Iaka neshte probleme asa zise de maxima importanta, care mie mi se par de tot rasul… Dupa „dilemele” de la inceputul saptamanii, mi se par numa’ bune… Si stiu, imi veti spune, „girl, you have got an obsession!!!”
De ce consultantii vor laptopuri la intalniri?
Dezavantaj – vazut de Melania – sunt grele, iar la intalniri prefer sa ma uit in ochii clientului si sa imi notez cu manuta proprie si personala ce vrea dansul. Consider ca e respect pentru client sa ii acord atentia mea intr-un procent de 100%. Lui, nu bijoux-ului meu de notebook cu ultimul vista care ii mananca zilele si celui mai sfant dintre sfinti…
De ce consultantii trebuie sa fie intotdeauna impaciuitori si sa nu ii spuna clientului cand nu are dreptate?
Dezavantaj – vazut de Melania, evident – la un moment dat, tot se rupe pisica. Nu e mai bine sa ii spui omului de la inceput unde exista asteptari mai mari decat realitatea si unde are sanse? Ai avantajul credibilitatii. Plus, nu ajungi la discutii de genul: „dar voi nu mi-ati spus”… Inca o data, cine si-a cumparat consultant, sa il foloseasca… Nefolosit, consultantul expira si incepe sa faca urat. Nu-i o priveliste frumoasa…
De ce oamenii persista in a continua relatii cu clienti dificili si neseriosi?
Dezavantaj – major waste of time… Nu mai comentez pierderile de neuroni, care, de la o varsta incolo, nu se mai regenereaza!!!
Cum ne comportam cu clientii dificili si neseriosi?
Topul 3 al comportamentelor mele, cronologic (adica de cand eram mai tanara si pana in prezent):
3. ii trimiti direct la mama naibii… Dezavantaj major: nu mananci. Avantaj major: iti pastrezi o mare parte din neuroni intacti si treci la nivelul urmator.
2. incerci sa ii intelegi – empatizezi… Dezavantaj major: incep sa moara din neuroni. Avantaj major – nu exista.
1. ii ignori. Dezavantaj major: e foarte greu sa faci asta. Presupune un nivel de nesimtire intelectuala si psihologica incredibil, greu de atins pentru oamenii normali. Dar, dupa ce ai vazut suficient de multe lucruri, va rog sa ma credeti, reusesti fara prea multe probleme. E o chestie zen. Avantaj major: solicita memoria si imaginatia, stimuleaza creativitatea, previne AVC-urile si incetineste aparitia dementelor.
Si una legata de bloguri si bloggeri:
De ce unii oameni folosesc ghilimele si parabole? Eu am explicat de ce la inceputurile blogului astuia – n-am priceput de ce le folosesc altii… Si de ce scriu muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult? De ce isi dau dizertatii in fiecare postare?
21 Comments on “probleme „existentiale” si dezavantajele lor”
You can track this conversation through its atom feed.
Raspunsuri:
De ce vor consultantii laptopuri la intalniri?…pentru ca au toate informatiile la dispozitie in caz de…! In privinta greutatii, se poate folosi un MacBook Air.Greutatea nu ar mai fi o problema si nici Vista. Vine cu OS Leopard:). Daca totusi preferi Windows, foloseste Windows 7. Nu o sa ai probleme fata de Vista.
De ce oamenii persista in a continua relatii cu clienti dificili si neseriosi?..asta e dificila…poate din lipsa altor clienti..alt motiv nu gasesc!!!
De ce consultantii trebuie sa fie intotdeauna impaciuitori si sa nu ii spuna clientului cand nu are dreptate?….nu trebuie sa fii…eu intotdeauna am zis clientului cand nu a avut dreptate. Bineinteles pe un ton adecvat…si cu explicatii adiacente:D!!
De ce unii oameni folosesc ghilimele si parabole?..eu le folosesc pentru ca nu gasesc cuvantul potrivit de fiecare data cand scriu ceva…sau pentru ca lucrul pe care incerc sa il explic, intr-o conversatie fata in fata, are alt inteles.
Posted on 11 februarie 2010 la 10:26 am.
@Mel,
Pe aceasta postare nu pot comenta intrucat sunt de acord cu tine. Nashpa.
@Codrin
Si eu prefer sa car laptopul la intalniri (chiar daca e mult mai greu decat un stick USB – asa se fac muschii!) si sa caut informatia / documentul necesar, CAND si DACA este absoluta nevoie. Dar in cazul consultantilor care imediat ce ajung la client isi deschid laptopul (de ce? nu si-au facut lectiile inainte de a ajunge la intalnire), cred ca adevarata utilizare a „uneltei muncii” este cea mentionata de Mel.
