Profesorul Soitu (imi pot imagina ce o zice cand o vedea articolul) ne-a lansat o tema de discutie extrem de interesanta la cursul de anul acesta, pe care, cu stilul meu propriu, am reusit sa o „condimentez” fara sa vreau: imaginea si comunicarea imaginii proprii…
Marturisesc ca asociez deseori cu imaginea mea pe cea a cruciatului (de cand cu interviul de la Deloitte) si de asemenea, actionez de multe ori ca cel mai veritabil „miserupist” din lume (cuvantul vine de la Clara, n-am avut alt… sinonim).
N-am facut prea multa comunicare in cadrul celorlalte cursuri si seminarii pe care le-am mai frecventat, asa ca eu consideram ca oamenii care (se) comunica o fac pentru binele societatii… Surpriza! O fac din pur egoism… 🙂
Anyway, eu am declarat si declar ca nu voi fi o anonima!!! Si, pentru ca doamna profesor Rodica Niculescu (DPPD, Univ. Transilvania din Brasov) sa fie mandra de mine, nu am uitat vorba dansei: „Modest sa fie prostul, ca are de ce”.
Ce mai incoace si incolo: Melania care s-a intors de la Iasi recunoaste: e o aroganta si o egoista, se prezinta pe dansa intr-o maniera foarte agresiva (poate chiar mai agresiva decat cei care isi fac reclama p-acilea) si impartaseste tututor celor care vor s-o „citeasca” experientele ei (care, de fapt, nu ne intereseaza!!!)… Si eu care credeam ca fac chestia asta din tot sufletul…
Melania care s-a intors de la Iasi este totusi o persoana mai buna: am aflat si eu, cu ocazia acestui curs, ca pot recunoaste si infrunta lucruri din trecutul meu profesional (si personal) cu capul sus, pentru ca mi le-am asumat si pentru ca, daca as face altfel, m-as minti pe mine insami. Eu nu-i pot minti k lumea nici pe altii, asa ca a ma minti pe mine e exclus. Exercitiul de construire, dezvoltare si refacere a imaginii propus de catre Dl. Profesor mi-a aratat ca nu-s chiar atat de „cruciat” si poate, in unele cazuri, sunt chiar irationala, pe cand in altele sunt extrem de formala…
Mi-am pus problema, pe drumul catre casa, cat de greu este sa iti construiesti imaginea si cat de usor este sa o pierzi. Si am realizat ca, pentru a putea continua nu numai acest blog, ci intregul meu plan de dezvoltare, trebuie sa fiu onesta… Asta sunt! O fi bine, o fi rau… nu stiu… Eu sper sa fiu totusi consecventa si sa pot sa impartasesc in continuare experiente si ganduri interesante, sa pot primi si furniza feedback pe teme diverse, chiar propuse de voi, de cititori, care chiar sa va fie utile…
Ei… si gata, ca deja ma puneti prim ministru…
7 Comments on “exercitiu de onestitate (cu conditia sa nu ma votati ceva)…”
You can track this conversation through its atom feed.
Emmy says:
Wow, cate teme ai deschis…sunt nevoita sa le abordez in cateva comentarii separate (se vede ca suntem amandoua super-busy :D):
1. MC: „N-am facut prea multa comunicare in cadrul celorlalte cursuri si seminarii pe care le-am mai frecventat, asa ca eu consideram ca oamenii care (se) comunica o fac pentru binele societatii… Surpriza! O fac din pur egoism…”
Pai, dupa cum stim:
a) „By pursuing his own interest, [the individual] frequently promotes that of the society more effectually than when he intends to promote it.” (Ah, cat imi place acest frequently…mai ales ca este uitat …well, frequently… de cei care invoca acest citat”
a’) (corectia Nash a frazei de mai sus:) „A group of players is in Nash equilibrium if each one is making the best decision that he or she can, taking into account the decisions of the others.”
