PM Stress

Vorbeam, acum ceva timp, despre managementul de proiect – arta sau stiinta, dar si despre omul pus fata in fata cu proiectul… Ok, ce facem de acum incolo?

Desigur ca toti suntem oameni si toti avem, intr-o masura mai mare sau mai mica, prioritati si preferinte…

Ma critica un cititor ca nu am mai dat nici un semn de viata – mi-am schimbat jobul si am ajuns, cum spune cantecul „a mil por hora”…

Pregatesc vreo 3 propuneri de proiecte cu termene limita relativ apropiate, incerc sa ma acomodez la noile conditii si sa imi pun ordine in ganduri, hartii si scoli… Nu-i usor… De unde si ideea PM Stress-ului de azi… (adica blogpostului de azi)

Daca la inceputul lui februarie ma plangeam de lipsa activitatii, azi ma plang de abundenta ei… 🙂

Si, ca orice bun project manager, deleg ce pot si mai las si pe poimaine. (Iar glumesc)

Spunea unul dintre colegii nostri de lipsa de informatie – ca e vina unora si altora de prin public ca nu informeaza publicul si nu fac si nu dreg…

Cred ca ma repet, dar de… Asta este! Ne repetam, daca nu avem incotro…

Este obligatia noastra, ca beneficiari, sa ne informam. Asta inseamna ca trebuie sa facem tot posibilul ca problema noastra sa devina problema birocratiei… O mare parte dintre autoritatile de management si organismele intermediare merita felicitari pentru modul cum interactioneaza cu publicul / beneficiarii, tratandu-i cu respect si cu profesionalism…

Nu-i apar pe motiv ca mi-ar placea sa lucrez in sistemul public si probabil ca voi si face chestia asta candva, ci pentru ca exista oameni in public care stiu sa isi faca treaba k lumea, pe banii care (nu) sunt si cu beneficiarii si consultantii care suntem…

Informarea corecta a beneficiarului privind oportunitatile de finantare si modalitatile de mobilizare a contributiei proprii ar trebui sa fie principalele puncte de reper ale informarilor oficiale. La fel si activitatile pentru care se acorda finantare. O cerinta majora, as zice eu, si minima pentru evaluare, ar fi un cash-flow normal la cap (inclusiv pe POS DRU).

De-abia atunci se va putea spune daca avem proiecte fezabile si durabile… Si de-abia atunci, noi, ca si consultanti si beneficiarii nostri, dragii de ei, vom fi convinsi ca era mai bine fara atata informatie…