Scaunul era plin de pungi si pungute. Ei stateau frumos la masa – mama, tatal si un pusti.

Asa incepe povestea mea.

Nu mai stiu cum am ajuns acolo, cert e ca era singurul scaun nefolosit de o fiinta umana. Prietena mea isi gasise deja un scaun, de asemenea acoperit initial de diverse obiecte care nu aveau ce cauta pe un scaun.

M-am apropiat destul de jenata si i-am intrebat daca nu se pot lipsi de acel scaun. Ea s-a uitat la mine de parca aveam doua capete. Nu m-am miscat – mi s-a parut o tampenie sa stai cu un scaun plin de pungi, in timp ce alti oameni stau in picioare. El s-a simtit si mi-a dat scaunul lui. Cred ca m-am inrosit si i-am spus ca nu doream sa ii provoc un astfel de inconvenient. Mi-a adus scaunul la masa si i-am multumit.

In timp ce acel scaun statea plin de pungi si pungute, el statea in picioare.

Ce mishto trebuie sa fie casnicia in care sotul este mai putin important decat cumparaturile pe care ti le-ai facut in mall!


0 comentarii la “O intamplare trista…”
Comentariul tau