E viitorul de la spaniolul „amar”… nu se refera la gustul pe care munca pe care o fac li-l lasa multora dintre oamenii pe care ii cunosc.
Poate cineva sa fie fericit cu munca pe care o face? Sa se trezeasca dimineata si sa cada din pat fericit ca se mai duce o zi la birou???
Nu stiu altii cum sunt, da’ mie una imi place munca mea… Mult de tot… Sunt lenesa, asa cum spuneam pe undeva, iar munca de gandire mi se pare o chestie extraordinara… Binecuvantat fie neandertalianul ala care nu putea vana (din cine stie ce pricina) si s-a gandit intr-o zi sa se apuce de management… 🙂
Vad in jurul meu oameni care nu isi iubesc munca sau nu si-o inteleg… Si in munca mea am parti care imi plac si parti care mi se par plicti… Da’ plicti rau de tot…
Am vazut ieri un om care vorbea despre o munca nesemnificativa, din facultate… si ii straluceau ochii asa cum nu i se intampla la jobul actual… De asemenea, am cunoscut oameni care nu se potriveau cu ceea ce faceau, desi cu timpul devenisera buni in domeniu…
Dupa 5 ani de consultanta, plini de de toate… si bucurii, si tristeti, si succese, si esecuri, si bune… si unele nu tocmai bune, as putea sa ii spun unui tanar care la anu’ va da la facultate cam asa:
1. gaseste un domeniu care iti place… care te pasioneaza, de care nu te plictisesti… Daca te duci la arte plastice, nu inseamna ca nu vei putea face contabilitate… Important e sa iti urmezi vocatia…
2. fa cat mai multe lucruri la jobul, voluntariatul, cursul practic pe care ai avut ocazia sa le ai… sa nu iti fie jena sa tragi la xerox, sa trimiti faxuri, sa raspunzi la telefon sau sa fii secretara… Nu stii niciodata cine te testeaza…
3. fii sigur ca iti place ceea ce faci… Ca sa fii sigur, chiar trebe sa muncesti… Deci, fa un efort, pentru ca restul vietii tale depinde de efortul asta…
4. distreaza-te! Nu te duci la job sa te imprietenesti cu seful… si nici cu colegii. Daca asta se intampla, cu atat mai bine… Dar nu fa din munca ta ceva atat de serios incat sa nu poti sa te distrezi muncind… Aminteste-ti ca locul tau de munca nu e numai locul de unde iti iei salariul, ci si locul unde stai 8-10 ore zi…
5. dezvolta-te profesional si spiritual… Citeste… Du-te la cursuri…Â Ai o multime de avantaje, primul si cel mai important fiind ca esti mai competent… cunosti alti oameni, schimbi atmosfera, poate iti schimbi si viata…Â
Daca nu as fi fost consultant, oare ce as fi fost? E o intrebare pusa de Elena, intr-o cercetare de-a ei… Acolo am raspuns ca probabil ca as fi fost trainer sau profesor… Sincera sa fiu, cred ca as fi putut fi orice mi-as fi pus in minte. Si cred ca ochii mei ar straluci la fel de tare ca si acum, oricare ar fi fost drumul pe care mi l-as fi ales…
Am invatat ca uneori, chiar nu esti cel mai „tare” din parcare… Dar ai intotdeauna de invatat din orice experienta, mai ales cand cei care iti transmit mesajul respectiv, poate nu experti si poate nu asa de destepti cum iti imaginezi tu ca esti, ti-l transmit cu promptitudine, cu respect si cu profesionalism.
Probabil ma veti intreba cand naiba am devenit asa de inteleapta… Ei, bine… RECENT.
As mai adauga si sa nu iti fie frica sa schimbi domeniul, atunci cand nu iti place ce faci si nu te vezi facand asta si peste 5 ani. Eu una am trecut prin cateva domenii, am testat firme mici, multinationale, sector public..acum stiu destul de bine ce nu ma vad facand ever sau cu ce tip de organizatie nu ma potrivesc deloc…Si e bine sa faci asta pana iesi din facultate, nu sa te trezesti la 24-25 ca inca nu stii ce vrei/ce iti place.
Posted on 24 septembrie 2009 la 1:06 pm.
Si facultatea cine o face? Sunt de acord cu part-time-uri… Da’ nu cu lasat facultate dracului, ca sa ma angajez…
Eu cred ca unor oameni le e frica sa recunoasca ce le place… si se complac in situatia in care sunt.
Norocul meu este ca sunt inconjurata de oameni apropiati care nu sunt asa… Sunt indrazneti, merg inainte, fac pe dracu’-n patru, cum se zice… dar NU RENUNTA!
Cum sa fac eu altfel, cand asta e exemplul pe care il am?
Posted on 24 septembrie 2009 la 1:24 pm.
Nicidecum vorba de abandonat facultatea in comentariul meu 🙂
Posted on 24 septembrie 2009 la 2:20 pm.
Mai, facultatea se face cu simt de raspundere – adica nu chiulesti mai mult de 30% din seminarii si 50% din cursuri, sau nu se mai face deloc…
Parerea mea…
Desi, la cum se face scoala zilele astea… banuiesc ca ID-ul este o optiune…
Posted on 24 septembrie 2009 la 5:02 pm.
Imi place cum suna….
Pot spune ca este unul dintre putinele bloguri pe care-l citesc in intregime si care, zic eu, are ce cauta pe acest site. In rest….reclama, nici macar voalata, si …..nu e frumos ce as spune mai departe…
Da, chiar e nevoie de „repere”, de „modele”. Si nu numai pentru tineri.
Ma bucur sa pot citi aceste randuri. Sunt din suflet.
Suntem cu ochii pe tine….
Si eu as vrea sa ma dedic consultantei….dupa o oarecare experienta si oarece scoala. Ma imbolnavesc cand citesc „ineptiile” unor asa-zisi consultanti…iar cand aflu ce bani au luat pe chestiile respective….ma sufoc. Cum e posibil ca cineva sa scrie asa ceva si, mai rau, cum e posibil ca cineva sa dea bani pe asa scrieri?!?
Aflu ca si aici primeaza politicul…Daca nu esti cu „cine trebe” nu pupi tu contracte. Stiu pe cineva care scrie proiecte (tehnice) in continuu…pentru ca ele vor fi „livrate” la momentul potrivit …..
Dar altfel, viata e frumoasa si trebuie sa invatam sa gasim acel „ceva” care sa ne aduca bucurie in suflet.
Cele bune…
Posted on 25 septembrie 2009 la 1:44 pm.
Multumesc mult!
Referitor la dorinta dumneavoastra de a deveni consultant – consultanta se face si prin intermediul ONG-urilor, nu numai prin companii… De asemenea, in public, poti deveni formator – este printre putinele activitati de „consultanta” permise functionarilor… daca este cazul…
In rest, faceti un CV pe model PHARE sau Banca Mondiala, sau „favoritul” meu EUPASS, detaliat, orientat pe task-uri si realizari, o scrisoare de motivatie si dati mailuri la firmele de consultanta din zona… O sa se gaseasca una sa va ia la intrebari…
BAFTA!!!
M
Posted on 25 septembrie 2009 la 2:20 pm.