De vreo 3 zile tot vreau sa fac o musaca…
Apropo, stiu parerea lui Emmy despre project management, dar prefer sa imi pastrez propriile pareri cand vine vorba de subiectul cu pricina…
Un project manager bun se vede si in bucatarie… š
Un project manager bun va avea grija ca bucataria sa arate la fel si dupa ce si-a facut gustarea… Sa vedem, deci, ce fel de project manager sunt eu…
In primul rand, nu am avut cascaval afumat. Ei bine, asta nu e un musai la musaca… Da’ mie imi place cu cascaval ras pe deasupra, asa ca proiectul meu a avut din start o hiba.
Dupa ce am curatat, taiat, dat pe razatoare, dezghetat, amestecat si ras-amestecat, a iesit o chestie… Evident, mi-a iesit mai multa carne tocata decat anticipasem, asa ca am mai facut si niste macaroane… Si la final am mancat branza.
Ca musacaua arata prea bine si probabil are un gust absolut ingrozitor… š
Anyway, bucataria mea straluceste… In 3 ore si 40 de min, am facut o musaca si macaroane, am descarcat si 2 filme si mi-am curatat si bucataria, fara sa sparg nimic, fara sa arunc in aer pe nimeni si mai ales, fara sa ma ranesc.
Acum ma duc sa imi mai tai o felie de branza si sa inchid de tot aragazul.
Va pup si weekend placut!
M
PS: Gustul e ok. Dupa doua ore de scepticism, m-am hotarat sa si mananc.
De aratat, inca arata ok. Gata! E ultima data cand fac mancare dupa retete luate de pe internet.
PS 2: Cred ca e ultima data cand fac mancare. Punct.
7 Comments on “un proiect de 3 ore si 40 de min (cu update)”
You can track this conversation through its atom feed.
Mai, la mine e invers…dup a ce gatesc sigur trebuie sa sterg pete de sange (bucataria mea ar fi cosmarul celor de la CSI), vase rapuse zac in toate partile, Thomas isi ia lumae in cap si pleaca la plimbare, mancarea arata (deseori) ciudatzel…dar gustul e garantat fantastic.
De-asta vorbesc eu de „bucataria” proiectelor si nu de PM-ul bucatariei.
Posted on 5 februarie 2010 la 2:54 pm.
Tot eu, dar la insistentele tale: singura metoda acceptabila de pregatit musacaua e „metoda telefonul”: cand ti-e pofta de asa ceva, se suna mama, se povesteste indelung ce mult ai de lucru la job si ce pofta ti-e de ceva bun-bun, cum era musacaua ei (de exemplu). Eu aplic reteta asta pt sarmale (nu ma omor dupa musaca).
Bucataria ramane luna, consumul de resurse e minimal – deci presupun ca e metoda specifica Project Managerilor. Acum inteleg de ce orice PM e dependent de telefon (finally, I got it!)
Posted on 5 februarie 2010 la 4:58 pm.
M bucur ca ti-am mai clarificat o questie legata de project manageri…
Posted on 5 februarie 2010 la 5:12 pm.
Si eu care ma plangeam ca bucataritul nu e de nasul meu, uite ca m-am inselat, conteaza doar abordarea š
Posted on 5 februarie 2010 la 6:31 pm.
Ai uitat de vocea plangareata, Emmy…
Sabi, atitudinea e totul – dar eu nu o vad pe mama facand 135 de km doar sa imi faca sarmale – specialitatea casei Coman. O sa imi mai faca si o ciorbita de perisoare… si niste ficatei si niste salata de fructe cu muuuuulta, muuuuuulta frisca…
Si se duce naibii dieta mea…
M
Posted on 5 februarie 2010 la 10:53 pm.
Eu nu mai am mama, ce ma fac ?
Posted on 6 februarie 2010 la 10:19 am.
Domnule Demi,
Apelati la noi!
Emmy gateste excelent, dupa cum se lauda. Nici cu Cara nu imi e rusine – povesteste despre ceea ce pregateste pe acasa de imi ploua cu galeata in gura.
Eu, din pacate… Ce pot sa zic? Trebuie sa ma iubeasca tare omul sa manance ceea ce gatesc eu… Dar fac niste sandwich-uri dementiale…
Melania
Posted on 8 februarie 2010 la 8:56 pm.