Scrierea de proiecte – o avalansa de sentimente…

Asa cum am promis, revin cu un nou post despre scrierea de proiecte…

Va amintiti analogia cu inotul? Cam asa se intampla si cu scrierea de proiecte… Daca e sa o luam asa, in lunga calatorie de a deveni cel mai grozav consultant din Galaxie – si pe care, cel putin din punctul de vedere al project managementului, eu am inceput-o si am continuat-o aiurea, de la coada la cap – adica intai am implementat si dupa aia am scris – scrierea de proiecte este branciul pe care ti-l trage cel mai bun prieten, cand te duci la strand si iti e frica sa sari in apa… Exact – sutul care te duce cu un pas mai inainte… sau mai aproape de inec.

Sa fiu sincera, cand am scris primul meu proiect, l-am scris pentru ca nu am avut incotro… Tin minte de parca ar fi fost ieri cum am primit caietul de sarcini de la un expert (o doamna deosebita – alina bargaoanu) pentru un proiect al UNDP. Ma intreba daca firma la care lucram merge la licitatie – evident ca nu mergea. Sefa mea mi-a zis: „Daca vrei sa mergi pe proiectul asta, eu nu te opresc. Dar nu are cine sa il scrie, asa ca da-i bataie! Mai ai doua saptamani!”

Ne-am strans cei trei juniori intr-un birou si am inceput sa ne gandim cum sa il facem…

Intre noi toti era prezenta, ca o plasa invizibila, INDOIALA… Nu ne-a spus nimeni ca ne taie capul daca nu il castigam, dar cred ca ni-l doream cu totii enorm de mult, pentru ca era proiectul nostru…

Punerea cuvintelor unul dupa altul a ramas la mine. Abordarea si strategia le-am facut impreuna. Expertii formatori i-am gasit impreuna. Colegul meu a facut un Gantt Chart minunat (lui ii placeau – mie nu imi plac nici acum, dar – asa cum va povesteam – in viata facem si ce nu ne place), colega mea m-a ajutat cu tot ceea ce insemna CV-uri si cu partea de review. Pana la urma a iesit un proiectel de 50 si ceva de pagini, care trebuia semnat, stampilat si numerotat de mana si trimis. Sefa noastra l-a vazut in diagonala si tin minte ca imi tot spunea „Eu cred ca e foarte bine, Pisi!”. Ce-o fi fost in sufletul ei, nu stiu. Dar stiu ca noi ne uitam unii la altii, cu emotie si cu o mare, mare bucurie – ala era bebele nostru…

L-am castigat – de doua ori. Pentru ca cineva a cerut reevaluare… Si s-a dovedit ca si la reevaluare tot noi am fost mai buni. Si l-am implementat – in loc de 4 luni, in 6 saptamani, cu 1 decembrie 2006 in intervalul asta.

De ce l-am castigat? Pentru ca planificarea statea in picioare, pentru ca acoperea in intregime cerintele Clientului si pentru ca avea si ceva chestii de valoare adaugata…Numai la impact am cam avut o mica-mare surpriza neplacuta – rezultatul proiectului nostru – un centru de resurse informationale si de consultanta privind fondurile structurale… s-a desfiintat.

Am invatat multe din experienta asta: primul lucru a fost ca trebuie sa faci ceea ce te temi sa faci, si astfel iti vei dovedi ca, de fapt, nu trebuia sa iti fie teama de acel lucru (asta e o lectie universal valabila). Al doilea lucru pe care l-am invatat a fost ca un proiect nu se va implementa cum te-ai gandit tu initial – efortul de re-planificare, de coordonare, de negociere si de antrenare a resurselor umane, in special, daca este bine dozat, poate duce la o experienta de invatare extraordinara!!! Iar al treilea lucru pe care l-am invatat a fost ca, de multe ori, pentru a avea un impact real, un proiect trebuie sa fie necesar in primul rand Beneficiarului… Asta era un proiect de care nu avea nimeni nevoie. De-aia nu a supravietuit rezultatul lui.

Zilele trecute – vineri, sambata si duminica (mai bine zis noptile respective), am lucrat impreuna cu o prietena la un proiect pe POSDRU Axa VI, pentru fundatia ei.

Ea se teme, de multe ori, ca aia nu-i bine, ailalta e nu stiu cum, etc… Ma scoate din minti!!! Scrisese un proiect minunat – din pacate aplicatia celor de la POSDRU are restrictii de caractere – o nebunie!

Consultantul a venit si a „pieptanat” proiectul Beneficiarului – asta este un proiect dorit, un proiect necesar, un proiect care, daca s-ar implementa, ar aduce beneficii unor tineri deseori „ocoliti” de societate – tinerii cu autism.

Ca sa va spun sincer, am fost onorata ca m-a ales pe mine – dintre toti consultantii – sa ii revizuiesc proiectul. Contributia mea a fost minimala, pe cand ceea ce am invatat pe parcursul scrierii si revizuirii acestui proiect a fost extraordinar si imi va ajuta probabil, mult timp de acum incolo.

Concluzia mea, dupa un an de scris proiecte pe fonduri structurale, este ca toata nebunia incepe cu prima propozitie pe care ai scris-o – la mine in minte, proiectul prinde forma cu mult timp inainte sa il scriu. Dar nenorocita aia de prima propozitie imi ia, ca timp de „bibilire”, de obicei, cam cat imi ia sa scriu restul proiectului…

Pentru voi ce ce de-abia va apucati sa scrieti proiecte, sfatul meu este sa incepeti sa il scrieti asa cum simtiti voi… Vizualizati unde vreti sa va duca acest proiect, numarati beneficiile sale, ganditi-va ce aveti de facut sa ajungeti acolo si apoi structura logica a traseului. Pentru ca un proiect este, ca si linia dreapta, care cea mai scurta distanta intre 2 puncte, cea mai scurta distanta intre ce aveti acum si ce va doriti sa aveti.

O sa vedeti ca o sa fac de multe ori analogii… Mi se pare ca ajuta la invatat…

Pana data viitoare, ii multumesc doamnei care mi-a trimis un prim comentariu, pentru ca a fost imbucurator si incurajator!