Am un prieten ardelean foarte drag mie, care la orice chestie care il deranjeaza pomeneste in stilu-i dulce, calm si cat se poate de plin de bun simt, de suflet…

Anul trecut a fost cum a fost la BAC. Anul asta, se pare ca a fost la fel. Insa cum eu am avut alte probleme mai importante, am trecut cu vederea prima sesiune si era cat pe-aci s-o trec si pe a doua, daca nu aveam niste conversatii foarte interesante cu niste prietene care au niste prieteni, care au unii copii cu probleme la BAC si unii posibilitatea de a-i ajuta, ca-n povestea lui Caragiale.

Si acum, cu riscul de a vi se parea ca trec la alt subiect, imi aduc aminte ca ASE-ul mi-a trimis anul trecut un chestionar online legat de viitorul meu dupa ce am absolvit masterul de MP de la Cibernetica in 2008, iar Universitatea Al. I. Cuza din Iasi, si ea partenera in proiectul cu pricina, mi-a trimis acelasi chestionar legat de masterul de Managementul Educatiei Adultilor, pe care l-am absolvit in 2010. Iar Universitatea Transilvania, pe care am absolvit-o prin 2003, ma intreba acelasi lucru, cam in acelasi timp. Cu alte cuvinte, mai Meluto, mai, ce s-a ales de tine dupa ce ai plecat plina de vise si bune intentii de la noi?

Ma intreb cati dintre acesti tineri minunati, care parasesc acum bancile liceelor sau colegiilor nationale, sau cum naiba le-o mai zice acum, vor avea ocazia peste 3-5-8 ani sa raspunda la acele chestionare? Si ma intreb ce vor spune… desi griji prea mari nu imi fac, pentru ca s-ar putea ca nivelul lor de alfabetizare sa fie atat de scazut incat intrebarile ar trebui sa fie monosilabice, iar raspunsurile, nu mai mult de onomatopee.

La fel ca si in ceilalti ani, vinovatii or fi fost tot sistemul, profii, Basescu, Obama, teroristii, etc. Poate chiar si ministrul Educatiei, care o mai fi acum, are partea sa de vina. Nu stiu, ca anul asta nu m-am mai dus atat de des pe la Vladut, si oricum a crescut si are preferinte mai elevate decat irealitatea sau antena 3, deci nu mai pot sa stau langa el si sa ascult, cuminte, stirile. Iar eu televizor nu servesc la mine acasa, din motive de mentinere a sanatatii mintale la un nivel cat mai apropiat de normalitate, orice o fi insemand ea.

Unii – cumnata-mea e printre ei – si-au pus problema costurilor statului cu acesti tineri in lunile care urmeaza. Fara experienta, fara nici un fel de calificari, majoritatea va ingrosa randurile somerilor. Adevarat… Insa nu costurile pe termen scurt ma ingrijoreaza pe mine, ci costurile pe termen lung. Pentru ca cel mai simplu lucru pentru mintea umana este sa uite lucrurile bune si sa le inlocuiasca – prin legea compensatiei, cu ce vede, simte si experimenteaza, iar astea nu sunt intotdeauna lucruri bune. Cine ne poate garanta ca acei tineri care nu au luat bacul anul asta il vor mai da la anul? Cine ne poate garanta ca aceasta experienta din viata lor nu va contribui la o ruptura intre ei si munca cinstita? Cine? Mai ales cand tot ceea ce se promoveaza pe sticla, pe copertile revistelor si peste tot pe unde intorci capul este mai departe de conceptul asta decat Pamantul de centrul Universului.

Baietii vad tot felul de smecheri cu masini fitoase si cu cate o piti pe langa ei si li se pare normalitate. La radio mi se incranceneaza pielea pe mine cand ii aud pe toti agramatii tarii asteia facand misto-uri si vorbind in termeni mai mult decat derogatorii despre scoala si educatie (care, culmea, i-a adus acolo unde sunt!). La tembelizor, nu mai zic.

