In ultima vreme am avut o multime de lucruri de facut (si, evident, am avut prea putin timp pentru blog si pentru alte activitati)…

Ce sa zic, asta nu e o scuza…

Am ocazia in ultima vreme sa lucrez cu multi tineri de-abia iesiti de pe bancile unor scoli… Ma frustreaza ingrozitor ca nu pricep ce scriu, si mai mult, am senzatia ca vorbesc singura cand vorbesc cu ei… Pur si simplu iritant…

Si imi pun si eu intrebarea – ce se intampla in scoala? Cum se face ca tineri cu varste cuprinse intre 18 si 23 de ani nu sunt in stare sa gandeasca mai mult si mai bine decat un copil de 4 ani jumate…

Exemplu de intrebare la copilul de 4 ani jumate, care ii raspunde tatalui meu la telefon de un Paste si il ia la chestionat:

“buna seara, pot vorbi cu mama ta?”

“e ocupata, cine o cauta?” (verisoara-mea facea Sudoku, langa telefon, dar a lasat conversatia sa se deruleze ca era prea mishto)

“coman sunt, de la campulung”

“ce fel de nume e asta? n-am mai auzit…”

tata tace siderat… dupa care: “sunt ruda cu mama ta”

“ce fel de ruda?”

“pai sunt var de-al mamei tale… poti sa mi-o dai, te rog, la telefon”

dupa care fetita cu pricina striga “Mami!” si… bomba: “da’ de fapt, tu de ce ai sunat?” (tata de-abia se abtinea sa nu rada la momentul asta)

Lasand la o parte asertivitatea copilului astuia, vecina (ar zice unii) cu lipsa de educatie… oare chiar asa sa fie?, ma intreb si eu daca nu cumva e ceva in neregula cu societatea asta.

Mi-ar placea sa vad mai multa asertivitate si sa aud oameni scandalizati de ea, pentru ca ceea ce vad este multa lipsa de educatie si multa vulgaritate si oameni profund ne-scandalizati…

Si ma intreb: de ce cand un copil dovedeste spirit si curiozitate, ii dam peste ochi repede si ii zicem ca “e rusine”, ca nu e ok si alte asemenea, dar cand auzim un presedinte, un ministru sau un director de ceva, oaresice, vorbind vulgar, ni se pare ca e ok? Mai mult, popularizam chestia asta pe sticla pana cand ne vine rau…

Pai taica Obama si-ar lua niste review-uri negative de ar suna toata America daca i-ar zice “nigger” sau “faggot” unui ziarist… nu mai zic despre ce procese de calomnie si despre ce scuze oficiale ar trebui sa povestim…

S-a dus naibii bunul simt? S-a dus, probabil…

Ce s-a mai dus cu el? Inocenta… Onestitatea… Bunavointa… Stima pentru poporul din care facem parte…

Ce a mai ramas? In afara de frustrare… in afara de sentimentul ca nu ne-am nascut in locul potrivit… Sigur, e vina tarii asteia ca ne-am nascut in ea…

De la ei…

Adica de la americani… si de la actori…

O fata simpatica, pe vremuri, Lindsay Lohan (hai, nu va uitati asa la mine!), si-a aranjat viata… Pretul platit celebritatii sau goana dupa publicitate, de care-o fi? Vorba ceea, nu conteaza ce fel de publicitate, atata timp cat ochii lor sunt pe tine…

Iaka acum e condamnata din nou la inchisoare… Acilea si povestea. Si vad cum o fraiera de judecatoare si o si mai fraiera de procuroare, care s-au spetit muncind sa ajunga cineva si care chiar vor sa schimbe cum gandeste micutul retardat american despre bani, justitie si alte chestii d-astea minore, sunt facute de o fatzulina, ca altfel nu pot sa ii zic, care o da pe lacrimi de crocodil ca ea nu e de vina ca bea, se drogheaza si face scandal…

Si ma intreb – pot sa imi mai fac vreo speranta pentru ai nostri? Eu zic ca nu… dar poate, vreodata, se va gasi unu’ suficient de al dracului sa schimbe chestia asta din “getting away with everything”, in “v-ati furat-o, baietasi…”

In speranta ca voi mai fi in viata la acel moment, cu stima,

Melania

Citesc in 3 locuri, dupa ce mi-a atras atentia Cara, ca beneficiarii fondurilor structurale isi pot gaja si ipoteca bunurile achizitionate prin proiecte…

Iaka si voi, luati de aici, de aici, de aici si de aici – oficial, comunicatele.

Pe scurt:

”

Potrivit unui comunicat al MFP, ”astfel, pentru asigurarea finantarii cheltuielilor necesare implementarii proiectului finantat din instrumente structurale, beneficiarul poate gaja sau ipoteca, la unitatea de credit, activele fixe care fac obiectul contractului/deciziei/ordinului de finantare, in conditiile legii si cu respectarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului de finantare in cauza.