Posted on 11 februarie 2010 la 1:11 pm.
Yes, finally!!!
Mai, eu stiu ca va tot bat la cap de cel putin un an cu dilema mea cu laptopu’ si consultantu’… si o sa mai dureze cel putin pana nu mai aud in jurul meu prejudecati de genul „nu esti consultant daca n-ai laptop”.
Mie mi se pare ca daca ti-ai luat neuronu’ la tine si eventual, ceva materiale, sa i le lasi in urma clientului, esti acoperit…
Sa nu imi ziceti mie acuma ca faceti prezentari powerpoint si ca e musai de carat laptop la orice intalnire…
Dar problema mea si mai existentiala e DE CE TE DEFINTESTE ECHIPAMENTU’?
Mel
Posted on 11 februarie 2010 la 1:14 pm.
Offtopic (sau nu):
Oare cum ar reactiona Clientul meu (ce se crede dificil) daca ar sti ca de fiecare data cand se enerveaza si ridica vocea, Reprezentatul Consultantului „lesina de incantare si incepe sa ofteze visator”? (ma rog, in viata reala as exprima mult mai scurt si mai brutal partea dintre ghilimele)
Tare ma tem ca i-ar pieri complet cheful de viata.
Posted on 11 februarie 2010 la 1:17 pm.
Emmy, darling,
Poti comenta comentariile noastre, ale tuturor!
Am senzatia ca nu-i inca ziua trecuta…
Mel
Posted on 11 februarie 2010 la 1:17 pm.
Clientul tau ar reactiona asa cum ar trebui sa reactioneze si ti-ar da una peste ceafa… Cel putin ACEST CLIENT.
Altii, cred ca te-ar invita sa le explici mai in detaliu cum e cu partea in ghilimele, pe care, culmea! am inteles-o si eu…
Ala da exemplu de utilizare a ghilimelelor!
Posted on 11 februarie 2010 la 1:20 pm.
De ce oamenii persista in a continua relatii cu clienti dificili si neseriosi?…Foamea + speranta.
Ii igniori sau ii trimiti direct la mama naibii…nu toti permite acest lux.
Laptopul – instrument util care de multe ori impiedica comunicarea. Depinde de obiectivul propus la o intalnire si de la client – vrei sa-l imperesionezi, sa-l ametesti, sa-l convingi, sa-l descurajezi…Daca vrei sa-l refuzi, sau sa inchei o afacere, fa o direct fara laptop.
Posted on 11 februarie 2010 la 1:26 pm.
Melania, o mica corectura: „DE CE ALEGI SA TE DEFINEASCA ECHIPAMENTUL?”
Perparim, relatia client-consultant e ca o casnicie. Nu trebuie sa dezertezi la prima problema intalnita. In plus, te angajezi prin contract sa il sprijini „si la bine si la rau”. 😉
Ar mai fi si alte de comentat astazi, la tema asta, dar nu ma lasa un client imposibil.
Posted on 11 februarie 2010 la 1:44 pm.
P.S. la comentariul anterior.
Doamne, cum as putea sa renunt la sentimentul victoriei (adica la lesinul de incantare, Emmy!) dupa ce ai finalizat in bune conditii un contract care parea a fi o misiune imposibila?
Posted on 11 februarie 2010 la 1:47 pm.
Draga Cara,
dupa cum bine shtii… si subliniez asta, pe mine ma defineste agendutza sau carnetzelul cu care ma duc la client, si nu in ultimul rand, setul de pixuri pe care mi le iau la mine…
Gen pixuri cu pasta violet, maro, bleu-verzui, si fav-ul meu de azi – roz-bombon.
Mel
Posted on 11 februarie 2010 la 1:53 pm.
@Last Cara’s comment:
Meeeeeeeeeeeeeeeel, vezi ca nu pricepe toata lumea? Sa pun o poza?
Acum coborand de pe cloud nine: ne cam furam caciula singuri vorbind de clienti dificili. Probleme reale apar doar cand exista discrepante semnificative intre obiectivele din contractul real si contractul implicit (adica de fapt clientul vrea si asteapta cu totul altceva decat a scris ca vrea si asteapta) sau cand Clientul este o structura complexa si exista conflicte serioase intre obiectivele (implicite) referitoare la contract ale membrilor organizatiei Clientului.
Altfel, mojicii, ignorantii, neatentii, grabitii, ocupatii etc etc – toti pot fi gestionati intru fel sau altul.
