
portofoliul meu, daca te intereseaza, este un dosar de plastic, cu vreo 60-70 de lucrari de control pastrate de mine, unde profii mei au avut bunavointa sa scrie si feedback… Tin minte si acum comentariul profului meu de romana: „ai prea multe pareri proprii!” In rest feedback-ul era relevant.
La frate-meu, de exemplu, scriau ca are multe cacofonii, in schimb tipu’ e un adevarat poet si stie sa umble cu cuvintele…
La colegul meu, Marius, de exemplu – impreuna cu care impartaseam o ura nestavilita fata de Eminescu – comentariile erau legate de seriozitatea cu care aborda subiectele.
Eu nu stiu de ce nu-i contrazici pe profesorii mei – eu i-am contrazis. M-am complacut in situatia de olimpica la diverse chestii soft (gen romana si engleza), si am ajuns ca, in clasa a XII-a, sa nu fiu in stare sa rezolv o limita la mate. Sa mi se spuna: „fetita, tu vrei sa dai la ASE? Tu nu iei nici BAC-ul la mate…” Asta din cauza nenorocitului de efect de halo…
Teama mi-e ca portofoliul asta nu va reflecta realitatea… Si teama mi-e ca oamenii astia pe care ne-am propus sa ii educam (puii astia de oameni, mai bine spus), ne vor privi, la un moment dat, cu ura si vor spune: „De ce?”
Posted on 30 martie 2010 la 5:31 pm.
Melany dragă, cu mîna pe inimioară îţi spun că înţeleg şi nu mi se pare o evaluare greoaie.
Poate justificarea introducerii portofoliului este mai intuitivă:
„Nota este un stres de care copiii trebuie să fie eliberaţi. Părinţii pun presiune pe copii pentru a lua note mari, fără să ţină seama care este profilul acestuia sau al clasei. Nota simplă, nu reflectă fidel și în totalitate cunoştinţele pe care elevul le-a dobândit sau competenţele pe care le are într-un domeniu sau altul.
Portofoliul educaţional reprezintă o evaluare mult mai cuprinzătoare a cunoştiinţelor şi capacităţii elevului. Notele departajează sec elevii, portofoliul îi va reprezenta mult mai nuanţat, fară a-i plasa neapărat în competiţie.
Portofoliul educaţional va cuprinde totalitatea diplomelor, certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării comptetenţelor dobândite în contexte de învăţare formale, non-formale şi informale.
Acest portofoliu va fi ca o carte de vizită pentru copil. Din el se va putea afla parcursul educaţional, înclinaţiile copilului sau performanţele lui deosebite. Astfel, părinţii vor avea o imagine de ansamblu despre nivelul copilului, nivelul clasei şi gradul de exigenţă a profesorului.”
Cu mîna pe inimioară,
Gaby
🙂
Posted on 30 martie 2010 la 5:52 pm.
Vai ce stresati de note sunt bietii copii!
Scuza-ma, tu te auzi?
Mai degraba imbecilii de parinti sunt stresati de bombe…
Gicule, eu ar trebui sa fiu prima care sa zica „la dracu’ cu notele!”. Eu am mancat bataie ca n-am luat nu stiu cand, la nu stiu ce lucrare, nota cea mai mare… Nu eram nici macar in Top 5 cu nota aia… 🙂
Am vomitat la unchiul meu acasa – eram in vizita. Si nu am vomitat ca mancasem bataie, ci pentru ca plansesem de ciuda toata ziua…
Lectia pentru mama mea – niciodata nu mi-a mai zis nimic legat de note.
Traseul meu scolaresc: mai mult decat multumitor.
Portofoliul meu? Cel despre care iti spuneam. I-a pasat cuiva? NU! Ar trebui sa ii pese cuiva? NU!
Cearsaful ala de 8 pagini de pe site – criminal… Incerc sa imi dau seama cat de nociv poate fi acest cearsaf. Cum pot fi „stimulati” profii sa scrie ceea ce trebuie… De cand incepe „stimularea”…
Mda… Poate o sa ma fac, totusi, profesor de liceu… As castiga mai bine.
Posted on 30 martie 2010 la 6:14 pm.
Ok…
Dau un exemplu ipotetic – in masura in care aceasta lege va deveni legea educatiei (si se va intampla, one way or another) si va rezista pana cand nepotelul meu va avea 16 ani.
Copilul ala o sa aiba parte de foarte multe activitati extra-curriculare. Imi iau eu angajamentul sa il invat cel putin o a doua limba straina (in afara de engleza), asa cum mama mea a facut cu mine…
De asemenea, copilul ala va avea ghinionul ca si parintii lui sa-l chinuiasca – adica… frate-meu e poet, mama-sa e o tipa foarte pragmatica…
Probabil ca nebuna de matusa (adica eu), isi va face si o afacere pana atunci… Sa nu credeti ca nu-l pun la munca. Ii dau si recomandare…
La mama are caini, pisici si alte animale. Si fan de facut vara. Credeti ca nu va participa? Eu cred ca va inselati.
Sora cumnatei mele este un hair stylist in devenire. Credeti ca nu va tine foarfece de tuns in mana? Ca nu isi va baga degetele in vopsea de par? Iar va inselati.
Nu mai zic de cel putin un sport si cel putin citit…
Ce-am mai facut eu cand eram mica – mergeam la mama la spital si eram nepotica de conjunctura pentru diversi batranei care nu aveau pe nimeni.
Intamplator, cred in educatia asta.
Si as fi curioasa daca portofoliul lui, cu atatea lucruri facute in afara scolii… va avea vreo importanta.
Posted on 30 martie 2010 la 6:24 pm.
eşti simpatică
🙂
Posted on 31 martie 2010 la 12:57 am.