Fetele vad tot felul de manechinuite (vorba Andreei C., prietena mea de suferinta dintr-ale consultantei), care au pus ochii pe cate un fotbalist sau pe cate un batranel cu bani, sau poate chiar si pe cate un manelist sau cantaret aflat in mare voga si carora le merge bine. Vestea proasta, gagicilor, e ca nu avem suficient de multi fotbalisti si nici suficient de multi batranei bogati in tara asta, iar cei de peste hotare stiu cam cu ce au de aface.

Dar asta chiar nu e problema mea… Chiar si asa, am si eu cateva sugestii pentru cei care fac educatie:

– pentru televiziuni – baieti, puneti mana si prezentati-i pe oamenii de succes din toate domeniile, fara a insista prea mult pe ce salarii de mizerie iau doctorii si invatatorii pentru inceput… Mai sunt si ingineri, nici ei platiti prea stralucit la inceput de cariera. Mai sunt si economisti. Mai sunt o tona de alte meserii… Faceti parteneriate cu cei care analizeaza piata muncii – si slava Domnului, or fi vreo duzina din toate miile de proiecte POSDRU finantate pana acum, si aflati care sunt calificarile din invatamantul superior cautate pe piata muncii si tendintele cu pricina si dati naibii niste stiri ca lumea, ca sunt sigura ca de crime si de violuri si de politica nu ducem lipsa!

– pentru radio – oameni buni, majoritatea populatiei romanesti isi incepe ziua cu voi si o termina tot cu voi, iar unii isi petrec intreaga zi cu un biet radio in birou… Asumati-va raspunderea pentru educatia pe care o faceti! Transmiteti si mesaje pozitive, vorbiti despre lucruri pe care subconstientul unui parinte sa le preia si sa le foloseasca in mod util… Da, voi ii educati si pe unii, si pe altii… Si nu, nu ma intereseaza nici Huidu, nici ma-sa, nici Basescu, nici fi-sa, nici cat de prost e unul sau altul… E amuzant sa faci misto de prosti, mai nasol e cand ajungi sa ramai la nivelul lor.

– pentru profesori – da, stiu ca majoritatea n-ati gasit de lucru in alta parte… Dar daca tot sunteti aici, ori faceti treaba, ori nu mai faceti deloc. Spuneti-le elevilor vostri si parintilor lor ca nu sunteti in stare si lamuriti problema. Cum va permiteti sa evaluati un elev a carui minte este in formare, pe care ar trebui sa il hraniti cu cunoastere si sa il tratati cu respect, cand voi de-abia ati luat un 5 la titularizare? Cat tupeu puteti sa aveti sa ii pretindeti unui copil sa stie lucruri pe care voi nu le pricepeti – si deci nu i le puteti explica? Cu ce drept le cereti sa nu copieze, cand voi copiati pe rupte si plagiati la greu la masterele pe care le faceti ca sa mai luati un leu?

– pentru ministru si cei care se ocupa de politici – Dumnezeu sa va dea sanatate… ATAT…

– pentru parinti – dragilor, copiii vostri sunt ai vostri 24/7/365. Cu alte cuvinte, in perioadele de scoala, tot ai vostri sunt. Si sunt constienta de noile tendinte care zic sa nu iti bati copiii, dar uneori, o palma nu strica. Poate chiar doua. Ne oprim la bata de baseball, lasand-o spre folosinta doar in legitima aparare.  Deci incercati sa va faceti timp pentru copiii vostri. Lor nu le trebuie iphone, haine de fite sau Lamborghini la 18 ani, ci le trebuie sa stie ca voua va pasa. Lasati munca peste program si petreceti timp cu ei si timp cu voi, pentru ca ei sa vada ce inseamna, pe langa o buna relatie cu parintii si o buna relatie intre doi adulti. Cititi, urmariti programe culturale si educationale, petreceti-va timpul cu oameni destepti… Ei iau exemplu de la voi, in primul rand. Iar daca nu veti face asta, sa nu va mirati!

– pentru ai nostri tineri… Dragilor, o viata aveti. Alegerile voastre va apartin si sunt cele care va definesc. Daca alegi de multe ori la rand sa nu inveti, probabil ca incetul cu incetul, acea competenta devine din ce in ce mai greu de exersat. Intrebarea mea este: VOI CE VRETI?

Melania


0 comentarii la “Bacalaureatul sufletului…”
Comentariul tau