A trecut ceva timp de cand nu am mai scris – nici nu avea habar Elena cata dreptate avea – nu unul-doua, ci chiar mai multe articole…
In ultimele luni am depus cateva propuneri la licitatii majore si mi-am batut capul – din nou, cu recrutare si selectie de experti si cu scriere de propuneri tehnice… Like the old times, adica PHARE si restul…
Si tot in ultimele luni am mai apucat, printre picaturi, sa citesc niste scrieri extrem de interesante despre life skills… Una dintre ele ii apartine lui Jack Canfield, e o poveste inclusa in faimoasa Chicken Soup for the Soul, a unui pusti american, care, satul de teoretizarea educatiei, s-a hotarat sa afle ce anume competente si deprinderi le trebuie, de fapt, oamenilor… de toate varstele si la toate nivelurile de educatie… pentru a se integra in societate si pe piata muncii si pentru a avea succes.
Ei bine, tanarul acesta a reusit nu numai sa faca o cercetare cuprinzatoare, ci si sa obtina o finantare pentru a dezvolta activitati de formare a tinerilor in ceea ce se cheama life skills.
Nu ne trebuie calcul diferential, si cred ca putem trai destul de bine si fara bazele informaticii economice… De asemenea, nici cursuri ca elaborarea proiectelor si metode de cercetare si marketing nu ne sunt necesare… In schimb, e important sa stim cum sa vorbim / sa ne prezentam, cum sa ne comportam civilizat, care sunt alimentele sanatoase, cum sa ne pastram sanatatea fizica si mentala, etc.
Si dintr-o data, ora de dirigentie si implicarea parentala in educatie mi se par atat de importante!!!
Voi ce credeti?
Craciun Gilda says:
Aveti dreptate! Nemaiavand copii in scola nu mi-am mai aruncat demult ochii pe manualele de liceu. Am facut intr-o zi gresala sa deschid un manual de biologie(pe vremema mea era anatomie) si am nimerit la „Dinte”. La sfarsit(mentionez ca am destule cunostinte medicale), am avut impresia ca lectia era adresata studentilor la medicina si nu unor adolescenti de 16-17 ani. Nu am vazut nicaieri sfaturi despre periajul dintilor si consecintele lipsei de igiena a cavitatii bucale. Am continuat cu Limba romana! Surpriza !!!!! Am dat peste „diexis si anafora”. Ma cred un om suficient de inteligent , cu ceva lecturi la activ dar nu am inteles nimic din cele doua definitii. Si apoi , cand vorbesti il avertizezi pe interlocutor:Vezi ca acum folosesc o „anafora”? Cred ca manualul era scris pentru studenti la filologie , nu pentru elevi la un liceu tehnologic .
Posted on 2 iulie 2009 la 7:47 pm.