Posted on 11 februarie 2010 la 2:01 pm.
Bai, tu ai coborat de pe cloud nine al tau, in cloud eighteen al nostru…
Evident, noua ne lipseste perspectiva asta…
Eu, aseara, am fost la un client, care mai ca mai avea putin si ma lua la bataie ca nu mai am si alte oportunitati de finantare pentru el. Evident ca asta intra, la mine, la categoia IGNORE!
Altii, de exemplu, au colaboratori care ii trateaza cu fundul, doar pentru ca ei au bani, iar respectivii (care fac o munca cinstita si de foarte buna calitate), nu au. Si muncesc. Si stiu ce e aia sa transpiri pe o legislatie, care, de cele mai multe ori e ambigua, pana cand iti dai seama ce e cu ea.
Altii, de exemplu, au clienti ii ignora… complet. Si crede-ma, fiinta asta ii suna de 10 ori pe zi, ii intreaba la fiecare ora daca a mai aparut vreo noutate, iar faptul ca scoate cu CLESTELE informatia de acolo, nu e vina ei…
Iar altii sufera de amdreptatita… Cred ca stii si tu boala asta. O stiu si eu, am suferit acum ceva timp de ea…
So, don’t talk to me about difficult clients and collaborators!
Posted on 11 februarie 2010 la 2:19 pm.
Cat despre mojici, ignoranti, neatenti, grabiti, ocupati – ok, poti sa ii gestionezi… Mi se pare ca era si un film pe perioada alegerilor: „De ce nu l-ati legat de pat?”
Posted on 11 februarie 2010 la 2:19 pm.
“De ce nu l-ati legat de pat?” – da, astia sunt periculosi.
Sa ne pazeasca Dumnezeu de prosti.
Posted on 11 februarie 2010 la 2:24 pm.
Btw, noi vorbeam de Clienti, ce cauta colaboratorii in povestea asta?
Pentru ei merita sa scrii un post separat.
Posted on 11 februarie 2010 la 2:26 pm.
Haha, eu iarasi am o mica corectura! Prostii pur si simplu nu sunt o problema negestionabila! Prostii fuduli sunt extrem de periculosi!!! Sa vezi cum incerca ei sa iti demonstreze mereu ca tu esti ala prost si el stie sa faca totul mai bine!
Posted on 11 februarie 2010 la 2:31 pm.
@ Cara,
Iar nu pot comenta…mai fetelor, ziceti si voi niste balarii acolo sa pot sa va iau la „corectat”!
Posted on 11 februarie 2010 la 7:04 pm.
Mai, eu n-am nimic impotriva consultantului cu laptop, atat timp cat stie sa-l si foloseasca – am mai vazut si specimene care nu stiu… si decat sa te faci de ras cu stangacia ta, mai bine iei un pix si o foaie…
Posted on 15 februarie 2010 la 8:30 pm.
Intr-o discutie similara, aparuse consultantul cu laptop, dar fara cap… 🙂
Eu am o problema realmente existentiala, pentru ca cei mai multi consultanti isi doresc sa afiseze o anumita imagine… si nu realizeaza, de fapt, mesajul pe care il transmit cramponandu-se de gadget-uri si de fatzau…
Poate gasesti, la un moment dat, un om care iti spune: „un dram de pretentii face cat o oala de rahat” (Steel Magnolias), sau pe acolo… Si atunci, ce faci?
Iti iei frumos notebook-ul, ochelarii de firma, blackberry-ul si fitzele si te urci in masina – evident, tot de firma – si pleci? Sau rosesti si te „urci” la nivelul clientului?
Un om destept nu se cramponeaza de chestiile fara substanta… Dar imi dau seama ca am de cautat in multe carute de fan omul ala destept.
M
Posted on 16 februarie 2010 la 9:03 pm.
Melania, imagineaza-ti ca a venit la noi la firma un astfel de consultant – notebook, blackberry, ochelari de firma, geanta Luis Vuitton, etc…Noi suntem firma de IT, deci cu tehnologia pe paine… Cand a deschis gura si a inceput sa debiteze prostii tehnice in timp ce voia sa ne arate nu stiu ce minuni pe notebook-ul ei meserias, ne-a umflat pe toti rasul… Venise la noi sa ne arate niste chestii intr-un program „inteligent”… doar ca nu si-a dat seama ca incearca sa vanda castraveti gradinarului si s-a facut de tot rasul…
Posted on 16 februarie 2010 la 11:17 pm.
😀
Sper sa nu o cunosc… Da’ lumea e mica…
Posted on 17 februarie 2010 la 10:21 am.