Asadar, unde e presupusa contradictie din fraza ta, dintre binele public si egoism?
PS: „However, Nash equilibrium does not necessarily mean the best cumulative payoff for all the players involved; in many cases all the players might improve their payoffs if they could somehow agree on strategies different from the Nash equilibrium (e.g. competing businesses forming a cartel in order to increase their profits).” – la asta te referi?
Posted on 20 octombrie 2009 la 11:39 am.
Emmy says:
„Comunicarea imaginii proprii”… Poate exagerez eu, dar genul acesta de sintagma (ca mai orice formula din management , marketing, MP etc.) imi aprinde imediat beculetul acela de alarma sub care scrie mare(cu vorbele unui ins care niciodata n-a proiectat o imagine prea profesionala) “A perfection of means, and confusion of aims, seems to be our main problem.”
Posted on 20 octombrie 2009 la 12:03 pm.
Emmy says:
3. Stai linistita, in universul politic romanesc cererea pentru o imagine de om onest (mai ales – Doamne fereste! – cu el insusi) este chiar mai mica decat oferta.
Posted on 20 octombrie 2009 la 12:05 pm.
Emmy says:
4. (si ultimul): Ai crede ca eu incerc sa prezint o non-imagine de sine? Sa comunic o tacere? E drept ca nu prea-mi iese.
Posted on 20 octombrie 2009 la 12:06 pm.
melaniacoman says:
1. asa cum ziceam, mi-am ratat, de fapt, facultatea…
2. huh? ok, am inteles ce vrei sa zici… eu am mai spus si neste povesti pe la Iasi, din care a rezultat ca mi-am inceput blogul ca sa imi reconstruiesc imaginea…
3. Rolling on the floor laughing… Oricum, nu ti-o iau inainte si daca ajungi presedinte, nu ma uita cu postul de prim ministru…:-)
4. nu, nu iti iese… noi doua nu vom fi nicicand doua anonime…
Posted on 20 octombrie 2009 la 1:16 pm.
Emmy says:
1 again: e clar, trebuie sa incepem odata blogul ‘cela despre educatie (dupa ce terminam 3 metodologii din 3 domenii foarte similare: energie, reforma VET, constructii civile – oh yeah!). Pai citez din filme (Russell Crowe, yummy!) si tu crezi ca asta faceam eu la facultate???
Nu, draga, nu: eu la facultate invatam de ce e rational sa liberalizezi drogurile usoare! (si asta era in 1990…cand problema drogurilor se controla cu mineri)
Posted on 20 octombrie 2009 la 5:52 pm.
Mihaila Raul says:
salutare,
Stii ceva despre alocarea bugetara pentru strategice si pentru granturi pe POS DRU? Ar fi interesant sa studiem sa vedem cum au facut alocarile. Poate aflam chestii interesante. Eu personal am preocupari pe alte programe operationale, dar nu pot suporta impostura si golania, indiferent ca e PSD, PDL, PNL sau FSN. In 1989 eram student in Bucuresti si am trecut direct si prin calvarul Pietei Universitatii si al mineriadelor. Iliescu a fost si a ramas diabolic. Iar urmasii pletorei de activisti si securisti au monopolizat viata politica. Daca ii iei la bani marunti afli ca 90 % au rude foste „scule” pe vremea comunismului. Poate sunt paranoic, dar am impresia ca securitatea si-a bagat oamenii santajabili la toate partidele. Pasul urmator a fost disolutia autoritatii. Este ceea ce se intampla in acest moment. Oameni fara valoare intelectuala si morala ne conduc. Incotro? Fiecare dintre noi, cei de jos, ar trebui sa ia atitudine cand vede o nedreptate. Poate ca semnalarea ei va prejudicia in timp pe cel care a comis abuzul, chiar in lupta golaneasca dintre cei care ne conduc.
Posted on 21 octombrie 2009 la 1:40 pm.