In fiecare dimineata, in 86, duc o lupta grea cu mine insami sa imi pastrez mintile intacte…
Stiti citatul acela celebru – mie mi-a parvenit prin sms, de la fratello:
„In fiecare dimineata, in Africa, o gazela se trezeste din somn. Stie ca trebuie sa alerge mai repede decat cel mai rapid leu pentru a supravietui.
In fiecare dimineata, in Africa, se trezeste un leu. El stie ca trebuie sa o depaseasca pe cea mai inceata gazela, pentru a supravietui.
Morala: fie ca esti leu, fie ca esti gazela, cand te trezesti de dimineata, ar trebui sa te trezesti alergand”
Poate ca asta e senzatia mea despre oamenii pe care ii vad in fiecare zi… Fete incruntate, oameni grabiti. Ori de cate ori pierd 86-le (azi a fost o exceptie, mi-a inghetat fundul pe bancuta din fata blocului, asteptandu-l), ma gandesc: „ok, ce pot face in urmatoarele 15 minute ca sa ma distrez?”
[Paranteza majora – luni stateam pe bancuta si asteptam 86-le si se opreste la stop o masina – un el si o ea, si ea nu se mai oprea din vorbit, ceva de genul yap!yap!yap! si el dadea din cap… si eu am zambit si la un moment dat el s-a uitat direct la mine si a zambit si el… a fost ceva de genul „te-am prins!”, numai ca nu era clar cine pe cine a prins…]
Intrebare: Ce rezolv daca ma enervez? => Raspuns: nimic…
Dar, daca totusi prind troleul, cum s-a intamplat azi, imi vine sa ma urc pe pereti… In fiecare dimineata cineva intreaba daca 86 ajunge la Gara – va zic eu, ajunge… Pe bune! Puteti sa ma credeti, eu cobor la Romana si dupa Romana o ia pe Gh. Manu, ajunge la Grivitei si apoi la Gara…
In fiecare dimineata, niste acrituri de babe si mosi, dar si unii mai de varsta mea, se aseaza ca boierii pe scaunul lateral (deci nu la fereastra) si nu se dau dusi nici cu tunul…
Sunt genul de om care merge pe strada cu castile in urechi, ascultand muzica si uneori cantand… mai tot timpul zambind… Dau impresia ca nu ii bag in seama pe cei din jur, desi sunt foarte „aware” de ce se intampla (nu de alta, dar nu vreau sa dea vreo masina peste mine).
Azi i-am zambit unui strain si el mi-a zambit mie.
Deci… sa ne oprim 5 minute si sa facem altceva… Oare vom fi mai fericiti?
M
One Comment on “sa ne oprim 5 minute…”
You can track this conversation through its atom feed.
Poate ca nu vom fi mai fericiti dar vom fi mai constienti de adevaratul sens al vietii. Adesea cadem in vartejul vietii fara sa stim ce vrem cu adevarat sau pentru ce traim. Vrem si traim intr-un fel pentru ca asa ii vedem pe cei din jurul nostru. Un Hugs campaign ne-ar trezi la realitate..
Posted on 27 noiembrie 2009 la 10:55 pm.