In acest sens, beneficiarul este obligat sa transmita autoritatii de management/organismului intermediar cu care a incheiat contractul/decizia/ordinul de finantare o copie a contractului de credit si gaj/ipoteca in termen de maximum zece zile de la semnarea acestuia.”

Toate bune si minunate. Iaka ce zice Ghidul Solicitantului – ce-i drept de prin 2008 aici – oficial (pagina 26):

“Odată cu prima cerere de rambursare după achiziţionarea de bunuri în cadrul proiectului, beneficiarul este obligat să prezinte o poliţă de asigurare pentru bunurile mobile şi imobile achiziţionate în cadrul proiectului, cesionată în favoarea Autorităţii de Management POS CCE şi valabilă atât pe durata implementării proiectului cât şi pe perioada post implementare.”

Deci… polita de asigurare cesionata in favoarea AM POS CCE… Si banca ce zicea?

Zic si eu, ca prostu’, ca nu stiu ce banca va accepta ca un bun gajat sau ipotecat (in favoarea ei), sa fie asigurat cu o polita de asigurare cesionata in favoarea altcuiva…

Ma rog, cred ca se va aranja si acest aspect, in cel mai scurt timp.

Melania

Intai bancul, dupa aia comentariile…

“Dumnezeu s-a saturat ca lumea tot trecea din Rai in Iad si invers.
A hotarat sa faca un gard intre Rai si Iad.
A chemat pe organizatorul de licitatii Sf. Petru si i-a cerut sa-i gaseasca cei mai buni constructori.
Sf. Petru dupa indelungi licitatii electonice a adus in fata Domnului 3 constructori:
un german, un american si un roman.
Dumnenezu ii ia la intrebari:
- Neamtule, cu cat imi faci gardul?
Germanul raspunde:
- Cu 5000 de euro.
Folosesc tehnologie germana de ultima generatie, muncitori  germani toti unu si unu.
- Americanule cu cat imi faci gardul?
Americanul raspunde:
- Cu 10000 de euro, dar folosesc tehnologie de ultra-noua generatie, stalpi cu senzori de miscare, wireless, camere de filmat prin satelit cu servere etc.
- Romanule cu cat imi faci gardul?
Romanul raspunde:
- Pai cu 15000 de euro.
- Pai si ce faci de banii astia, intreaba Domnul.
- Pai (si apropiindu-se de urechea Domnului) iti dau Tie 5000 de euro ca mi-ai dat licitatia, 5000 de euro ii tin eu ca am castigat licitatia, iar restul de 5000 ii dam neamtului sa faca gardul.”

Trist sau nu… Nu stiu. Ceea ce stiu e ca pe mine ma oripileaza acest tip de banc. Asta pentru ca imi arata ca orice lucru serios, care ar trebui sa prezinte acea chestie absolut triviala numita “value for money”, se transforma in “money for money”.

A lucra in domeniul achizitiilor publice, in acest moment, este o provocare majora. Eu ii consider sfinti pe aia care reusesc sa faca asta fara sa isi ia campiile patriei la vizitat.

Ceea ce ma irita ingrozitor este aplicarea procedurilor de AP in cadrul proiectelor finantate din fonduri europene – de-abia azi am reusit sa citesc si eu in noul Ghid al POS DRU ce e subcontractare si ce e altceva… Bine ca nu am ajuns in 2015 cu neclaritatile alea…

Si ce ma mai irita ingrozitor e stabilirea criteriului “pretul cel mai scazut” la cele mai multe proiecte finantate din fonduri europene – te obliga sa dai niste preturi nerealiste si nelalocul lor si sa implementezi niste rahaturi, daca imi permiteti franceza, cand ai putea implementa si chestii normale la cap.

M

I’m sick of following my dreams. I’m just going to ask them where they’re going and hook up with them later.

E un citat bun… Mai ales pentru ceea ce simt eu acum. Sunt norocoasa, presupun. Am avut, cel putin in ultima luna, ocazia sa spun lucrul asta de cel putin 3 ori.

Prima data a fost cand mi-am inlocuit laptop-ul, a doua oara cand am devenit matusa si a treia oara cand am implinit 30 de ani.

Asta nu inseamna ca nu am si alte aspiratii, pe care nu le-am “prins” inca si care imi stau cumva pe creier…

Ce sa zic? Mi-a placut bumper-ul asta si m-am gandit ca va va placea si voua…

M

Si iata! El e micutul despre care va povesteam…

Vladut

Apropos, va rog eu mult, daca incep sa dau cu chestii din alea cheesy, gen “Votati Vladut!”, va rog eu sa imi dati in cap! Ok?

Adica, na! Ne pregatim pentru un mare viitor, dar nu stiu daca trebuie sa ne agitam de acum. Normal ca este fain sa fii popular, dar, vorba cuiva: “nu vreau sa imi vad fatzaul in tot lantul McDonalds de nu stiu unde…”

Altfel, eu mi-s linistita – astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla in plan economic cu toata tevatura asta cu motiunea de motiune…

Numai soare!

Melania

Vorbeam vineri cu un amic de-al meu, tot consultant, cu care am colaborat foarte bine pe niste licitatii, despre un gantt in open project pe care nu reuseam sa il aduc la o marime decenta si vizibila de evaluatori…

Dintr-una intr-alta, am dat-o si pe “Care mai e viata ta?” ca tema de discutie, si el mi-a zis ca mi-a citit blogul, a vazut ca au tot dat napastele peste mine si uite asa…

Ei, ca sa vedeti ca se mai intampla si lucruri bune… ieri am devenit matusa… de baiat… Mamica e bine (va sfatuieste sa nu faceti (si ma sfatuieste sa nu fac) cezariana, ca recuperarea e criminala si vorba ceea, doar n-am omorat-o pe mama!), iar tatal este obosit si el, si foarte mandru.

Deocamdata nu postez nici o poza – nici nu am facut multe si, asa cum a zis si sorela, nu l-am nimerit intr-o zi foarte buna…

Ce sa zic? Un bebelus iti da perspectiva…  asta e o chestie pe care poate nu o aveai… asa, de unul singur in lume. Tinandu-l in brate azi, am realizat un lucru: “mi-e ingrozitor de frica!”

Frica sa nu il scap din maini, frica sa nu fac ceva rau, frica sa nu planga si asa mai departe… E ceva sa vezi o chestie mica, mica, mica, care plange cand ii e foame si cand a facut pipi si, eventual, cand vrea sa fie tinuta in brate, care tresare cand doarme, facandu-te sa te intrebi ce viseaza, care se uita direct la tine, desi nu vede decat lumini si umbre… o fiinta mica-mica, si totusi, o lume…

Ce sa zic? Eu cred ca seamana cu mine (LOL), da’ trebuie sa mai asteptam sa mai creasca sa fim siguri…

Va dati seama ca voi reincepe sa ii injur pe astia cu sistemul lor educational… Teoretic, Vladut e deja de bagat in vreo institutie de-aia educationala de-a lor…

M

Scurt – de ce ma rostogolesc pe jos de ras???

Iaka stire…

Pragul de achizitii directe ar putea fi ridicat la 50.000 euro pentru bunuri si servicii si 100.000 euro pentru lucrari

UE stie? Si daca stie, ce zice?

GENIAL!!!

Sfarsitul de saptamana ce tocmai e pe cale sa treaca a insemnat pentru mine si pentru noul calculator (vezi, Cristian, am mers si am pus economia in miscare!!!) un nou inceput.

Dupa ce l-am ignorat eroic o saptamana si m-am uitat extrem de urat la el, m-am hotarat sa ii mai dau o sansa… Si m-am apucat sa ii descopar secretele…

Asa cum mi se intampla intotdeauna cu tehnologia… am descoperit ca e mai dashtept ca mine… Si arata si mai bine decat mine… Ma rog, suficient cat sa nu ma innebunesc prea tare dupa dansul…

O sa il numesc Lennie si sper sa aiba o viata lunga, plina de succese si, daca o avea noroc, sa faca si un master in Dezvoltare Regionala…

A fost un weekend de infratire cu multa lume, in cursul caruia, sper eu, ca nu am suparat pe nimeni prea tare…

Acu’ va rog sa ma scuzati, ca am treaba – tzaraie al naibii telefon ca se vrea incarcat si ar fi bine sa ma duc sa-l bag in priza!

M

Saptamana trecuta a fost un fel de roller-coaster emotional, care s-a sfarsit cu ziua de vineri cand mi-a murit laptopul de tot… in mijlocul unui email.

Asta se intampla pe la mijlocul zilei. Dupa vreo 2 ore de plans / scos baterie / deschis calculator / inchis calculator / pus baterie la loc / re-deschis, etc…, m-am hotarat sa ii curm suferinta si l-am scos din priza de tot si l-am pus bine…

Evident, am bocit o groaza dupa laptopul meu Toshiba, care implinise 4 ani in martie anul asta… Am vampirizat o multime de oameni, am urlat la toti cei care incercau sa fie intelegatori, inclusiv la doua foarte bune prietene si la mama din dotare, am fost o veritabila scarba…

Cred ca numai cineva care stie cat de scump era calculatorasul ala in 2006 si cineva care stie cat de greu este sa iti economisesti banii cand ai un salariu de rahat si chirie / intretinere de platit isi poate da seama cat de mult a insemnat sa iau decizia de a-l cumpara.

Intre timp, si-a scos saracul toti banii, am scris 2 disertatii la el, ca sa nu mai zic de zeci de proiecte, din care multe finantate. A fost un laptop plimbat – a mers cu mine la Alba Iulia, la Sinaia, la Sibiu, Iasi, Tirgu Mures si, cel mai des, acasa la Campulung.

Deci, pentru toti cei care si-au luat-o vineri de la mine, sa stiti ca de la pierderea unuia dintre cei mai buni, tacuti si eficienti prieteni ai mei mi s-a tras chestia asta.

Cam atat… Va pup si la buna revedere, cand oi termina cu ceea ce am de facut saptamana asta.

Ciao!

M